Cumpatu' lui Enescu

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
Cartierul Cumpatu, asezat pe malul drept al Prahovei, este ca un apendice al cochetei statiuni Sinaia. Prea putini stim ca aici se afla Vila "Luminis", casa atat de draga lui George Enescu. Silueta casei, pitita la umbra Bucegilor, isi are personalitatea sa. Oaspetii sai sunt azi primiti cu zambete afabile si un ghid audio - "calauza" buna si utila in Casa Memoriala "George Enescu".

Ghidul nostru in casa muzicii este volumul lui Ilie Kogalniceanu, fiul Ninetei Duca, care a stat ani buni in preajma muzicianului. Volumul sau, Destainuiri despre George Enescu ne ajuta sa rememoram detalii ale vietii sale, asa cum a fost ea, care spune autorul cartii, s-ar fi estompat. Dulci amintiri, sentimente, marturii.

Intre George Enescu si Sinaia a fost un "coup de foudre"  cu radacini inca din adolescenta, cand vizita Castelul Peles, ca invitat al reginei Elisabeta (de la care va mosteni apelativul Pinx). Pelesul a fost inchis dar Enescu a reluat obiceiul de a merge vara la Sinaia. La poalele Carpatilor o intalnea si pe Maruca "la princesse aimee", cum o numea compozitorul, care sosea pe timpul verii in orasul de la poala Bucegilor.

S-a spus ca "Luminisul" a fost construit pentru ea. Dupa turneele din America, intre 1923 si 1924 a reusit sa adune bani pentru constructia vilei, perioada in care a cumparat si vila Bellevue, de langa Paris. Locuia la hotel Bulevard, in Sinaia, si de aici urmarea lucrarile la "Luminis".

1
Desi ne despart 52 de ani de la moartea lui George Enescu, acelasi soare maingaie si azi bustul lui George Enescu (lucrare in bronz a sculptorului Ion Irimescu)


8

Autorul proiectului vilei a fost arhitectul Radu Dudescu dar Enescu a fost coautor. El a dorit constructia turnului circular cu scara care duce la salonul de la etajul 1 si odaile de la catul al doilea unde isi rezervase doua camere: una pentru lucru, cu un pian drept, cealalta destinata odihnei. Scara circulara ii permitea sa ajunga, nevazut de nimeni la odaia Marucai, vecina cu salonul.

5

In dupa-amiezile insorite, terasa era unul din locurile de odihna favorite ale lui George Enescu (cand vremea era frumoasa, oaspetii isi serveau aici cafeaua in fotolii de paie; exista o masa rotunda pentru cestile de cafea). Construita in stil Brancovenesc, ca o prelungire a primului etaj, terasa se deschide cu o panorama superba catre Bucegi.

6
Casa in care Enescu a locuit timp de 20 de ani (intre 1926 si 1946)

10

1942, Luminis. Aici a tradus Enescu libretul operei "Oedip" a lui Edmond Fleg in limba romana si a interpretat la pian, pe durata a doua seri ce s-au prelungit pana la ora 21, drama "Oedip" .

Enescu la pian. Intoarce spatele celor prezenti dar se puteau vedea mainile care acoperau in miscare claviatura. Prin usoara miscare a corpului, a capului, vedeai figura din profil Cu vocea lui baritonala, puternica, interpeta, eroii dramei. Aud parca si astazi ca un strigat: miserable Creon sau l'homme est plus forte que le destin .

Nu am pretentia sa fi priceput acest impresionant moment muzical, dar am ramas cu amintirea unui sentiment, a unei senzatii care nu m-a parasit de-a lungul anilor: asistam la ceva unic, fabulos. Enescu canta, fluiera, gemea, pianul fremata sub mainele lui. Si imi aminteam ce spusese Alfred Cortot, marele pianist francez, Ninetei, la Paris, despre pianistica lui Enescu: Rien n'y est et y est, altfel spus "Nimic nu-i facut cum trebuie dar totul e perfect".

pian
Pianul marca "Ibach" facut la Lausanne cu ajutorul caruia Enescu evada in lumea miraculoasa a sunetelor, a minunatele sale recitaluri de vioara sau de pian

dr
Imagine din sufrageria decorata cu mobilier
in stil Biedermeier, in care sotii Enescu isi primeau oaspetii.

vedere
Dupa masa se trecea in Salon. Sufrageria si salonul puteau forma o singura mare incapere, usa dubla ce le despartea ramanea permantent deschisa. Enescu isi recapata pofta de conversatie. Uneori aprindea o tigara de foi pe care n-o fuma decat 10 minute si o stingea.

In mijlocul sufrageriei trona masa mare, rotunda, cu scaune de jur imprejur. Deasupra mesei se afla un cristal, taiat pe masura blatului, sub care Maruca pusese ca ornament frunze de stejar uscate. Pe stanga se afla un dulap din lemn de nuc cu usa dubla destinat hainelor. Acolo insa Maruca hotarase sa adune toata vesela. Semineul era folosit arareori , la inceput de toamna,cand vremea se racorea. Persoanele invitate soseau la pentru pranz la ora 13.

Masa era servita abia in jurul orei 16. La "Luminis' se manca bine, toate bucatele erau gustoase. NU se servea a doua oara in acelasi fel de mancare. Invitatii aveau apetit: aerul tonic de munte si asteptarea prelungita. Masa era servita dupa acelasi protocol  stabilit de Maruca.

salon
Salonul comunica cu sufrageria prin usi pliante. Acestea se puteau deschide pentru a crea un spatiu mai generos

In salon era pianul pe care nu se afla niciodata un bibelou sau o fotografie, cum se obisnuieste in alte case. Alaturi, o masuta dreptunghiulara pe care Enescu punea partitura, calimara si creioane. Pe masuta se afla si o hartie , ca de ambalaj, cu care acoperea toata masa de teama ca in lipsa lui sa nu i se deranjeze ceva. Intre usa care ducea in camera Marucai si scara in spirala se afla un perete mic pe care erau fixate icoane vechi rusesti din secolul al XIX-lea, unele langa altele.

Tot mobilierul a fost cumparat de Enescu in Transilvania, cu prilejul concertelor. Majoritatea mobilei este de epoca( secolul al XIX-lea) Biddermayer din lemn de nuc sau radacini de nuc.

Odaia lui Enescu era intima, mica, intunecoasa mobilata intr-un stil autentic romanesc, cu un dulap, o masuta si pat si ilustra minunat ideea sa ca simplitatea in viata este adevarata libertate."Chilia" era locul ideal de odihna al compozitorului dupa numeroasele sale concerte, confirmand modestia specifica oamenilor mari.

La etajul II existau odaile pentru oaspeti, locuite de Constantin Silvestri cu sotia sa Viorica( care isi  exersau aici sonatele), Emanoil Ciomac. Edmee Filip, pianista concertista, deseori partenera lui Enescu in cadrul auditiilor muzicale de la "Luminis", avea odaia sa.
Pentru reuniunile muzicale erau invitati cei care-si petreceau vacantele la Sinaia. Printre acestia: Octav Onicescu, Barbu Brezeanu, Henri Ghica.

2


Mihail Jora: "Cu capul plecat, putin adus din spate, el calca hotarat spre public, privindu-l ca din vis(...) Paseste ca pe o apa intinsa, parand ca vrea sa treaca peste capetele auditoriului, ascuns in umbra salii".

Sursa informatii: Ilie Kogalniceanu, "Destainuiri despre George Enescu"

Fotografiile cu imagini exterioare, imaginile de pe terasa si portetele muzicianului au fost realizate de echipa metropotam.ro. Fotografiile de interior provin din pliantele existente la "Casa Memoriala George Enescu" intrucat nu ni s-a permis sa fotografiem obiectele expuse fara acordul
Muzeului National George Enescu.



Nici un comentariu inca

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera