Cu bicicleta prin Delta Dunarii: Tulcea - Chilia Veche - Periprava - Sulina
Nu va uitati asa mirati. Da, se poate merge cu bicicleta prin Delta Dunarii si nu, nu vorbim de hidrobiciclete. :) Se pot face trasee frumoase de n-a vazut mountain bike-ul, e adevarat, si cu ajutorul unor barci din cand in cand. Noi am facut o prima iesire in Delta cu bicicleta si mai avem una programata pentru toamna.
La Tulcea am ajuns cu trenul, o Sageata Albastra goala si cu un spatiu imens in mijloc numai bun de odihnit biciclete. Dupa vesnica discutie cu nasul: "dar stiti ca n-aveti voie?", "dar uitati e loc", "dar va dau amenda!", "dar nu ne intelegem?" am ajuns bine mersi, noi si bicicletele, la Tulcea. Cum planul initial (traseul din titlu dar invers) ne-a fost zdruncinat serios de problema ca toate rapidele spre Sulina erau pline, ne-am trezit in fata dilemei: ce facem noi la ora 13:00 in Tulcea?
Pana la urma, ne-am hotarat sa plecam pe traseu, chiar daca era pranz si 80 de kilometri pana la Chilia Veche. Am trecut Dunarea cu bacul pe partea cealalta si am inceput pedalatul pe marginea canalului, initial prin Tudor Vladimirescu. Drumul? Frumoooooos, un fel de forestier fara padure, drept si numai bun de bicicleta. Norocul nostru a fost ca nu prea am avut soare, cel putin in prima parte a traseului.
Am trecut prin cateva sate si chiar prin doua puncte de frontiera (pe acolo ne invecinam cu Ucraina). Am aratat buletinele si am trecut mai departe. Aveti grija insa, daca mergeti pe traseu, ca pe langa Cetalchioi este o ferma foarte mare cu niste caini celebri de rai - ciobanesti caucazieni. Din fericire, erau legati. :))
Continuam drumul spre Pardina. Iese un soare de faceam incantatii sa ploua! Tinand cont ca pe drum nu erau decat niste sate cam anemice si fara loc de luat apa, am ajuns lesinati de caldura si oboseala la Pardina. Ne gandeam sa ramanem acolo peste noapte insa, la singura pensiune din sat, proprietarul a fost de o nesimtire dusa la extrem asa ca am renuntat. Pardina e la jumatatea drumului, adica la 40 de kilometri de Tulcea, respectiv de Chilia Veche.
Fiind deja aproape 6 seara, am hotarat ca o parte dintre noi, cei mai batuti de soare, sa ne urcam bicicletele in microbuzul de Chilia Veche, in timp ce ceilalti doi curajosi sa faca cei 40 de kilometri ramasi pe bicicleta.
Noi am ajuns bine mersi in Chilia cu microbuzul, am gasit pensiunea Vital (o recomandam din tot sufletul, sunt oameni foarte de treaba si conditiile sunt excelente). Intre timp, incercam sa dam de baieti, ca se cam insera. :) Citez din prietenul meu, Andrei, (care a descris aici traseul):
"Ce planuisem eu din Bucuresti era traseul asta http://www.bikemap.net/route/796167 dar urmand drumul oficial spre Chilia Veche de la iesirea din Pardina am luat-o de fapt pe varianta asta http://www.bikemap.net/route/790103, m-am prins cand deja facusem vreo 10km printre culturi de porumb. Acum din ce-am mai intrebat aparent merge si pe malul Dunarii, pe dig, doar ca cica ar fi inchis pe la Tatanir datorita unei ferme a unui italian.
Varianta pe care-am luat-o eu nu e prea spectaculoasa, arata oarecum a un drum de tara printre ogoare, e un pic diferita dar nu mult si par interminabili cei 40km. Am dat iara peste cateva ferme/stane de oi si ne-am luptat ceva cu cainii, din fericire fara mari probleme. Bucata asta e si mai putin circulata, am dat peste doar 2 masini (un SUV offroad si-o dubita terminata) in 2h. Dupa ce se inserase bine am ajuns la bratul Chilia unde intr-adevar parea ca vine un drum din stanga, pe digul de protectie al Dunarii (si de fapt mai era inca un drum pe langa dig), deci sunt ceva sanse sa fie drum din Pardina pe malul bratului."
A doua zi am luat barca spre Periprava (200 lei/4 persoane/4 biciclete). Nu visau bicicletele noastre sa se plimbe cu barca, serios. :) Citeste aici mai multe despre Periprava, e un loc... supraealist. :)
Ajunsi acolo, carciuma satului inchisa, ne ducem la cineva cunoscut sa ne umplem sticlele cu apa, uitandu-ne cum se aduna norii pe cer. Incantatiile din ziua precedenta au functionat cu intarziere. :)
Plecam si intram in Padurea Letea. E unul din cele mai frumoase locuri unde am fost, o padure cu liane tropicale si dune de nisip. Spectaculos! Si mai frumos era daca nu incepea o ploaie absolut torentiala, cu tunete si fulgere. Era ca o scena dintr-un film, noi mergand pe drumul de la marginea padurii prin ploaie, pedaland cat puteam de repede, intr-un peisaj minunat si inconjurati de zeci, sute de cai salbatici care alergau.
Plouand atat de tare, nu am putut sa-i fotografiem. Apropos de cai, oamenii din zona ne-au zis ca de fapt nu sunt chiar salbatici, ci ai oamenilor care i-au lasta de-a lungul timpului in Letea pentru ca nu aveau bani sa-i tina. In timp, s-au tot inmultit si distrug padurea, rozand copacii si calcand vegetatia in picioare. Hm.
Cu toate costumele noastre anti-ploaie, eram uzi pana la piele (RIP un telefon care nu a supravietuit si un aparat foto care inca e la reparat). Pana la urma, ne adapostim sub streasina unei case izolate gasita pe drum si, cand se mai domoleste ploaia, o luam la pedalat pana in C.A. Rosetti. Ajungem acolo uzi si rupti de foame. Intrebam in sat de o carciuma, ceva unde putem sa mancam si sa bem ceva. Era inchis. :)
Pana la urma, suntem invitati acasa la niste oameni foarte, foarte de treaba care au vazut in ce hal eram :). Spre norocul nostru, aveau un platou imens de scrumbie gata facuta pe gratar. Intinsesera masa intr-un garaj imens, unde reparau utilaje. Suprarealist. Cel mai bun peste pe care l-am mancat vreodata, serios.
De aici, plecam in final spre Sulina, trecand prin Cardon. Ultima parte a drumului e prin camp, unde am prins un curcubeu superb. Din pacate, aparatul cam cedase si facea poze din doi in trei. Drumul Periprava - Sulina are tot cam 40 de kilometri.
Ajunsi in Sulina (citeste aici un articol detaliat cu ce faci acolo), am trecut pe prorgramul regulamentar de storceag de sturion la Marea Neagra, gratar la tanti Rodica in curte, plaja la mare si plimbare cu barca cu nea Pamfil. Peste doua zile, ne-am legat bicicletele pe rapida si intorsi am fost.
- crema de plaja cu protectie foarte mare
- casca
- ochelari, nu neaparat pentru soare, dar si pentru insecte/praf
- pelerina de ploaie
- pungi etanse pentru telefon si aparat foto :)
- batoane energizante sau power geluri - traseul nu e deloc greu dar caldura te cam stoarce de energie
- costum de baie pentru baie in mare la Sulina :)
- tricouri speciale pentru bicicleta/ sport care nu tin umezeala. Ideal e si pantaloni cu burete.
La toamna, vrem sa mergem Tulcea - Crisan - Sulina - Sf Gheorghe. Amatori? :)
La Tulcea am ajuns cu trenul, o Sageata Albastra goala si cu un spatiu imens in mijloc numai bun de odihnit biciclete. Dupa vesnica discutie cu nasul: "dar stiti ca n-aveti voie?", "dar uitati e loc", "dar va dau amenda!", "dar nu ne intelegem?" am ajuns bine mersi, noi si bicicletele, la Tulcea. Cum planul initial (traseul din titlu dar invers) ne-a fost zdruncinat serios de problema ca toate rapidele spre Sulina erau pline, ne-am trezit in fata dilemei: ce facem noi la ora 13:00 in Tulcea?
Tulcea - Chilia Veche
Traseul pe harta aici.Pana la urma, ne-am hotarat sa plecam pe traseu, chiar daca era pranz si 80 de kilometri pana la Chilia Veche. Am trecut Dunarea cu bacul pe partea cealalta si am inceput pedalatul pe marginea canalului, initial prin Tudor Vladimirescu. Drumul? Frumoooooos, un fel de forestier fara padure, drept si numai bun de bicicleta. Norocul nostru a fost ca nu prea am avut soare, cel putin in prima parte a traseului.
Am trecut prin cateva sate si chiar prin doua puncte de frontiera (pe acolo ne invecinam cu Ucraina). Am aratat buletinele si am trecut mai departe. Aveti grija insa, daca mergeti pe traseu, ca pe langa Cetalchioi este o ferma foarte mare cu niste caini celebri de rai - ciobanesti caucazieni. Din fericire, erau legati. :))
Continuam drumul spre Pardina. Iese un soare de faceam incantatii sa ploua! Tinand cont ca pe drum nu erau decat niste sate cam anemice si fara loc de luat apa, am ajuns lesinati de caldura si oboseala la Pardina. Ne gandeam sa ramanem acolo peste noapte insa, la singura pensiune din sat, proprietarul a fost de o nesimtire dusa la extrem asa ca am renuntat. Pardina e la jumatatea drumului, adica la 40 de kilometri de Tulcea, respectiv de Chilia Veche.
Fiind deja aproape 6 seara, am hotarat ca o parte dintre noi, cei mai batuti de soare, sa ne urcam bicicletele in microbuzul de Chilia Veche, in timp ce ceilalti doi curajosi sa faca cei 40 de kilometri ramasi pe bicicleta.
Noi am ajuns bine mersi in Chilia cu microbuzul, am gasit pensiunea Vital (o recomandam din tot sufletul, sunt oameni foarte de treaba si conditiile sunt excelente). Intre timp, incercam sa dam de baieti, ca se cam insera. :) Citez din prietenul meu, Andrei, (care a descris aici traseul):
"Ce planuisem eu din Bucuresti era traseul asta http://www.bikemap.net/route/796167 dar urmand drumul oficial spre Chilia Veche de la iesirea din Pardina am luat-o de fapt pe varianta asta http://www.bikemap.net/route/790103, m-am prins cand deja facusem vreo 10km printre culturi de porumb. Acum din ce-am mai intrebat aparent merge si pe malul Dunarii, pe dig, doar ca cica ar fi inchis pe la Tatanir datorita unei ferme a unui italian.
Varianta pe care-am luat-o eu nu e prea spectaculoasa, arata oarecum a un drum de tara printre ogoare, e un pic diferita dar nu mult si par interminabili cei 40km. Am dat iara peste cateva ferme/stane de oi si ne-am luptat ceva cu cainii, din fericire fara mari probleme. Bucata asta e si mai putin circulata, am dat peste doar 2 masini (un SUV offroad si-o dubita terminata) in 2h. Dupa ce se inserase bine am ajuns la bratul Chilia unde intr-adevar parea ca vine un drum din stanga, pe digul de protectie al Dunarii (si de fapt mai era inca un drum pe langa dig), deci sunt ceva sanse sa fie drum din Pardina pe malul bratului."
Chilia Veche - Sulina
Traseul pe harta aici.A doua zi am luat barca spre Periprava (200 lei/4 persoane/4 biciclete). Nu visau bicicletele noastre sa se plimbe cu barca, serios. :) Citeste aici mai multe despre Periprava, e un loc... supraealist. :)
Ajunsi acolo, carciuma satului inchisa, ne ducem la cineva cunoscut sa ne umplem sticlele cu apa, uitandu-ne cum se aduna norii pe cer. Incantatiile din ziua precedenta au functionat cu intarziere. :)
Plecam si intram in Padurea Letea. E unul din cele mai frumoase locuri unde am fost, o padure cu liane tropicale si dune de nisip. Spectaculos! Si mai frumos era daca nu incepea o ploaie absolut torentiala, cu tunete si fulgere. Era ca o scena dintr-un film, noi mergand pe drumul de la marginea padurii prin ploaie, pedaland cat puteam de repede, intr-un peisaj minunat si inconjurati de zeci, sute de cai salbatici care alergau.
Plouand atat de tare, nu am putut sa-i fotografiem. Apropos de cai, oamenii din zona ne-au zis ca de fapt nu sunt chiar salbatici, ci ai oamenilor care i-au lasta de-a lungul timpului in Letea pentru ca nu aveau bani sa-i tina. In timp, s-au tot inmultit si distrug padurea, rozand copacii si calcand vegetatia in picioare. Hm.
Cu toate costumele noastre anti-ploaie, eram uzi pana la piele (RIP un telefon care nu a supravietuit si un aparat foto care inca e la reparat). Pana la urma, ne adapostim sub streasina unei case izolate gasita pe drum si, cand se mai domoleste ploaia, o luam la pedalat pana in C.A. Rosetti. Ajungem acolo uzi si rupti de foame. Intrebam in sat de o carciuma, ceva unde putem sa mancam si sa bem ceva. Era inchis. :)
Pana la urma, suntem invitati acasa la niste oameni foarte, foarte de treaba care au vazut in ce hal eram :). Spre norocul nostru, aveau un platou imens de scrumbie gata facuta pe gratar. Intinsesera masa intr-un garaj imens, unde reparau utilaje. Suprarealist. Cel mai bun peste pe care l-am mancat vreodata, serios.
De aici, plecam in final spre Sulina, trecand prin Cardon. Ultima parte a drumului e prin camp, unde am prins un curcubeu superb. Din pacate, aparatul cam cedase si facea poze din doi in trei. Drumul Periprava - Sulina are tot cam 40 de kilometri.
Ajunsi in Sulina (citeste aici un articol detaliat cu ce faci acolo), am trecut pe prorgramul regulamentar de storceag de sturion la Marea Neagra, gratar la tanti Rodica in curte, plaja la mare si plimbare cu barca cu nea Pamfil. Peste doua zile, ne-am legat bicicletele pe rapida si intorsi am fost.
Nu uita:
- bidoane de apa sau, si mai bine, rucsac cu rezervor de apa si furtun (e magic!)- crema de plaja cu protectie foarte mare
- casca
- ochelari, nu neaparat pentru soare, dar si pentru insecte/praf
- pelerina de ploaie
- pungi etanse pentru telefon si aparat foto :)
- batoane energizante sau power geluri - traseul nu e deloc greu dar caldura te cam stoarce de energie
- costum de baie pentru baie in mare la Sulina :)
- tricouri speciale pentru bicicleta/ sport care nu tin umezeala. Ideal e si pantaloni cu burete.
La toamna, vrem sa mergem Tulcea - Crisan - Sulina - Sf Gheorghe. Amatori? :)
© Copyright Metropotam 2006-2012.
Citeste si:
MetropoTravel a fost la Pestera Ialomitei si in Delta!
MetropoTravel , animalul urban calator si descoperitor de locuri faine unde sa-ti petreci vacanta, a fost recent in Delta, la Periprava si Sulina , si la Pestera Ialomitei , unde...
Periprava - Delta de la capatul lumii
Daca lumea are margini, atunci in mod sigur una dintre ele este la Periprava. Pe bratul Chilia, la granita cu Ucraina , inconjurata in mare parte de ape si la...
Delta Dunarii - episodul 1
Incepem cu cateva generalitati, pentru a nu ne uita ca pelicanul la poarta noua cand urcam pe vapor la Tulcea. Dupa o calatorie de aproape 3000 km, dupa ce vede...
Delta Dunarii - pro
Incepem cu cateva generalitati, pentru a nu ne uita ca pelicanul la poarta noua cand urcam pe vapor la Tulcea. Dupa o calatorie de aproape 3000 km, dupa ce vede...
Delta Dunarii
Incepem cu cateva generalitati, pentru a nu ne uita ca pelicanul la poarta noua cand urcam pe vapor la Tulcea. Dupa o calatorie de aproape 3000 km, dupa ce vede...
Fuel the city
#1. <<<<<>>>>>
I'm in !
#2. Traseu
Mi-ar placea sa merg. Tulcea-Periprava cu vaporul - apoi cu bicicleta inapoi spre Sulina trecand prin Padurea Letea, dunele de nisip, Rosetti si restul de tinuturi frumoase pana in Sulina. Financiar este mult mai bine. In Periprava stiu zona de campare dar si cazare la oameni in sat. Daca sunt amatori sa lase un mesaj cu adresa de mail.
#3. New comment
Biniiii, Amaranta, te-am notat. :)))
@Andra E nasol de mers cu cortul, sacii de dormit si izoprenele in spate. Cazare la oameni da, e foarte ok.
Si doar din Periprava in Sulina pe bicicleta e prea putin, adica faci traseul in juma de zi si asta cu pauze luuuungi si mers incet.
#4. Tudor - Ceatalchioi
M-am intors si eu azi din zona - n-am fost cu bicicleta, ce-i drept; Trecurati si prin Patlageanca? Sau de la Tudor direct spre Ceatalchioi? E tare fain drumu' pe malu' Dunarii, pana in Patlageanca, unde se desparte Dunarea in bratele Chilia si Tulcea si, de acolo, mai departe spre Ceatalchioi.
#5. New comment
N-am ajuns in Patlageanca, am mers direct, ca si asa pornisem tarziu. :) Poate data viitoare, am auzit ca e fain.
#6. \m/
ALL IN