Costache Chiorul, spaima Bucurestilor

Costache Chihaia/ Chihaiescu, zis si "Chiorul", viola fete, lovea trecatorii cu garbaciul si inventa cazne demne de un muzeu al torturilor. Ai zice ca e profilul unui infractor periculos, insa Chiorul a fost politist si seful dorobantilor, din anii 1830 pana dupa revolutia pasoptista.

Costache a intrat in functia de tist al dorobantilor (jandarmilor) in 1836. Cei care cred ca infatisarea e oglinda sufetului si-ar fi vazut confirmata teoria in persoana lui. Pentru ca era "ca un monstru: avand un ochi, o mana si un picior schilod". Insa ochiul bun era ca "de uliu" (Alexandru Antemireanu, citat de G. Potra, "Din Bucurestii de ieri"). Cand aparea pe innoptate, negustorii trageau obloanele si zavorau usile, iar gospodarii dadeau drumul la caini. Rasuflau usurati numai dupa ce "tropotul cailor si larma suitei sale se stingeau in departare". Si asta pentru ca politistul era nemilos atat cu hotii si criminalii, cat si cu oamenii nevinovati.

Trecand calare pe la langa oameni, Chiorul nu ezita sa loveasca la intamplare cu garbaciul, iar dorobantii treceau cu caii peste copii. Lui Costache ii mai placea sa inventeze pedepse si torturi. Pe vanzatorii care inselau la cantar ii obliga sa umble prin piata cu produsul atarnat de gat, iar pe arestati ii chinuia cu oua coapte, puse la subsuori, sau cu vatraie incinse, plasate pe burta. Talharii erau batuti cu garbaciul pana spuneau unde au ascuns prada, iar aceasta ajungea inapoi la pagubit in buzunarele capitanului.

"Imi voi impleti biciul cu piele de roman"


Stanga: Grup de revolutionari de la 1848. Dreapta: C.A. Rosetti, unul dintre cei care au fost arestati de Costache Chiorul.

Prima oara cand Chihaiescu a fugit de bucuresteni, si nu invers, s-a intamplat pe 11 iunie 1848, in timpul Revolutiei. Apoi revolutionarii l-au inchis la Ramnicul Sarat. Dupa retragerea Guvernului provizoriu (29 iunie), Chiorul a revenit in functie. Cu aceasta ocazie, ar fi amenintat ca isi va "impleti biciul cu piele de roman, (...) ca sa poata tine mai bine minte romanul ce poate libertatea". Insa contrarevoltia a esuat a doua zi, iar mai multi bucuresteni s-au napustit asupra casei capitanului, "aproape" daramand-o.

Pe langa persecutarea revolutionarilor si chinuirea hotilor si cetatenilor nevinovati, deopotriva, Chihaia s-a remarcat si prin violuri. Oamenii lui rapeau fete sau femei de prin mahalale si le duceau in "case tainuite", unde "monstrul" le siluia. Desi avea un salariu bun, plus ce-i mai pica de la infractori, Costache ciupea si din leafa dorobantilor. Sau se imprumuta cu bani. La sumele mici nu facea hartie si nici nu inapoia banii, pentru cele mari isi amaneta locuinta. Insa nu respecta termenele, intervenea pe langa judecatori sa tergiverseze procesele, iar casa nu i-a fost scoasa niciodata la licitatie.

Costache a murit batran si a fost inmormantat in curtea unei biserici de pe Podul de pamant (Calea Plevnei). Ar fi murit sarac, si a fost ingropat "cu talerul", adica prin colecta publica. A continuat insa sa bantuie zeci de ani memoria bucurestenilor. Astfel ca pana si copii erau speriati cu "fugi ca vine capitan Costache!".

Sursa imagini si thumb.