Cool in Bucuresti: Pickup-ul

Daca vezi pe strada domnisoare cu manusi de dantela si palarii, baieti cu papioane si palarii elegante, de ce sa te mire ca pickup-ul, acel electrofon care reda muzica de pe discuri, a revenit in forta? Fara sa renunte cineva la iPod sau la laptop, viteza cu care se vaneaza azi un pickup intr-un magazin de electrocasnice ma face sa cred ca aparatul a iesit din desuetudine sau ca tocmai ce e desuet e cool.

De ce ti-ai cumpara un pickup (scris alternativ pick-up sau picup)? Pentru acuratetea si calitatea sunetului. Un Bach ascultat pe un disc de vinil iti lasa impresia ca stai pe scaunul captusit cu catifea de la opera. Sa dai drumul la muzica e un adevarat ritual: ridici capacul, sufli pe disc pentru a indeparta praful, asezi bratul pe disc si asculti cum initial sasaie acul bratului.

Au inceput sa imi sticleasca ochii dupa un pickup cand am gasit acasa un disc cu Nichita Stanescu recitandu-si poeziile. Pickupul vechi nu mai mergea, asa ca am aruncat un ochi la clasicele magazine de electrocasnice. De unde unii vanzatori au pufnit de ras, altii mi-au aratat noua lor colectie de aparate vintage : pickupuri si radiouri cu design saizecist. Si la un pret nesimtit de bun: 180 de lei de la Flanco. De obicei exista un singur aparat pe magazin, asa ca a trebuit sa astept doua luni pana sa fie adus un altul. La preturi mult mai ridicate, am gasit si aici sau aici.

Si cum se poarta acum petrecerile comuniste, interbelice etc., nimic nu e mai autentic decat muzica pe vinil, schimbul de discuri sau albumele rare. Daca nu gasiti discuri in arhiva familiei,  incercati la anticariatele din zona Universitatii, la magazinul Muzica sau pe okazii.ro.