Cele mai mari dezastre din istoria Bucurestiului

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

A fost odata ca niciodata, caci de n-ar fi fost, nu ne-am fi chemat Bucuresti, un cioban, Bucur pe numele sau de oier. Cum se afla el cu mioarele in Baragan, a avut o sclipire de premonitie si intr-un acces de inspiratiune divina, a devenit, cum-necum, stramosul arhitect al stanii-capitala de azi, pe al carei destin simbolistica oii si-a imprimat adanc copita, de la Miorita pana la aerele de broasca sarutata ale lui Becali.

Dar pana sa devina targul medieval falnica metropola europeana care este astazi, multe cataclisme au trecut.

La una mie... 465, chiar de Sf. Paraschiva, adica 14 octombrie, acum exact 542 de ani si cateva ceasuri, Radu cel Frumos alegea ca resedinta domneasca a Valahiei targul abia mentionat prima oara intr-un hrisov de pe vremea lui Tepes cu doar 16 ani inainte.

De atunci Bucurestii au tot otravit fantanile in calea hoardelor pagane si ca si cum asta nu era indeajuns, sa stea mereu sub amenintarea otomana, au cazut pe capul lor o groaza de nenorociri: "Intâia e focul cel mare de la 1789, a doua, cutremurul de la 1793, a treia, pustiirea Capitalei de groaza cârjaliilor la 1801, potop, la 1805, bătălia turcească cu rusii şi boala chimii de la 1815, în zilele domniei lui Ion Vodă Caragea."(1)


'Bătrânii au mâzgălit copiii pe obraz cu acea păcură ieşită din fundul pământului'

La 1802 un cutremur de ~7,9 grade a daramat Turnul Radu Voda, Hanul Serban Voda, o parte din Turnul Coltei si multe alte constructii.

"A crăpat şi pământul, în două locuri în oraş, şi a ieşit păcură. Spre ţinere minte, bătrânii au mâzgălit copiii pe obraz cu acea păcură ieşită din fundul pământului, iar preoţii localnici, după încetarea cutremurului, au făcut sfeştanii şi rugăciuni la acele crăpături.

O crăpătură era în suburbia Slobozia, cea de a doua este în grădina cu zarzavat, care exista până mai deunăzi sub dealul din dreapta al Mitropoliei, în spatele Hotelului „Avram"; grădina aceasta se întindea spre strada 11 Iunie (Filaret)."



'Azi am adunat 15 morţi, dar n-am putut îngropa decât 14, fiindcă unul a fugit şi nu l-am putut prinde.'(2)
Fanariotul Ioan Voda Caragea, pere numele sau Ioannis Caratzas, a avut mare ghinion la domnie. "Chiar în noaptea instalării sale, palatul domnesc de la Mihai-Vodă din Dealul Spirei a ars până în temelie şi Curtea domnească a devenit Curtea arsă până în ziua de astăzi; iar a doua zi, la 13 decembrie, s-a ivit ciuma între oamenii curţii veniţi cu vodă de la Ţarigrad."

In timpul "Ciumei lui Caragea" nu se stie exact cati oameni au murit, atat in Bucuresti cat si in tara, (cifra la care s-a cazut de acord este70.000) insa la un cens imediat urmator molimii, Bucurestiul mai avea doar 60.000 de locuitori, din aproape 120.000 cat se aprecia sa fi avut inainte. Epidemia a fost cumplita. Bisericile -mai ales cele ingradite- erau la inceput loc de refugiu pentru cei ce fugeau din calea molimii, apoi lazarete - spitale pentru bolnavi. Cand nici ele n-au mai facut fata, cioclii au inceput sa duca pe campurile de ciumati din afara Bucurestilor atat bolnavii, cat si cadavrele.

Piaza rea a fost vremea lui Caragea. Atunci "au văzut românii, pentru prima oară, ridicîndu-se balonul de nişte străini, ce veniseră în Bucureşti. De atunci a rămas vorba la români: de când cu băşica lui Caragea. Orăşenii, în superstiţia lor, ziceau că comedia asta a fost o urâtă prevestire, căci în urmă a ars palatul şi, la 1817, luna octombrie, a fost şi un cutremur foarte mare, după care a şi fugit Caragea, furând 20 000 000 din vistieria ţării."


Focul a durat 24 de ore. S-a iscat la 12 ore în ziua Învierei şi la 4 ore după-prânz era în teribila lui furie.


La 1847, in zi de Inviere, un copil se juca in sopron cu pistolul tatalui sau.

"...a descărcat pistolul în tavanul şopronului. Podul, fiind plin de paie, au luat foc îndată şopronul şi grajdul. Uraganul ce bătea dinspre Apus, fiind aşa puternic, numaidecât s-a întins focul peste biserica Sfântul Dimitrie şi peste casa dlui Niculcea.

Astfel, toată partea dreaptă a Uliţei Germane, astăzi strada Smârdan, a luat foc; de aci s-a întins incendiul în partea dreaptă a Lipscanilor, pe la Curtea Veche, pe la Bărăţia, unde erau atâtea prăvălii, prin Covaci, plin de hanuri, pe la Sfântul Gheorghe şi tot centrul, prin strada Rahtivanu, peste Sfânta Vineri, peste tot cuprinsul Lucacilor şi peste toate stradele din spatele Lucacilor, până a ieşit pe bariera Vergului şi a Iancului şi a distrus şi câteva crame de prin viile de afară."

Au ars atunci bisericile Baratiei, Sf. Gheorghe, Lucaci, Stelea si toata mahalaua Negustorilor. Vantul puternic a intins repede flacarile si a luat pe sus lucruri imprastiate din casele in dezordine, zburandu-le "până peste viile Mărcuţei şi ale Pantelimonului". Acel foc a distrus aproape tot Centrul Vechi, mai putin hanul Serban Voda, pe Lipscani, unde negustorii ovrei, ca sa isi scape avutiile, l-au adus pe Bibescu Voda, mintindu-l ca in han sunt butoaie cu praf de pusca. Voda a ordonat imediat pompieri in jurul hanului, care a scapat cu bine de parjol.


Peste Bucuresti au mai trecut inundatiile de la 1862, '64 si '65, cand apele au urcat chiar 3 metri si in urma carora s-a hotarat refacerea cursului Dambovitei. Acest lucru n-a inceput decat pe la 1880 si in ciuda lucrarilor, la 1892 a mai fost o inundatie care a distrus mare parte din Gradina Botanica.

Transformat de regalitate si vremuri in Micul Paris, pe la deceniul al patrulea Bucurestiul era un loc tare cochet. Peste el a venit insa cutremurul din '40, cand s-a prabusit blocul Carlton si au murit 300 de oameni. Desi blocul era nou si modern, s-a dovedit ulterior ca avea o eroare de proiectare.(3)

Bombardamentele din '44 au schimbat destul de profund fata capitalei... apoi a venit Ceausescu, unul din cele mai mari dezastre pe care le-a vazut Bucurestiul.

Cutremurul din '77, de 7,2 grade Richter a facut in 55 de secunde 1.578 de victime, din care 1.424 numai in Bucuresti, printre ruinele a 33 de blocuri si cladiri mari. Atunci au murit Toma Caragiu, Doina Badea, Mihai Gafita, Alexandru Bocanet. (4)

Ceausescu a prins ocazia pentru a restructura Bucurestii. A inceput demolarile unor cladiri asa zis afectate de cutremur, majoritatea biserici. La cativa ani dupa cutremur, la inceputul anilor '80, incepe demolarea sistematica a Uranusului pentru construirea Casei Poporului. Ciudat este ca printre capetele oficiale de acuzare ale procesului nu s-a trecut si distrugerea Bucurestiului, ci doar "crima prin înfometare, prin lipsă de căldură, prin lipsă de lumină, dar cea mai odioasă crimă a fost crima de a încătuşa spiritul românesc, sufletul acestui popor"(5)


Surse informatii si citate:
(1) Istoria fondarei orasului Bucuresti, Dimitrie Papazoglu
(2) Scrisori catre Vasile Alecsandri: Din Vremea lui Caragea, Ion Ghica
(3) Cutremurul din '40
(4) Cutremurul din '77
(5) Stenograma procesului Ceausescu




Nici un comentariu inca

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera