Ce nu ne place la Bucuresti: varza arhitecturala

Multi straini veniti in Bucuresti mi-au spus cat de surprinsi sunt de clash-ul arhitectural. Unora le place, altora nu, depinde de gusturile fiecaruia. Mai ales pentru ca majoritatea se raporteaza la orasele de la ei de acasa, dispuse ordonat, pe zone, ca pe o macheta, care li se par ok sau plictisitoare si, in cazul asta, putina variatie nu strica.

Noua nu ne place varza arhitecturala din Bucuresti, pentru ca indica exact lipsa de preocupare pentru urbanistica a ultimelor stapaniri, cel putin de 30-40 de ani incoace. De la sistematizarea lui Ceausescu pana la investitiile fara cap ale lui Videanu.

Mai bine zis, indica sfidarea urbanisticii. Si pe a locuitorilor orasului, care trebuie sa se multumeasca cu demolarile sau cu alaturarile stridente doar de dragul progresului sau al faptului ca cineva a stiut cu cine sa fie amabil prin birourile de urbanism ale primariei.

Ne-ar placea sa spunem ca ridicarea unei cladiri de birouri in plin centru al orasului, langa o catedrala, este consecinta unei idei progresiste despre urbanism si avangarda. Din pacate, nu e decat urmarea unei minti dezlanate pentru care nu conteaza decat sa iasa investitia.

Altfel nu s-ar fi plans atata lume de asta. La prima vedere, alaturarea de case din secolul XIX si cladiri de birouri de sticla si otel poate sa para pitoreasca si eye-catching.

In mod cert sunt cladiri si zone din Bucuresti in care citesti istoria orasului pe ziduri si cornise. Doar ca ar fi fost ideal sa faci asta nu intamplator, ci cultivat, intr-un fel care sa arate grija pentru trecut.

In ansamblul lor, insulele de istorie par ca au supravietuit intamplator acolo unde se afla si, in multe cazuri, asa si este. Nu se citeste niciunde grija pentru trecuturile Bucurestiului - nici pentru cel fanariot, nici pentru cel burghez, nici pentru cel comunist.




De fapt, de multe ori se pare ca trecutul ne cam sta in gat, fie ca e vorba de biserici vechi, de fabrici sau de case boieresti. Altfel n-am fi aparut aici si in nici un caz sediul Politiei Capitalei n-ar fi fost imbulinat de Gontz. Si nici n-ar mai fi atatea cladiri de imbulinat.




Multi deplang barbaria lui Ceausescu de a ascunde biserici printre si pe dupa blocuri. Insa barbaria lui Videanu de a le imprejmui de cladiri de birouri e mai usor de inghitit, fiindca se face in numele progresului. Pentru ca progresul se defineste altfel in fiecare epoca.

Ca sa nu mai vorbim de asezaminte "laice", uneori simple case de oameni, care meritau o soarta mai buna macar pentru simplul fapt ca aminteau de trecutul burghez al zonei. Sau de cel fanariot. Sau de cel industrial.

Amestecul de registre e impresionant pentru orice nou-venit strain de istoria Balcanilor si a Cortinei de Fier, dar pentru bucuresteni e o urma trista a lipsei de interes pentru orasul lor.