Ce nu ne place la Bucuresti: Croitoriile de moda veche

Un turist strain imi spunea ca Centrul Vechi al Bucurestiului ar trebui sa ramana exact asa cum este, o "Venetie a noroaielor", cu dughenele lui decrepite si bodegile darapanate, cu casele in paragina si magazinele comuniste, de moda veche.



I-am inteles punctul de vedere, pentru un turist o asemenea priveliste e ca o plimbare intr-un bazar comunist-balcanic. Noi, cei care traim in balciul asta, nu percepem importanta muzeografica a Centrului Vechi, iar autenticitatea lui social-istorica ne lasa indiferenti si cam scarbiti.



Or fi pitoresti daramaturile pentru ochiul neavizat, dar pentru noi zona comerciala a vechilor Lipscani ramane o cloaca de mizerie urbana, umana si comerciala.

Nu vrem sa se transforme peste noapte intr-o pietonala luxoasa si comerciala, dar vrem sa nu se mai scurga din toate colturile miros de canal, de vechi si de batran, de negustor atarnat intr-o vreme fara timp.



Croitoriile de moda veche pe care le gasesti prin tot Bucurestiul sunt ca niste madelene proustiene: e suficient sa le mirosi de la intrare si te duci 20-30 de ani inapoi, pe vremea cand se purtau deux-piece-urile de stofa romaneasca, "eftina si buna", iar luxul suprem erau caciulile de blana rusesti, cu urechi, sau astrahanele ca cea pe care o purta nea Nicu.



Si macar daca si-ar fi pastrat cumva aerul retro-sic de bourgeoisie trecuta.




Dar inauntru miroase a igrasie, matase taiata si molii, croitoreasa nu e o modista tinerica, ci o stafida acra si batrana, cu caciula de blana si cojoc peste puloverul tricotat de mana.

Croitorul nu e un domn spilcuit, cu mustacioara, carare data cu briantina si ochelari de sarma pe varful nasului, ci un batranel beteag si miop care mai stie doar un singur tipar si se misca de parca ceasul ar merge inapoi.



Croitoriile de moda veche atarna acum in geam furouri de nailon, paturi chinezesti si chiloti de bumbac, perdele, rochii de mireasa si capoate urate pe care nu le-ai dona nici la azilul de batrani.




Si asa se perpetueaza aerul de mahala al Bucurestiului, prostul gust si taranismul, kitschul si uratul. Pitoresc? Poate, dar nu pentru noi. Ne-am saturat de magazine universale comunale care vand gulere de blana, iaurt, hartie igienica si dresuri de dama, sapunuri cu miros de untura veche si bibelouri de faianta.





Nu mai vrem magazine comuniste, nici oameni imbracati saracacios, ca intr-un ghetou est-european. Nu mai vrem confectii, tricotaje, textile, tesaturi si lenjerii de pat, nici haine atarnate de grilaje. Vrem oameni noi si mode noi. Vrem kitsch police.