Ce nu ne place la Bucuresti: Asfaltul topit

Da, e adevarat, cam totul se topeste la soare, dar e putin ingrijorator cand strazile patriei se comporta ca si cand ar fi facute din ciocolata. Nu stim precis care e compozitia chimica a asfaltului, dar stim ca asfaltarea strazilor se practica si in alte tari, deopotriva cu temperaturi mari si cu temperaturi mici, si cumva asfaltul de acolo dureaza. Sau, ma rog, in unele nu prea, dar se lucreaza la acest aspect. La noi, pe timp de iarna apar gropi (ca si atunci cand e lipsa de activitate pe la Administratia Drumurilor si oamenii de acolo trebuie sa-si justifice salariile sau asfaltarile ulterioare), iar vara risti sa ramai ingropat in trotuar sau in carosabil mai ceva ca intr-o mlastina cu nisipuri miscatoare.


sursa


Te poti astepta, intr-adevar, ca asfaltul sa cedeze sub greutatea unor camioane incarcate, motiv pentru care, ocazional, in lunile de vara s-au impus restrictii pentru vehicule de peste 7,5 tone pe timpul zilei. Pe noi nu ne-ar deranja nici daca s-ar impune cateva restrictii si pentru autoturismele obisnuite, ca s-ar mai elibera putin orasul si ar mai respira carosabilul, dar deocamdata nu e cazul. In schimb, e cam ciudat ca un biet pieton de 60-70 de kg sa simta ca se scufunda in trotuar pentru simplul motiv ca merge pe strada.

Solutia? Nu suntem absurzi, nu cerem ca temperaturile inmagazinate in asfalt sa fie folosite pentru alimentarea cladirilor din apropierea strazilor, cum se intampla in Olanda... Dar putem macar sa cerem sa se schimbe ceva in compozitia actuala a asfaltului, fiindca se pare ca ea nu mai tine pasul cu noile conditii meteo si de trafic. Iar daca acestea sunt conditiile date, e cam absurd sa ne lasam inghititi de smoala topita (sau sa ne lasam pantofii pe strazi sau sa ne rupem membrele atunci cand mergem pe biciclete sau role si intram brusca intr-o portiune cu asfalt "lichid") doar pentru ca cei in masura sa produca niste schimbari se fac ca nu observa sau se multumesc doar sa constate problema si s-o repare pe termen scurt.

Probabil ca problema asta nu s-a aflat pe ordinea de zi la intalnirea de azi dintre Basescu, Berceanu si regii asfaltului, dar in calitatea noastra de platitori de taxe speram sa nu fie nevoie sa ne cumparam la nesfarsit pantofii pierduti pe drumurile lichide ale tarii si nici sa derapam cu masina ca pe gheata pe timpul verii. Iar inainte sa vorbim de desertificare si sa asteptam sa creasca dune de nisip in locul peisajului carpato-danubiano-pontic, sa incercam sa facem ceva ca sa traim bine pe ce a mai ramas din el. Daca pe regii locali ai asfaltului ii depaseste problema, le recomandam sa se adreseze revistei Asphalt, la rubrica "posta redactiei".