Ce ne place la Bucuresti: doamnele si domnii din alte vremuri

Suna ciudat titlul? Poate. E vorba despre doamnele si domnii pe care ii vedem prin Bucuresti cu un aer de inceput de secol 20, eleganti si stingheri intr-o lume prea agitata.

Inalnirea cu ei, chiar si intamplatoare pe strada, e rara, dar fermecatoare. Iti aminteste de eleganta unor alte vremuri. De ce ne place asta la Bucuresti? Pentru ca apar cand nu te astepti, in ipostaze ciudate, si iti inveselesc straniu ziua cu sobrietatea lor.

Sunt doamnele in varsta imbracate dupa moda interbelica, cu rochii negre, agate la gat, camee in piept, mantouri, manusi, saluri, palarie eventual si curelele late. Te astepti sa le vezi cumparand bomboane de la Capsa (uneori chiar asta fac) si coborand dintr-o trasura.

La domni e mai putin vizibil. De obicei poarta costum cu vesta, eventual lavaliera sau, daca nu, cravata si palarie. Cateodata ii vezi uitandu-se la ceasornicul prins cu lant sau notand ceva intr-un carnetel.

Cand se intampla sa vorbesti cu ei, sunt plini de povesti pe care le citesti doar in carti, despre rege, venirea comunistilor, case pierdute, evenimente din interbelic, razboi, ce se manca, ce se bea, ce se citea.

Ii privim nostalgici, putand doar sa ne imaginam tineretea lor. Pana la urma, poate interbelicul e doar o forma de idealizare, o "epoca de aur" a Bucurestiului ucisa de epoca de aur comunista.

De obicei locuiesc in blocuri vechi, in case cu mobila masiva, cu miros de levantica si biblioteci pline de carti imbracate in piele asezate pe colectii. Sunt opusi altora de aceeasi varsta prin stil, semn ca nici parfumul interbelic pe care-l percepem acum vag nu a fost atunci atributul tuturor.