Ce ne place la Bucuresti: Solidaritatea de autobuz

Sunt multe lucruri care nu ne plac la Bucuresti. Ba ca e trafic, ba ca e mizerie, ba ca oamenii sunt prea grabiti si te lovesc cu coatele pe strada, ca si cand nici nu si-ar da seama ca mai sunt inconjurati de alti oameni. Mlastina de urat nu este insa nesfarsita si uneori, doar uneori, simti ca in jurul tau traiesc fiinte umane, chiar daca semnele lor de existenta sunt foarte slabe, cam ca bataile inimii unui om in moarte cerebrala.

Se stie ca romanul s-a nascut blatist. Si e mandru de asta. Nu stiu ce sentiment de sfidare te face sa te umfli in pene de fiecare data cand cobori din autobuz dupa o calatorie in care nu ai dat ochii cu ecusonul si tonul victorios al unui controlor pregatit sa iti aplice, in vazul tuturor oamenilor din autobuz (usurati ca au avut inspiratia sa-si ia bilet tocmai atunci) pedeapsa capitala a RATB.

Ceea ce este cu adevarat interesant este ca printre putinele dovezi de solidaritate pe care le-am observat printre bucuresteni se afla tocmai unirea in batalia anti-controlori. Cum? Prin pasarea biletelor. Adica intri, compostezi, apoi, cand cobori, ii strecori misterios in mana biletul compostat unui alt calator care tocmai se urca in autobuz. Sau lasi biletul in compostor inainte sa cobori. Totul cu aerul ca iti ajuti un confrate intr-un razboi tacit, in care capturarea de catre inamic inseamna stop-joc.

Prima oara cand mi s-a intamplat asta a fost intr-un autobuz atat de plin, incat era practic imposibil sa compostezi. Un batran care cobora mi-a strecurat in palma biletul ca pe o informatie misterioasa de care trebuia sa am mare grija. Nu ma asteptam in nici un caz la asta - si nici bilet nu aveam.

Nu stiu daca era din cauza ca nu eram de mult timp in Bucuresti si individualismul oamenilor de aici ma soca inca, ori fiindca nu aveam nici un chef sa dau 50 de lei pe amenda sau o spaga insotita de povestea studentului sarac ce se duce sa-si ia pachetul de la gara fiindca nu mai are ce sa manace, dar gestul m-a impresionat. Asa ca am decis sa dau si eu biletul mai departe mai departe, ca intr-un pay it forward autohton, in care oamenii aveau sansa sa demonstreze putina solidaritate.

Nu stiu daca biletul meu a fost dat, la randul lui, mai departe. Putin probabil. Iar astfel de maruntisuri in nici un caz nu planuiesc falimentul RATB-ului. Insa in fata necioplirii unor controlori care, in mod normal, ar trebui refuze orice "atentie" pana in panzele albe, si in fata necioplirii unor calatori ce le fac viata grea considerand ca mersul cu autobuzul pe moca face parte din drepturile lor naturale, dar care sa plang dupa aia ca autobuzele sunt urate si n-au aer conditionat, pasarea unui bilet nu te scapa doar de amenda. Te scapa de un scandal, de senzatia de saturatie fata de moravurile de autobuz. Si iti arata ca uneori, cand te impiedici, exista o mica mica sansa ca cineva sa nu te lase sa cazi.