Ce ne enerveaza la Bucuresti: tarabele de martisoare

Am sperat ca inmultirea targurilor de martisoare o sa duca treptat la disparitia traditionalelor tarabe. Slabe sanse. Aparent cererea de martisoare in Bucuresti e atat de mare incat locuitorii au nevoie sa gaseasca la orice pas martisoare sau buchete de zambile infasurate in celofan pentru muraturi.

Faptul ca unele tarabe se adapostesc sub casute "cochete" de lemn nu le transforma in ceva mai civilizat. Inghesuiala si cozile se mentin in jurul lor.

Nu e suficient ca strazile sunt stramte si aglomerate la ore de varf, acum de-abia poti sa iti faci loc in drum spre metrou sau spre statia de autobuz. Trebuie sa te imbulzesti, sa transpiri, sa te lupti ca sa scapi din gramada consumatorilor de martisoare.

Dincolo de haosul pe care il provoaca, tarabele promoveaza martisoare care nu par avea nicio legatura cu obiceiul in sine. Cele mai multe dintre produse trec cu brio in categoria kitschului. Pisicile chinezesti care te saluta, cainii turbati care misca din coada sau tinichele in forme florale par cadouri potrivite pentru a sabatori venirea primaverii.

Daca vrei sa faci cadou un martisor frumos, lucrat cu grija si inzestrat cu oarecare traditie, anul viitor da o fuga laMuzeul Taranului.

Multi dintre comercianti nu au auzit de regula: curata dupa tine, daca faci mizerie. De aceea o data ce si-au incheiat vanzarile nu se streseaza sa stranga ambalajele care sunt aruncate in jur. De parca orasul nu e suficient de murdar...

Si in plus devin violenti daca se prind ca ii pozezi imediat te anunta ca nu ai voie sa faci poze si te iau la rost, incercand sa afle ce cauti tu sa le faci lor poze. Adevarat, nu toti, doar cei care pana atunci iti ofereau un traditional pachet de ciorapi de Martisor.

Recunosc ca nu-mi plac tarabele in general si as dori ca toate sa fie grupate intr-un loc anume unde sa le caut eu si nu sa imi iasa in cale. Iar in lunile martie si decembrie prezenta tarabelor e mai iritanta decat in orice alta perioada a anului. Aa, da, si de Pasti.