Ce ne enerveaza la Bucuresti: scaldatul si pescuitul in Dambovita

In primul rand si inainte de toate, scaldatul in Dambovita este interzis, cel putin de la mandatul lui Dimitrie Cariagdi (1869) incoace. Este interzis nu dintr-un motiv absurd, ca statul pe iarba, ca sa se afle Primaria in treaba, ci pentru ca este un adevarat pericol pentru sanatate - chiar si a celor care doar ii incearca temperatura apei cu degetul de la picior.

De fapt, la cum arata apa, ne surprinde ca e nevoie de o hotarare administrativa ca sa opreasca activitatile acvatice pe aceasta "Sena bucuresteana", am fi crezut ca e suficient pentru oricine simtul de autoconservare ca sa nu se apropie de apa. Dar nu e chiar asa, fiecare vara ne arata ca exista cativa temerari (mai ales copii) care isi fac de lucru prin apa sau prin preajma ei, plus pescarii din orice anotimp care probabil sunt in cautare de pesti mutanti, altfel nu ne explicam de ce tin firul intins in malul mirositor care strabate orasul.

Pentru cei care se incumeta sa intre, pe langa pericolul de imbolnavire, mai exista si riscul de inec din cauza algelor care, din cauza poluarii, a caldurii din timpul verii si a faptului ca nimeni nu se oboseste sa le adune, se inmultesc cu mult peste limitele normalului. Insa de obicei e vorba de copii nesupravegheati sau chiar fara casa, pe care n-are cine sa-i opreasca de la aceasta expunere sau pentru care Dambovita e singura sursa de divertisment acvatic, strandurile nefiind chiar pentru toata lumea. 




Pe langa pericolele pe care le prezinta apa Dambovitei pentru sanatatea celor care se incumeta (sau se vad nevoiti) s-o incerce, mai trebuie spus si ca nu este chiar placut ca in plin centrul capitalei sa vezi oameni in chiloti (sau de multe ori fara) care fac baie in apele verzi si puturoase. Nici rufe intinse la soare pe malurile hidoase de beton.

Pe langa amatorii de scaldat in Dambovita, mai exista o categorie de oameni care manifesta un interes deosebit pentru "canalul" care strabate capitala: pescarii. In primul rand, nu ne putem imagina ce pescuiesc, din moment ce specialistii ANAR spun ca "pestii nu mai rezista in Dambovita si se intorc in amonte" si ca "raul mai contine doar larve, insecte si microorganisme, adica o fauna specifica mediului toxic".



Este inacceptabil ca Dambovita sa arate in halul in care arata, dar este de asemenea inacceptabil ca oamenii sa fie atat de inconstienti incat sa faca baie intr-o apa in care se varsa canalele din Bucuresti dupa ce tragem noi apa la wc sau sa pescuiasca si sa manance ce prind. Stim ca probabil sunt nevoiti s-o faca si ca pescuitul in Dambovita e mai mult o necesitate decat un sport de agrement, insa daca primaria s-ar ingriji de epurarea apei si de amenajarea ei astfel incat sa existe un colt pentru pescari (in care sa nu creasca pesti cu doua capete sau cu picioare) si, eventual, o zona de scaldat, ca sa nu mai vorbim de o faleza pe langa apa, in locul digurilor de beton inclinate si impracticabile ramase de pe vremea "sistematizarilor" comuniste, toata lumea ar fi mai fericita.

Deocamdata, insa, Dambovita nu e decat o sursa de neplaceri de toate felurile pentru Bucuresti.


 

Update:

Azi, in timp ce ne plimbam pe langa minunata noastra "Sena bucuresteana", am mai descoperit un motiv pentru care ar trebui sa stati departe de Dambovita. Il puteti vedea in poza no comment de mai jos: