Ce ne enerveaza la Bucuresti: anumiti vanzatori

Probabil ca vanzatorii enervanti nu sunt un fenomen sau o specie specifica capitalei, dar cu siguranta pe cei mai multi ii veti intalni aici. Nu este vorba de vanzatorii ambulanti sau cei din piata cu legaturi de ceapa verde sau maldare de cartofi, ci de cei din magazinele mari cu nume cunoscute, cu firma si tot felul de strategii de atragere si fidelizare a clientilor.

Sunt magazine in Bucuresti pe care eu unul le evit pur si simplu pentru personalul pe care il au, desi marfa imi place. Vanzatorii enervanti se impart, ce putin dupa parerea mea, in trei categorii:

1. Cei care se comporta ca si cand ei ar fi creatorii colectiei primavara-vara proaspat aparuta in vitrine, care te privesc ca si cum o data ce ai trecut pragul magazinului ai pasit in sufrageria lor, ca si cum iti fac o favoare ca te lasa sa te uiti la marfa. Acesta este cel mai enervant tip de vanzator. Iar atunci cand le pui o intrebare de genul "Aveti cumva o masura mai mica la perechea asta de pantofi?", te privesc ca si cum ar fi deasupra ta cu cinci clase sociale, ca si cand s-a uitat prea mult la reality show-ul lu' Moni si i s-a spalat creierul cu detergentul la care ii faceau reclama in pauza publicitara.

Cum ii tratezi? Nu cu dispret, cel putin nu pe fata, pentru ca atunci veti fi doi aroganti intr-un magazin si asta inseamna un film prost. Cel mai bine e sa te faci ca ai primit un telefon si sa vorbesti tare in timp ce frunzaresti prin haine cu indiferenta ceva de genul: "Da, draga, am iesit un pic sa-mi cumpar niste haine de stat in casa, acum ma uit dupa ceva si cred ca am gasit, o sa intreb daca au masura mea. Auzi, poate pana ajung io acasa duci si tu Jaguarul la spalatorie". Astfel o sa se transforme in al doilea gen de vanzator enervant.


sursa

2. Vanzatorii grijulii, brownoser-ii, care nu stiu cum sa te mai intrebe ceva, pe care parca ii tragi dupa tine cu un tractor beam, care par dopati cu Xanax si Prozac, iar in pauza de masa mananca brownies si omleta cu ciuperci magice. Nu se supara orice s-ar intampla. Rastorni un raft cu tricouri calcate si impaturite? O sa apara imediat si cu un zambet de 100 de watti si, fara sa isi ia privirea de la tine, o sa zica: "Nici o problema, ma ocup eu si cu colega mea. Sa imi spuneti daca pot sa va ajut cu ceva. Nu stiu daca ati vazut noua colectie din stanga, a intrat ieri si este adusa tocmai de la ... bla bla bla bla bla" si bla bla bla pana impatureste la loc toate tricourile. Iar daca ai stat sa asculti ori nu esti sanatos, ori astepti sa le puna pe toate inapoi in raft pentru a le mai darama o data in fata ei, ca sa ii vezi reactia.

3. Vanzatorii whatever. Asta este genul de vanzator pe care il intrebi "Nu va suparati, aveti modelul asta si pe rosu?" si el iti raspunde "Hmmm... nu stiu ce sa va zic... Nu era in raft? Nu? Atunci chiar nu stiu ce sa va zic..." Orice intrebare i-ai pune, il trimite inapoi pe bancile din generala la lectia de geografie cand profa il intreba care sunt vecini Maltei... "Aaaaa, nu stiu...", "2!". Astia nu sunt buni de nimic, e ca si cand ai intra intr-un magazin helpyourself. Nu are raspunsul nici la intrebarile cele mai simple. Iti rapspunde cu "Cred ca acolo" la intrebarea "Unde e baia?", ceea ce te face sa te intrebi unde isi face el nevoile... speri ca nu in cabina de proba, dar nu-l mai intrebi.       

Cam astia ar fi vanzatorii care ne enerveaza. Am vrea unii normali ca noi, modesti, discreti si care sa-si stie meseria. E simplu: "Buna ziua, bine ati venit! Sunt aici daca va pot ajuta cu ceva (a se citi nu in spatele tau tot timpul). Iar baia e in fata si la stanga."