Ce ne enerveaza la Bucuresti: Tag-urile
Noua ne plac graffiti-urile. Am mai spus-o, am repetat-o si saptamana trecuta cand a fost concursul hard style in Herastrau. Ceea ce nu ne place insa sunt tag-urile.
Acestea sunt niste "etichete" reprezentand semnaturile artistilor. Isi au locul doar intr-un colt al operei, ca la tablouri. Daca nu stii sa produci nimic mai mult decat o semnatura, precum fetele care stau sa se marite si isi exerseaza semnaturile savante cu noul nume, atunci nici nu meriti sa ti se vanda tubul de vopsea.
De obicei atat de incalcite si personalizate incat iti poti da greu seama ce alias are de fapt grafferul, tag-urile au ajuns cea mai simpla forma de graffiti si cea mai proasta, pentru ca nu este cu nimic deosebita de vremurile cand pustimea umbla in buzunar nu cu sprayul, ci cu briceagul sau cu markerul si isi scrijelea existenta si numele in vreun copac, banca sau usa.
In mana incepatorilor intr-ale artei grafice stradale, sprayul e ceva foarte pacatos pentru ca reinvie batrana expresie "numele prostilor pe toate gardurile". Tag-urile improscate fie pe pereti proaspat varuiti, fie pe case care stau sa cada, pe geamurile statiilor de autobuz sau pe vitrinele magazinelor nu au nici o valoare. Nici estetica, nici prin prisma vreunui mesaj, a vreunei atitudini. Din fericire, sunt atat de criptic scrise incat nu le intelegi. Daca in loc de ele ar scrie citet Gigi (vezi poza de mai sus), Grasu, Calu sau alt alias, tag-urile nu ar mai avea vreun farmec nici pentru autorii lor.
Desi nu e bine sa critici ceea ce nu intelegi, as vrea sa surprind momentul in care pustiul X dotat cu vopsea simte mancarimea familiara in palma... artistul din el se zvarcoleste... aici e teren virgin, jetul il va pangari cu voluptatea seniorului care violeaza virgine cu dreptul primei nopti.
Sau dimpotriva, ca un catel care adulmeca trunchiul copacului, vede ca i-a fost incalcat teritoriul. Si mai pisa un tag langa cel rival. It's a tag eat tag world.
Ce ii mana pe ei in lupta, totusi? Sa afirmam ca e doar prostie (post)adolescentina, ar fi incomplet si nedrept. Omul cu tagul e handicapat de o lipsa, lipsa cronica a recunoasterii artistice. Drept pentru care isi afirma acerb cu fâs (sau scîrţ, in cazul markerelor) personalitatea. Who da man now? Cine este el? Dracu' stie, ca oricum nu se intelege nimic.
foto de pe wiki
Imaginea de mai sus este cumplit de graitoare. Virtuozitatea artistilor care, precum Napoleon, fac doua lucruri deodata, lucrand febril cu o mana in pantaloni si cu cealalta tragand linii sforaitoare, subliniaza caracteristica de baza a acestui tip de manifestare artistica: tag-urile sunt arta de perete de WC public.
Acestea sunt niste "etichete" reprezentand semnaturile artistilor. Isi au locul doar intr-un colt al operei, ca la tablouri. Daca nu stii sa produci nimic mai mult decat o semnatura, precum fetele care stau sa se marite si isi exerseaza semnaturile savante cu noul nume, atunci nici nu meriti sa ti se vanda tubul de vopsea.
De obicei atat de incalcite si personalizate incat iti poti da greu seama ce alias are de fapt grafferul, tag-urile au ajuns cea mai simpla forma de graffiti si cea mai proasta, pentru ca nu este cu nimic deosebita de vremurile cand pustimea umbla in buzunar nu cu sprayul, ci cu briceagul sau cu markerul si isi scrijelea existenta si numele in vreun copac, banca sau usa.
In mana incepatorilor intr-ale artei grafice stradale, sprayul e ceva foarte pacatos pentru ca reinvie batrana expresie "numele prostilor pe toate gardurile". Tag-urile improscate fie pe pereti proaspat varuiti, fie pe case care stau sa cada, pe geamurile statiilor de autobuz sau pe vitrinele magazinelor nu au nici o valoare. Nici estetica, nici prin prisma vreunui mesaj, a vreunei atitudini. Din fericire, sunt atat de criptic scrise incat nu le intelegi. Daca in loc de ele ar scrie citet Gigi (vezi poza de mai sus), Grasu, Calu sau alt alias, tag-urile nu ar mai avea vreun farmec nici pentru autorii lor.
Desi nu e bine sa critici ceea ce nu intelegi, as vrea sa surprind momentul in care pustiul X dotat cu vopsea simte mancarimea familiara in palma... artistul din el se zvarcoleste... aici e teren virgin, jetul il va pangari cu voluptatea seniorului care violeaza virgine cu dreptul primei nopti.
Sau dimpotriva, ca un catel care adulmeca trunchiul copacului, vede ca i-a fost incalcat teritoriul. Si mai pisa un tag langa cel rival. It's a tag eat tag world.
Ce ii mana pe ei in lupta, totusi? Sa afirmam ca e doar prostie (post)adolescentina, ar fi incomplet si nedrept. Omul cu tagul e handicapat de o lipsa, lipsa cronica a recunoasterii artistice. Drept pentru care isi afirma acerb cu fâs (sau scîrţ, in cazul markerelor) personalitatea. Who da man now? Cine este el? Dracu' stie, ca oricum nu se intelege nimic.
foto de pe wiki
Imaginea de mai sus este cumplit de graitoare. Virtuozitatea artistilor care, precum Napoleon, fac doua lucruri deodata, lucrand febril cu o mana in pantaloni si cu cealalta tragand linii sforaitoare, subliniaza caracteristica de baza a acestui tip de manifestare artistica: tag-urile sunt arta de perete de WC public.
foarte bine punctat
sa nu mai vb de Metrou. unele grafuri care imbraca garniturile dinspre periferie, chiar arata bine imbracate in tzoale de sarbatoare. dar tagurile date aiurea prin peste tot, din partea mea pot fi folosite sa zic doar "ce persoana de r***t poate sa fie Sweety asta", respectand prima fotografie. subucultura interpretata ca si cultura underground. un alt lait-motiv imprumutat din afara si exprimat prost de persoane care sunt prea ignorante sa stie macar de ce fac asta.
Comentariu nou
foarte foarte bine punctat! exact la asta ma gandeam zilele trecute....
Comentariu nou
fara taguri graffitiul nu ar mai exista... :)
vezi Bomb it (movie) pt detalii.
comentariu nou
nu stiu cum am ajuns pe site'u asta dar ste evident ca sunteti niste dobitoci. Niste oameni care vorbesc despre un anumit domeniu de care nu au habar fara a se informa inainte nu pot fi numiti altfel.
in rest COOL , SUPER FUNKY FREASH ARTICOLU, SUNTETI CEI MAI TARI!!!graFFITY e pa tr3nd, k33P Up the go0d ARTICL3S/:)
Comentariu nou
"Omul cu tagul e handicapat de o lipsa, lipsa cronica a recunoasterii artistice." niste cuvinte care incearca a parea mari venite din gura unor oameni mici.
handicapul este reprezeentat de lipsa recunoasterii?:))
Comentariu nou
ASA vorbind....filear tagu si expresia negativa...ca nu le cerut nimeni numele pe pereti+ ca e o mare diferenta intre tag si graffiti(Citez mai sus "Adolescentii" nau ce face, se gasesc ca tre sa se bage in seama mazgalind peretii.
Comentariu nou
imi plac persoanele, ba nu, iubesc persoanele care sunt foarte afectate de articol...cele care spun ca autorul articolului nu a inteles despre ce e vorba, ca e un "dobitoc"...bai prietene, daca tie iti place sa iti mazgalesti numele peste tot, sa vada lumea ca ai trecut pe acolo si crezi ca ce faci tu are o insemnatate superioara...ei bine te inseli...esti doar un pusti cu un tub de vopsea si cu mult prea mult timp liber! mi-ar placea ca unul dintre "artisti" sa ne dezvaluie povestea, metafora, filozofia din spatele lui "gigi" de pe perete.