Ce gasim pe strada Academiei?

Strada Academiei incepe incert si se termina apoteotic. Incepe chiar de la intersecta cu strada Doamnei, pe coltul cu Fantana Blanduziei. Ai putea crede ca e aceeasi strada cu cea care are la stanga BNR-ul si la dreapta intrarea in Pasajul Vilacrosse. Nu.

Aceea se numeste Eugeniu Carada... un nume pentru cei 100 de metri pana la intersectia cu Lipscani, unde se opreste. Cat despre finalul apoteotic si emotionant, e vorba bineinteles de Tzeapa Lui Ghildus, care se inalta triumfatoare spre cer in Piata Revolutiei, fara sa tina cont nici de simtul nostru estetic, nici de ala moral, nici de... nimic.



Pana la intersectia cu bulevardul Elisabeta, avem ocazia sa mancam de vreo cinci ori, daca am numarat bine. Fie la Spring Time, fie la Fantana Blanduziei, fie la Red Lyon, fie la doua fast-food-uri. Foame sa ne fie. Tot aici se inghesuie vreo doua magazine cu de toate, Gaz It cu pantofi, un magazin sportiv, doua de becuri, prize si antene, un sex-shop, un magazin de haine, un plafar si Angst, supermarketul cu "frica".



Aglomeratia se pastreaza si dupa ce treci bulevardul. Deh, zona centrala, oameni multi, masini multe. Pe strada de-abia ai loc sa mergi de masinile parcate aiurea si de cele care inainteaza ca melcul. Aglomeratia se vede insa si in cladiri, inghesuite, inegale, cu aer diferit si incert. Pe aici merg studentii de la matematica sau de la arhitectura. Sau cei care merg la Galeria Noua. Librarii, magazine de haine, blanuri de lux, florarii, internet cafe-uri, magazinase mici, tarabe, chioscuri,  gasesti orice. Unitate? Poate in diversitate. :)



Strada e prea aglomerata ca s-o folosesti altfel decat pentru mers. Nu-ti vine sa-ti ridici privirea cand mergi pe strada, bara la bara cu masinile, pentru ca pe margine sunt parcate altele si n-ai pe unde sa treci. Agitatia inghite curiozitatea si interestul, privesti drept, eventual un pic lateral sa nu te loveasca ceva, mai rar sus sau, si mai rar, ti se opreste privirea pe vreun detaliu. Ati vazut inscriptia cu Cofetaria Albina? :)



Pasagiul Victoriei, Pasajul Comediei sunt cai alternative de a iesi de pe strada Academiei, spre cluburi, shaormerii sau pur si simplu spre Calea Victoriei. Mai departe, biserica Sfantul Nicolae dintr-o Zi (da, dintr-o zi...) e imbracata intr-o haina verde, mascand renovarea.



Peste drum, Academia de biliard sta sa pice. Doar trebuie sa existe un suport pentru numele strazii Academiei, nu?



Dupa intersectia cu Ion Campineanu, spatiul se largeste. O parcare unde se inghesuie masini peste masini, o cladire de birouri in constructie careia o sa-i stea tare bine acolo, vreo doua cluburi pe stanga, o farmacie, un beauty salon, cateva magazinase. Am uitat, inainte de intersectie, un Artizanat si blanaria Astrahanul, un cuvant mult prea putin folosit pentru cat de bine suna. :)



Finalul? Cum spuneam, apoteotic. Pe de-o parte Senatul, cu gardienii lui cu tot, iar pe partea cealalta, capodopera numita simbolic Monumentul Eroilor.



Mai multe fotografii in galerie.