Cartiere din Bucuresti: Cum ajung in Cotroceni? Si de ce?

Asa cum va anuntasem, am inceput o noua poveste de cartier. Dupa blocurile gri ale Dristorului, vom vorbi despre stradutele sic si interbelice ale Cotroceniului.

Cartierul s-a intins in jurul zonei (p)rezidentiale a Palatului Cotroceni, pe terenul cam mlastinos al luncii Dambovitei, incepand sa se extinda odata cu domnia Regelui Ferdinand, cand mari proprietati apartinand unor familii cu renume (Davila, spre exemplu) au inceput sa fie parcelate si in zona a inceput sa se stabileasca personalul de la curtea regala.

Cartierul se intinde de la Dambovita, din fata Operei, pana la Gradina Botanica si Palatul Cotroceni, si e marginit aproximativ de str. Dr. Staicovici, Facultatea de Medicina Veterinara si Panduri. Cele mai multe strazi au nume de doctori (Pasteur, Davila), unii din ei chiar au locuit in acea zona, apropiata de facultatea de medicina.

In Cotroceni ajungi usor cu metroul, pana la statia Eroilor, de unde iesi in coasta Spitalului Municipal si pe Bulevardul Eroilor, care imparte cartierul in doua. Tot la Eroilor este un nod de linii de autobuz (168, 268, 126, 226, 104, 123, 336, 601, 137) si troleibuz (61, 62, 90, 69), cu care poti ajunge rapid cam in orice punct al capitalei, Cotroceniul fiind plasat in zona centrala a Bucurestiului.

Cartierul s-a schimbat putin in comparatie cu alte zone ale orasului din care au rasarit blocuri muncitoresti. Zona Cotroceni a fost dintotdeauna o zona pretentioasa, rezidentiala, si inca este. Vilele poarta nume precum Villa Maria, Villa Margareta, Villa Ordodoxia, si odata (inainte de a fi renovate de noii proprietari) puteai vedea placute cu numele unor cunoscuti arhitecti interbelici care au construit in mare parte zona.

E un cartier unde nu gasesti blocuri. Strazile sunt intortocheate si pentru ca au fost stabilite sensuri unice in toate directiile, odata intrat, fara sa stii exact unde vrei sa ajungi, te cam rasucesti in jurul cozii. Daca e cumva weekend si vrei sa intrebi pe cineva "unde e strada...?", se poate sa ai cam mult de asteptat, pentru ca e cam pustiu. Masini trec odata la 10 minute, iar cateii (pe care ii gasesti berechet, atat in curti, cat si pe strada), te pot ajuta cel mult sa mergi mai repede, afundandu-te si mai mult prin labirintul doctorilor.

In ciuda arhitecturii fanteziste si de-a dreptul pitoresti, cartierul nu iti lasa o impresie prea vie. Sunt multi batrani in Cotroceni: case batrane, cu cercevele mancate si roase, si cu pereti terni, copaci batrani, ulmi si platani imensi (unii chiar ocrotiti de lege), sau oameni in varsta. Explicatia populatiei in varsta sta in faptul ca marea majoritate a caselor a fost nationalizata, dar din fericire, poate si din cauza frumusetii zonei, nu au fost demolate, si cartierul a ramas asa cum era. Dupa revolutie, fostii proprietari, acum pensionari, si le-au redobandit.

In zona au locuit pesonalitati precum Ion Barbu (pe Davila), Ion Minulescu, langa Liviu Rebreanu, Marin Preda, marele tenor Nicolae Herlea. Astazi poti da nas in nas pe strazile Cotroceniului cu Gheorghe Dinica, Vladimir Gaitan, cu Emil Constantinescu sau cu Corneliu Vadim Tudor, printre altii.

Cotroceni apartine sectorului 5, aflandu-se deci sub diriguirea obladuitoare a primarului Vanghelie, care, din fericire (?) a preferat sa nu se atinga de cartier. Motive necunoscute.

Strazile sunt impestritate fie de piatra cubica, fie de piatra de rau, fie de asfalt cu gaurelele de rigoare. Cosuri de gunoi nu sunt. Despre parcuri, intr-un episod urmator.

In rest, Cotroceniul pare ca este destul de ermetic la schimbare, o oaza incredibil de linistita unde iti fura mereu ochii cate o casuta colorata mai fistichiu, sau vreuna de unde ai impresia ca or sa rasara Hansel si Gretel, sau dimpotriva, vrajitoarea cea rea.

Iata numai un exemplu: casele din imagine au fost construite de un tata cu doua fete. Ca sa le impace la zestre, le-a facut doua case identice, in oglinda. Una a avut parte de proprietari gospodari, si are fata noua, cealalta pare mai degraba bunica, decat sora ei.

Ca intr-un muzeu, o plimbare pe acolo este mult mai placuta cu un ghid de duminica, de la care poti afla mici barfe, intamplari, vecini ilustri, istorii, drept pentru care multumim Irinei pentru rabdarea de a ne invarti (si scoate) in labirintul cochet al Cotrocenilor.

Putina istorie de aici

Va urma.