Calea Victoriei "now and then"

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
Daca astazi plimbarea de show-off se face la mall, acum 80 de ani se facea pe Calea Victoriei, pe atunci artera principala a orasului. "O strada cu traditie, a lumii elegante si moderne. Este locul unde de doua ori pe zi, la amiaza si seara, bucurestenii isi fac plimbarea. Locul unde te arati, unde iti intalnesti cunoscutii, unde afli senzatiile zilei, unde inchei afaceri si, mai ales, unde iti faci cunostinte noi." (Ioana Parvulescu, Intoarcere in Bucurestiul Interbelic)


Foto de aici

In perioada interbelica pe Calea Victoriei era sens unic, inspre Dambovita, ca si azi. Diferenta este ca drumul putea fi facut cu masina in cateva minute: "Daca esti grabit si nu e aglomeratie o poti parcurge cu masina in trei minute - si nici atat." Soferii din ziua de azi sunt probabil de o cu totul alta parere.

Rush hours existau in schimb pe vremea aceea pentru pietoni. Mai exact, la pranz intre doisprezece si unu, si seara intre orele sapte si opt, cand: " trotuarele erau intesate iar pietonii umpleau chiar jumatate de strada, de amandoua partile. Prin mijloc, pufaind, urland, tipand, pe diferite tonuri, dupa diapazonul claxoanelor, se strecoara automobilele.

Rotile ating trecatorii, ii stropesc cu noroi, ii izbesc la fiecare pas - si din secunda in secunda sunt gata sa ii striveasca. Dar nimeni nu se supara." (Ioana Parvulescu, Intoarcere in Bucurestiul Interbelic)


Foto de aici

In peisajul actual a ramas neschimbata doar partea cu strivitul:) In rest rolurile s-au inversat, dupa cum vedem cu totii la fiecare pas prin Bucuresti. La ora pranzului si seara strazile sunt intesate iar automobilele umplu inclusiv jumatate din trotuare de ambele parti. Printre ele, pufaind, urland, tipand, gesticuland si injurand se strecoara pietonii... :) Toata lumea se supara, de fapt, cu totii isi ies din minti, soferi si pietoni deopotriva.

Despre "cladirile emblematice" de pe Calea Victoriei se poate vorbi zile intregi. Amestecul de stiluri arhitectonice si viata care pulseaza in jurul lor formeaza "o vatra Bucurestiului in care aproape totul iti vorbeste despre Franta." Edificiile cu care se mandrea Calea Victoriei pe vremuri erau in special Casa Capsa - "inima orasului din punct de vedere topografic si moral", Teatrul National, Athenee Palace si proaspat construitul "zgarie-nori" de Bucuresti de la 1935: Palatul Telefoanelor.

Sa nu uitam Cladirea C.E.C. sau cea a Cercului Militar, Palatul Cantacuzino, "Palatul Sturdza - uimitor model de stil Ludovic al XVI-lea flamboaiant si Ateneul, panteon al frumuserii insa de fapt de o uratenie greoaie." Asa gaseste Paul Morand in cartea sa, "Bucuresti", constructiile "la moda" ale epocii interbelice.

Casa Capsa, fosta cladire "cu infatisare modesta si desueta" este azi hotel de lux si cofetarie asemenea. Peste drum, din Teatru National a mai ramas intrarea, deatfel reconstruita de curand, in spatele careia se ridica semet si sticlos un alt hotel de rang inalt - Novotel. Langa acesta parand mai degraba o anexa se inalta Palatul Telefoanelor restaurat pe parcursul a 10 ani pana in 2005.

Revenind la comparatia cu mall-ul zilelor noastre, constatam ca in privinta "personajul colectiv" al Bucurestiului care "sfinteste locul" lucrurile stau aproximativ la fel ca azi: " In multimea anonima (de pe Calea Victoriei) se inghesuie entuziast si servitoarele oxigenate si fostii sau viitorii ministri si fetitele de scoala si "cocotele celebre" si scriitorii fara volume si actorii fara talent si politicienii din opozitie si personajele en vogue sau en vue." (Ioana Parvulescu, Intoarcere in Bucurestiul Interbelic)

Poate azi nu mai exista "servitoare", doar functii cu titulaturi englezesti interminabile, cu siguranta insa culoarea parului a ramas aceeasi.

La fel de neplacut surprindea si in 1920 multimea pestrita ingramadita pe Calea Victoriei: "lipsa de gust nu numai in imbracaminte, dar mai ales in miscari, in felul de a umbla, de a pronunta cuvintele, de a-si intrebuinta mainile, de a-si braca privirile etc. O impresie de absoluta dizgratie te cuprinde." (Ioana Parvulescu, Intoarcere in Bucurestiul Interbelic)

Azi ai parte de acceasi atmosfera mai cu seama la Unirii: oameni imbulzindu-se in statiile de autobuz sau iesind de la metrou, oprindu-se in drum la chioscul de ziar sau alergand unii peste altii sa prinda tramvaiul 32.

Paul Morand noteaza la randul lui in "Bucuresti" : "Bucuresteanul nedisciplinat coboara aici (pe Calea Victoriei) pe sosea, fara sa se teama de vehicule si, cand e vorba sa se uite la o femeie frumoasa, nu ezita sa provoace o blocare a circulatiei. Pietonii ajung totusi rareori sa invinga masinile pana la a le bara trecerea ca la Belgrad, Sevilla sau Buenos Aires. Insa ei jeneaza in asa masura circulatia incat a trebuit in unele momente ca valul uman sa fie tinut in frau, de-a lungul trotuarelor, de lanturi."

Tot in "Bucuresti " aflam ca "se vorbeste despre toate pe Calea Victoriei, despre bucatarie, despre politica, despre dragoste. Acest corso stendhalian este aleea primelor intalniri, e coloana primelor anunturi, este cadranul care marcheaza ora modei, e cararea secreta a comploturilor militare, este pavilionul intaielor saruturi fara stirea parintilor, este scena satirei, este bresa prin care patrunzi in Bucuresti si prin care il cuceresti..."

Nu in ultimul rand "nicaieri, in nici un oras din lume n-ai sa intalnesti, pe o bucatica de strada, la fiecare pas, atatea siluete si femei adorabile" ca pe Calea Victoriei. Ei bine, la fel e si azi, indiferent de strada.

Si tot asa a ramas si peisajul nocturn, cu exceptia reclamelor luminoase care azi sunt infinit mai multe: " noaptea strazile se golesc, in timp de restaurantele, cinematografele si teatrele, barurile si gradinile gem de lume. Luminile reclamelor se lungesc pe trotuare intr-un caleidoscop policrom, iar sus pe cladiri, literele stralucitoare se incheaga in miriapode gigantice." (Ioana Parvulescu, Intoarcere in Bucurestiul Interbelic)

Surse: Ioana Parvulescu, Intoarcere in Bucurestiul Interbelic, Editura Humanitas, 2003, Bucuresti
          Paul Morand, Bucuresti, Editura Echinox, 2000, Cluj





2 comentarii

Calea Victoriei "now and then"
nero
#1 -

Interesant, dar...

Draga mea Flavia,
Ma surprinde sa vad ca titlul articolului tau este acelasi cu numele site-ului pe care-l administrez... Site care trateaza in esenta acelasi subiect.

In fine...articolul este bine scris, este bine ca lumea sa isi mai aduca aminte ce a insemnat odinioara Bucurestiul.

Calea Victoriei "now and then"
ioana b
#2 -

bucurestiul de alta data

Intr-o epoca in care imitatia si prostul gust isi fac loc Bucurestiul de alta data ramane o amintire....

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera