Bucurestiul noaptea: ferestrele luminate

Bucurestiul nu e nici orasul despre care sa spunem cu mana pe inima ca nu doarme niciodata, dar nici orasul unde se da stingerea la apusul soarelui. Se intampla tot felul de lucruri in Bucuresti noaptea, despre unele stim, despre multe nu. Iesiri in oras, plimbari pe strazi, petreceri la cineva acasa, munca pana tarziu, uitat la televizor.

Nu e politicos, dar nu ne putem abtine sa nu ne uitam la ferestrele luminate, unde proprietarii n-au tras jaluzelele fie ca au uitat fie pentru ca nu-i deranjeaza sa ne impartaseasca din intimitatea lor.

Lumina albastra a televizorului se impleteste cu umbre casnice, care trec prin fata ferestrei, sugerand doar ce se intampla inauntru. Vezi umbre care se cearta, gesticuleaza, o umbra mai mare urmarind o umbra mai mica, vezi focul de la tigara ca un punct pe fereastra luminata difuz.

Tragi cu ochiul, da. La parter, imaginea are mai multa personalitate, auzi radio-ul din bucatarie, o vezi pe mama gatind si simti mirosul fripturii daca treci suficient de aproape. Privitul la ferestrele luminate ne da fragmente trecatoare din viata altora sau impresia ca prindem cu coada ochiului o piesa de teatru sau un film. Si ne lasa sa ne imaginam ce a fost inainte si ce urmeaza dupa, umanizeaza orasul noaptea.

Poate e o forma de voyeurism, dar e un voyeurism fermecator, dar cateodata stai si te gandesti la ce lucreaza baiatul ala asa de concentrat la etajul 2 al unei cladiri de birouri, daca are pitch a doua zi, daca trebuie sa predea un raport important sau daca a fost in vacanta si acum recupereaza. Cateodata nici nu vezi ce se intampla inauntru, ci doar fereastra luminata, semn al locuirii si al prezentei, care lasa loc si la mai multe intrebari.

Ne uitam si prin ferestrele restaurantelor, sa vedem daca ne face ceva pofta din farfuriile celorlalti, ne uitam pe ferestrele cluburilor sa-i vedem dansand, ne oprim sau trecem mai departe. Ferestrele luminate sunt o atractie intr-un Bucuresti intunecat.

Oricum, daca n-au tras jaluzelele inseamna ca nu-i deranjeaza sa-i vedem cum se plimba prin casa cu o pisica insistenta pe umar, nu?