Bucurestiul lui... Vasile Ernu

Intotdeauna ne-am intrebat cum vad alti oameni orasul in care traim (fie ca ne place sau nu). Ne-am gandit ca cel mai potrivit ar fi sa cerem unor scriitori/artisti/oameni interesanti un fel de proze despre Bucuresti. Asa ca in fiecare saptamana vom avea pe cineva invitat care sa ne povesteasca cum arata Bucurestiul vazut prin ochii lui. Texte care spun "Uite! Iata-l! Asta e realitatea ta! Priveste-o!". Astazi, Bucurestiul lui... Vasile Ernu.

Vasile Ernu este nascut in URSS in 1971. Este absolvent al Facultatii de Filosofie (Universitatea Al. I. Cuza, Iasi, 1996) si al masterului de Filosofie (Universitatea Babes-Bolyai, 1997). A fost redactor fondator al revistei Philosophy&Stuff si redactor asociat al revistei Idea arta+societate. A activat in cadrul fundatiei Idea, Tranzit si Editura Idea. Actualmente lucreaza in cadrul Editurii Polirom. In prezent tine o rubrica in saptamanalul Suplimentul de Cultura si una in revista Noua literatura. A debutat cu volumul Nascut in URSS (Editura Polirom, 2006) care a fost distins cu Premiul pentru debut al Romaniei literare si cu premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din Romania.

Bucuresti, orasul meu oriental

Bucurestiul este al 7-lea oras in care locuiesc. A locui intr-un oras inseamna, pentru mine, a sta in el cel putin un an neintrerupt. Fata de orice oras, poate cu exceptia celui in care m-am nascut si am copilarit, am un raport, o stare pe care eu o numesc "a fi in deplasare". Intr-o anumita perioada a vietii, intr-un anumit context, esti aruncat intr-o anumita geografie, intr-un anumit oras. Esti intr-un tren, care opreste intr-o gara si din el coboara Ernu cu valiza, caci in general e bine sa porti cu tine tot  ce ai, si incepi aventura unui nou oras.

Primul drum de la gara spre centru, cind te muti in noul oras, iti ramine viu intiparit in memorie. Nici drumul de plecare, din centru spre gara, nu e usor, dar e un drum ceva mai trist. Sincer sa fiu, imi e foarte greu sa inteleg oamenii care au trait intr-un singur oras si "casa" lor este un singur oras. Dar asta e o alta poveste. Deci Bucuresti, al 7-lea oras al meu.

Daca Iasul, oras in care am stat 6 ani, este de o blindete si caldura iesite din comun, iar Clujul, in care am stat 9 ani, este distant si conservator, atunci Bucurestiul este un amestec in care ai de toate. Stiu ca orice gen de etichetare in acest stil este o banala simplificare, care nu face decit sa minta in esenta, caci lucrurile sint mult mai nuantate si mai complexe. Dar sintem mereu tentati sa simplificam. In cazul Bucurestiului, ceea ce mi se pare foarte interesant e ca trasaturile/etichetele lui negative sint de fapt marile lui atuuri.

Toate "sechelele" orasului au un farmec aparte. De exemplu, cind vii dinspre Ardeal, la adresa Bucurestiului curg o multime de etichete, injurii, clisee, adevaruri dure, aberatii, nici nu mai conteaza ce-s. Curg de-a valma si nici nu mai are rost sa le insir, caci toata lumea le stie. Acest gen de etichetari se intimpla datorita unei situatii, dupa mine, simple, insa greu de impacat si explicitat.

Bucurestiul este unul dintre cele mai orientale orase din Europa. Aici sint straturi culturale, adunate de-a lungul timpului, cu un puternic iz oriental. Privite dinspre zona de influenta austro-ungara, elementele orientale capata o conotatie negativa. In realitate, lucrurile sint mai complicate. E interesant ca si venind dinspre Rusia Bucurestiul pare oriental, insa orientalismul lui nu mai are in acest caz o conotatie neaparat negativa.

Rusii au o vorba: Orientul este o chestiune subtila. Bucurestiul este pentru mine interesant tocmai prin acest eclectism si aer oriental. Un oras cu iz oriental, plasat intr-o arie geografica intrata in zona de influenta europeana, peste care s-au asezat straturi de turci, greci, evrei, rusi, unguri si, nu in ultimul rind, tigani. Si printre toti acestia, presarati si multi romani. Amestecul si faliile acestea culturale, rupturile identitare se vad la tot pasul, si in arhitectura, si in tot ce misca in oras. Parca si oamenii, fara sa mai aiba memoria acestei istorii, poarta amprenta directa a istoriei orasului.

Aici se comunica usor, te asezi usor la masa si la taclale cu oamenii, se negociaza usor, se injura usor, te ajuta usor, te fura usor, te  iubesc sau te urasc usor, se implica usor. Aici totul e lunecos, nimic nu are forme colturoase si rigide, aici e un Orient care incearca sa ia o forma structurala europeana. Mie asta-mi place. Fiindca am mereu surprize, mereu descoper lucruri si trebuie sa-mi renegociez ideile, situatiile si dezamagirile.

Bucurestiul este orasul care te pune in garda si imi impune sa-mi pastrez mintea limpede. Si ador ironia subtila si foarte usoara, fara exces de gravitate si seriozitate, asa cum am invatat-o de la rusi. Imi place jocul de replici, pe care numai aici il intilnesc si pe care eu, din pacate, nu-l stapinesc asa de bine. Gust cu greu bascalia, dar asta e poate si problema mea. Nu sint un bucurestean, casa mea nu e aici, dar atita timp cit inca sint aici, imi place la nebunie sa explorez orasul, oamenii de aici si poate intr-o zi el va deveni si "casa" mea.

www.nascutinurss.ro