Bucurestiul lui... Florin Dumitrescu

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Intotdeauna ne-am intrebat cum vad alti oameni orasul in care traim (fie ca ne place sau nu). Ne-am gandit ca cel mai potrivit ar fi sa cerem unor scriitori/artisti/oameni interesanti un fel de proze despre Bucuresti. Asa ca in fiecare saptamana vom avea pe cineva invitat care sa ne povesteasca cum arata Bucurestiul vazut prin ochii lui. Texte care spun "Uite! Iata-l! Asta e realitatea ta! Priveste-o!". Astazi, Bucurestiul... lui Florin Dumitrescu!


florin

Textierul Sarmalelor Reci (si, recent, al Directiei 5) si al multor reclame care ruleaza pe ecranele noastre sau pe care le rasfoim in printuri, Florin Dumitrescu e scriitor, copywriter, analist de publicitate si cultura de masa, iar in prezent lucreaza in trustul Realitatea-Catavencu. In 1997 primeste premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti pentru volumul Ana are mere, iar in mediul online a avut idei simpatice cu Scornelius sau cu Doru Demolatoru.

Bucuresti fara Martisor?


Absenta de anul asta a martisoristilor din pietele publice ma intristeaza si mi se pare de rau augur. Pentru oras, pentru noi toti, femei si barbati. Si mai ales copii.

E ca si cum nu s-ar mai intoarce rindunelele sau cocorii. Dar asta e. Incalzirea globala a zapacit rutele pasarilor migratoare, iar martisoarele se gasesc la artizanat, bijutier sau... supermarket!

Asa cum nici bucurestencele nu mai poarta martisoare (sau le poarta tot mai rar, tot mai putin, tot mai putin vizibil), nici cetatea nu se mai impodobeste in ultimii ani cu veselia si culorile traditionale de 1 Martie. S-ar putea sa fie mina oficialitatilor, care le pretind artizanilor autorizatii, licente si parafe... S-ar putea sa vina Uniunii Europene, care ne impun rigori civilizatorii greu adaptabile in civilizatia noastra.

Daca am incerca sa cerem o dispensa, precum aceea a spaniolilor pentru coride? Fermierii sint pe cale sa obtina ingaduinta pentru sacrificarea rituala a porcilor de Craciun si a mieilor de Pasti. Dar ei au interese puternice si organizatii strasnice. In schimb, mestesugirea si comercializarea de martisoare sint treburi futile si sezoniere. Nu stiu ca martisoristii sa lucreze timp de un an de zile la pregatirea viitoarei colectii de pandantive, asemeni fabricantilor venetieni de masti pentru carnaval...

Sarbatoarea Martisorului risca sa devina un stand tematic la Muzeului Taranului Român. Or sa vorbeasca nepotii nostri despre ea la fel de voluntarist-ambiguu si nostalgic-protocronist cum evocam noi Dragobetele.

Doar ca, in Bucuresti cel putin, Martisorul a constituit pina mai an o traditie plina de vigoare sociala si de forta magica. Poate ca simbolistica snurului (impletirea infinita dintre rosul dragostei si albul sporantei) era mai degraba receptata inconstient decit patrunsa pe cale rationala. Poate ca si multe alte caracteristici sacre, apotropaice, s-au pierdut ori s-au tocit din punct de vedere al semnificatiilor. Dar au ramas inca destule ritualuri, destule farime savuroase din stravechea etologie a raporturilor femeie/barbat. Pandantivul pe care il daruiesti spune un mesaj. Modul in care se gateste purtatoarea de martisor e incarcat de anumite sperante si dorinte. E si influenta Babelor, cele opt zile ale feminismului magic de la inceputul lui martie. Sint convins ca 8 Martie la români isi datoreaza forta festiva aparte vecinatatii lui Intii Martie si a Babelor. Si, daca mai punem acolada mai larga dintre Mosii de iarna si Mucenici (zi de dulce in postul Paresimilor), obtinem o perioada festiva plina de bucurie si speranta primavaratica. E o perioada in care ne sarutam mai mult si ne daruim mai mult - nu numai obiecte, ci personal unii altora. Martisorul e un mesager al primaverii “dinauntru si dinafara” (ca sa-mi autocitez un vers din Sarmalele Reci).

As vrea sa le transmit metropotamienilor un sentiment de bucurie bucuresteneasca legata de Martisor. As vrea sa-i indemn pe baieti sa daruiasca si fetelor sa poarte martisoare, cu mentiunea ca e ceva frumos, care ne face bine in toate sensurile. As vrea sa-i indemn pe toti sa viziteze casa lui Arghezi din dealul Martisorului (in zona Oltenitei-Piata Sudului). E adevarat, enclava rurala a Martisorului s-a urbanizat: s-au construit acolo multe vile, cu garduri mari, ca de buncare. Dar curtea si casa si cotetul lui Zdreanta sint la locul lor. Poate chiar merita sa mai aminam putin, sa infloreasca si livada...

Articole ale lui Florin Dumitrescu despre Martisor: in Dilema Veche de vineri 29 februarie si The One Magazine, numarul din martie 2008.




3 comentarii

Bucurestiul lui... Florin Dumitrescu
Jen
#1 -

Comentariu nou

Florin, cred ca n-ai trecut prin Romana... Era plin de martisoare (mai frumoase ca in alti ani, surprinzator) si de lume. La mine in statia de autobuz, idem.

Bucurestiul lui... Florin Dumitrescu
textier
#2 -

sufar de alarmism pesimistic

Ai dreptate, i-am vazut ieri. Idem in fata la Dalles. Ma asteptam sa apara mai devreme. Art. a fost scris marti-miercuri, cind inca nu era nimeni... Happy Martisor!

Bucurestiul lui... Florin Dumitrescu
Ana
#3 -

iar la targ...

iar la Targul Martisoului, de la Muzeul Taranului Roman s-a calcat lumea in picioare chiar si sambata..ma inteb ce va fi duminica, ziua in care se va inchide si in care se nunta tot felul de manifestari

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera