Bucurestiul lui... Ciprian Voicila

Intotdeauna ne-am intrebat cum vad alti oameni orasul in care traim (fie ca ne place sau nu). Ne-am gandit ca cel mai potrivit ar fi sa cerem unor scriitori/artisti/oameni interesanti un fel de proze despre Bucuresti. Asa ca in fiecare saptamana vom avea pe cineva invitat care sa ne povesteasca cum arata Bucurestiul vazut prin ochii lui. Texte care spun "Uite! Iata-l! Asta e realitatea ta! Priveste-o!". Astazi, Bucurestiul lui... Ciprian Voicila.

Ciprian Voicila n.1978, in Buzau. Licentiat in psihologie si sociologie, masterand in antropologie culturala la S.N.S.P.A.; referent la Muzeul Taranului Roman. Carti publicate: Experimentul Zaica, Ed. Meridiane, 2000 (in colaborare cu Irina Nicolau si Daniela Alexandrescu); Arca lui Noe - de la neolitic la Coca Cola, Ed. Ars Docendi, 2002 (in colaborare cu Irina Nicolau, Carmen Huluta, Cosmin Manolache, Daniela Alexandrescu); Povestiri mici si mijlocii, Ed. Curtea Veche, 2004 (impreuna cu Calin Torsan, Cosmin Manolache, Sorin Stoica); Cartea cu euri (Editura Curtea-Veche, 2005); Cartea cu bunici (Ed. Humanitas, 2007, volum coordonat de Marius Chivu), Ingeri, zmei si joimarite- mitologie populara pe intelesul copiilor (Ed. Humanitas, 2008); Anii ’90 si bucurestenii (Editura Paideia, 2008). Coautor la seria de carti tematice scoase de M.T.R. in 2007: Cartisor de martisor, Piua, De ziua crucii, moshuvine@yahoo.com - cu inbox-ul plin.
A publicat articole etnologico-literare in Martor, Dilema Veche, Observator Cultural, Adevarul literar, Cuvantul, Cultura, Suplimentul de cultura, Tiuk, Viata Romaneasca.                  

Draga Gruia Dragomir,

Sa scriu despre Bucurestiul meu in aproximativ 4000 de semne fie e prea mult, fie e cam putin. Daca fiecare are Bucurestiul sau, eu am Bucurestii mei. Nu percep Bucurestiul ca pe un tot obiectiv, ci ca trasee pe care le urmez in functie de dorintele mele, hai sa le numim coventional, "dorinte saptamanale". Cand se trezeste hartogarul din mine iau toate anticariatele la rand. Bulevardul Magheru nu imi ajunge.

Trec pe langa Universitate, pe langa Libraria Eminescu, si ma bucur de acea ramasita de anticariat de stat de unde mi-am cumparat nu cu mult timp in urma cateva numere din "Revista Fundatiilor Regale". Langa el este un alt anticariat, mai inghesuit, unde poti gasi carti si publicatii de epoca. Am primit o lovitura sub centura cand au desfiintat anticariatele din pasajul de la Universitate. Dar m-am redresat si am inceput sa bantui un anticariat aflat in vecinatatea bisericii in care odihnesc moastele Sfantului Mucenic Mina, undeva pe langa magazinul Unirea. Este mic, bogat si foarte prafuit.Problema cu cartile vechi ar putea fi expusa cam asa: cartile vechi sunt pentru colectie, dar nu pentru fosele nazale. Trebuie sa iti cumperi un binoclu prin care sa le citesti de la distanta. Am terminat cu traseele Hartogarului.

Acum intra in scena Misticul, hai sa il numim asa desi nu e corect, o sa-ti spun odata intre patru ochi motivul. Miercurea si Vinerea savurez mediul complex al bisericilor din centrul Bucurestiului. Cu precadere Biserica Stavropoleos si Manastirea Radu-Voda unde   moastele Sfantului Nectarie de Eghina atrage multa lume, foarte heteroclita. Vinerea se slujeste Sfantul Maslu, ocazie cu care vad adunati laolalta saptamanal actori, fotbalisti, psihologi, oameni simpli cu boli grave; uneori sunt adusi demonizati. Vis-a-vis de Radu Voda este o bisericuta superba ctitorita de ciobanul Bucur, personaj important pentru orasul Bucuresti.

Indiferent de dispozitia mea de moment admir si meditez asupra stencil-urilor pe care le vad peste tot. Am si scris undeva despre Gioconda-Woody, Eminemscu, Adrian Minune Einstein. Stecil-ul mi se pare un mijloc excelent de a puncta si de a transmite o idee. Ochiul, cel mai spiritual organ al nostru, care a inspirat "theoria" filosofilor greci, capteaza imediat mesajul, il trasmite mai departe si in final intelectul trecatorului sufera o mica forma de extaz.

As fi putut sa te indemn sa faci un drum pe strada Buzesti unde ai fi putut vedea cum langa Hotelul Marna sunt ramasitele unei case in care a locuit o primavara Eminescu alaturi de Veronica Micle. Si tot pe-acolo este o casa a lui Nicolae Iorga pe care un intreprinzator perspicace l-a transformat in restaurant. Capitalul de prestigiu al unui intelectual mitologic poate fi valoare de schimb pentru noii precupeti. Am spus "as fi putut" pentru ca fiecare are libertatea de a-si construi Bucurestii lui. Nu te-ai gandit sa scoti si o carte a Bucurestilor subiectivi?

In anii studentiei parcurgeam Bucurestiul dupa o harta pe care o scrisesesera lecturile mele ardente. In preajma Cismigiului cautam Aleea Sipotelor pe care a locuit o vreme Petre Tutea. Din intamplare anul trecut m-am casatorit – ce coincidenta?!- pe Strada Mantuleasa.

Ma simt extraordinar cand trec pe langa biserica Cretulescu. Am sentimentul ca aici s-a concentrat tot Bucurestiul cel eclectic: interbelic ( Muzeul National de Arta; Ateneul), comunist ( fosta cladire a securitatii si fostul sediu al C.C.), decembrist (vezi ranile impuscaturilor ramase pe peretii cladirii in care se afla libraria Humianitas).

Sa bucuresti cu bine!