Antilocurile saptamanii: porticele uitate ale Bucurestiului
Toata lumea stie de locul de intalnire destul de popular poreclit "la coloane" din Piata Romana. Ce il face atat de animat ? Ce il face atat de atractiv pentru pietoni ? Ne-am propus sa investigam un pic ce se intampla cu un astfel de spatiu public, sa deslusim de ce unele astfel de spatii functioneaza foarte bine in Bucuresti, iar altele stau si se degradeaza pe zi ce trece.
Acel portic (spatiu rezultat din retragerea parterului, lasand doar partea structurala de sustinere sa ritmeze fatada cladirii) este una din metodele cele mai simple de a crea un spatiu public cu un dublu-rol extrem de util pentru animalul urban aflat in deplasare per pedes.
In primul rand poate fi un spatiu de refugiu - impotriva ploii, de pilda. Iar cine a fost prins de una din ploile de vara din saptamanile trecute in Piata Romana a stiut exact sa aprecieze existenta "coloanelor" la locul potrivit la momentul potrivit.
In al doilea rand - este un spatiu public atractiv. El te atrage, te absoarbe. Fie ca o faci pentru ca exista un magazin simpatic instalat (ca sa vezi) tocmai in portic, fie ca e intesat cu o sumedenie de fast-food-uri sau pur simplu te-a atras jocul de umbre al stalpilor de sustinere dintr-o zi insorita, porticul este un spatiu atractiv, este unul din raspunsurile arhitecturii dedicate in totalitate pietonului.
Asa cum exista portice care "au cautare", exista si portice care nu au avut deloc lipici la public. Desi se afla in zona centrala a orasului, nu sunt spatii reper, nu sunt reprezentative, sunt pur si simplu... uitate. Sau sunt sub-utilizate prin functiuni nesemnificative in raport cu potentialul lor datorat localizarii in oras ori valorii cladirii.
Pe strada Academiei, colt cu bulevardul Regina Elisabeta, se afla un imobil destul de ingrijit, realizat in perioada interbelica in stil eclectic, care dispune de un portic teribil de "neslefuit". Un loc unde ziua bijnitarii vor sa iti vanda borsete de vinilin iar seara borfasii se aduna pentru a imparti o sticla de bautura spirtoasa cu aroma de votca.
Porticul este destul de claustrat iar in afara de un magazin cu echipament montan cu preturi destul de piperate nu prea ai ce gasi. Asta desigur daca nu ai nevoie de o copie xerox - astfel de magazine abunda aici sau - de ce nu - de o geanta Luis Vuitton la "numa' douaj de lei" - doar pentru tine, ca ai ochi frumosi. Traiasca negustorii ambulanti, pacat ca si-au gresit epoca .. si locul.
What's wrong with this picture? Terase, bistrouri, vitrine, un pavaj decent ?.. NU. Dureri de cap mai degraba. Farmacia se justifica asadar.
Nu mult mai departe, pe Calea Victoriei la numarul 22, vis-a-vis de sediul Politiei capitalei, se afla o frumoasa cladire realizata in 1938 de catre arhitectul Radu Dudescu. Cladirea marcheaza coltul stang al intrarii in Pasajul Macca si incearca prin insertia porticului la parterul ei sa creeze practic o "invitatie" inspre pasaj.
Imobilul de pe Calea Victoriei 22 (1938, arh.Radu Dudescu)
Locul, deosebit de frumos, daca urmarim detalii ale finisajelor, insa uitat de vreme si nepropulsat de nici o functiune ce i-ar fi redat viata, a ajuns intr-o stare deplorabila.
Accesul in portic dinspre Pasajul Macca
In lipsa frecventei pietonale prin acest portic, incetul cu incetul s-au instaurat elementele specifice unui loc abandonat: spatiul a fost umplut cu stenciluri, vitrina magazinului vandalizata iar colturile "improspatate" olfactiv de catre diversi oameni ce au rebotezat locul, transformandu-l in toaleta publica.
Intr-un oras normal poate si-ar fi gasit locul altundeva stencilul..
Coborand mai departe pe Calea Victoriei inspre Piata Natiunilor Unite, nu putem rata Muzeul de Istorie, iar, pentru a ramane in tema data, il propune in postura de contra-exemplu pozitiv la porticele prezentate aici.
Apropiindu-ne de Piata Natiunilor Unite, observam blocul de pe partea dreapta a Caii Victoriei ce marcheaza coltul cu Splaiul Independentei. Tratarea parterului cu portic incanta privirea oricarui biet pieton dornic sa caste ochii la o vitrina, insa aici mai bine te multumesti cu un mititel butic si un numar suspect de mare de firme de traduceri legalizate si birouri notariale.
Spatiu pentru pietoni.. si motoare.
Despre acest loc am putea sustine ca ar putea deveni ceva asemanator cu coloanele de la Piata Romana, cu ceva investitii in magazine de interes public, nu doar servicii specializate. Insa mai ramane de vazut in cat timp se vor imbunatati conditiile pentru aceste spatii.
Bucurestiul suprinde etern. Prin potentialul neexploatat, prin folosirea gresita a spatiilor, prin lipsa de imaginatie in amenajarea acestora. Probabil ca nu vom avea niciodata portice ca elemente definitorii ale orasului... precum se gasesc in Praga sau in Bologna - oras de care se spune ca il poti parcurge dintr-o parte in alta fara sa te atinga un strop de ploaie, prin sistemul complex de portice, majoritatea datand inca din perioada Renasterii.
Dar ceea ce avem - poate vom revitaliza. Locurile uitate de azi poate sunt comorile de maine.
Acel portic (spatiu rezultat din retragerea parterului, lasand doar partea structurala de sustinere sa ritmeze fatada cladirii) este una din metodele cele mai simple de a crea un spatiu public cu un dublu-rol extrem de util pentru animalul urban aflat in deplasare per pedes.
In primul rand poate fi un spatiu de refugiu - impotriva ploii, de pilda. Iar cine a fost prins de una din ploile de vara din saptamanile trecute in Piata Romana a stiut exact sa aprecieze existenta "coloanelor" la locul potrivit la momentul potrivit.
In al doilea rand - este un spatiu public atractiv. El te atrage, te absoarbe. Fie ca o faci pentru ca exista un magazin simpatic instalat (ca sa vezi) tocmai in portic, fie ca e intesat cu o sumedenie de fast-food-uri sau pur simplu te-a atras jocul de umbre al stalpilor de sustinere dintr-o zi insorita, porticul este un spatiu atractiv, este unul din raspunsurile arhitecturii dedicate in totalitate pietonului.
Asa cum exista portice care "au cautare", exista si portice care nu au avut deloc lipici la public. Desi se afla in zona centrala a orasului, nu sunt spatii reper, nu sunt reprezentative, sunt pur si simplu... uitate. Sau sunt sub-utilizate prin functiuni nesemnificative in raport cu potentialul lor datorat localizarii in oras ori valorii cladirii.
Pe strada Academiei, colt cu bulevardul Regina Elisabeta, se afla un imobil destul de ingrijit, realizat in perioada interbelica in stil eclectic, care dispune de un portic teribil de "neslefuit". Un loc unde ziua bijnitarii vor sa iti vanda borsete de vinilin iar seara borfasii se aduna pentru a imparti o sticla de bautura spirtoasa cu aroma de votca.
Porticul este destul de claustrat iar in afara de un magazin cu echipament montan cu preturi destul de piperate nu prea ai ce gasi. Asta desigur daca nu ai nevoie de o copie xerox - astfel de magazine abunda aici sau - de ce nu - de o geanta Luis Vuitton la "numa' douaj de lei" - doar pentru tine, ca ai ochi frumosi. Traiasca negustorii ambulanti, pacat ca si-au gresit epoca .. si locul.
What's wrong with this picture? Terase, bistrouri, vitrine, un pavaj decent ?.. NU. Dureri de cap mai degraba. Farmacia se justifica asadar.
Nu mult mai departe, pe Calea Victoriei la numarul 22, vis-a-vis de sediul Politiei capitalei, se afla o frumoasa cladire realizata in 1938 de catre arhitectul Radu Dudescu. Cladirea marcheaza coltul stang al intrarii in Pasajul Macca si incearca prin insertia porticului la parterul ei sa creeze practic o "invitatie" inspre pasaj.
Imobilul de pe Calea Victoriei 22 (1938, arh.Radu Dudescu)
Locul, deosebit de frumos, daca urmarim detalii ale finisajelor, insa uitat de vreme si nepropulsat de nici o functiune ce i-ar fi redat viata, a ajuns intr-o stare deplorabila.
Accesul in portic dinspre Pasajul Macca
In lipsa frecventei pietonale prin acest portic, incetul cu incetul s-au instaurat elementele specifice unui loc abandonat: spatiul a fost umplut cu stenciluri, vitrina magazinului vandalizata iar colturile "improspatate" olfactiv de catre diversi oameni ce au rebotezat locul, transformandu-l in toaleta publica.
Intr-un oras normal poate si-ar fi gasit locul altundeva stencilul..
Coborand mai departe pe Calea Victoriei inspre Piata Natiunilor Unite, nu putem rata Muzeul de Istorie, iar, pentru a ramane in tema data, il propune in postura de contra-exemplu pozitiv la porticele prezentate aici.
Apropiindu-ne de Piata Natiunilor Unite, observam blocul de pe partea dreapta a Caii Victoriei ce marcheaza coltul cu Splaiul Independentei. Tratarea parterului cu portic incanta privirea oricarui biet pieton dornic sa caste ochii la o vitrina, insa aici mai bine te multumesti cu un mititel butic si un numar suspect de mare de firme de traduceri legalizate si birouri notariale.
Spatiu pentru pietoni.. si motoare.
Despre acest loc am putea sustine ca ar putea deveni ceva asemanator cu coloanele de la Piata Romana, cu ceva investitii in magazine de interes public, nu doar servicii specializate. Insa mai ramane de vazut in cat timp se vor imbunatati conditiile pentru aceste spatii.
Bucurestiul suprinde etern. Prin potentialul neexploatat, prin folosirea gresita a spatiilor, prin lipsa de imaginatie in amenajarea acestora. Probabil ca nu vom avea niciodata portice ca elemente definitorii ale orasului... precum se gasesc in Praga sau in Bologna - oras de care se spune ca il poti parcurge dintr-o parte in alta fara sa te atinga un strop de ploaie, prin sistemul complex de portice, majoritatea datand inca din perioada Renasterii.
Dar ceea ce avem - poate vom revitaliza. Locurile uitate de azi poate sunt comorile de maine.
locuri neexplorate
Bravo!
Poate fara legatura, un parc de adaugat pe lista - Cazzavillan
http://carmenmusatcoman.blogspot.com/2008/06/un-sfert-de-or-n-parcul-cazzavillan.html
*
moar of zis porticuri, please :)
inca un portic...
... pe strada beldiman, parca... vizavi de o alta intrare a Politiei Romane. Ca reper: str. Eforie, Cinemateca.
M-ati facut sa rememorez acest traseu, pe care acum simt nevoia sa-l refac, in ciuda paraginii si a proastei exploatari.