Antilocul saptamanii: Piata Obor

Fie ca o sa devina Mall, fie ca nu, Piata Obor ramane, deocamdata, ce-a fost intotdeauna: o aglomerare, daca-mi permiteti, dickensiana de oameni, caini, tarabe si mizerie, care fierb la foc mic in incercarea de a face rost de un ban sau o bucata de mancare in plus. 'Realitatea e chiar in fata' ar zice baietii de la BUG Mafia, insa ritmul vietii in zona din spatele pietei Obor, de-a lungul strazii Ziduri Mosi si inspre Bucur, e mai degraba oriental.



Ai zice ca traim intr-o tara libera, insa talciocul de vechituri si piese de masina de pe Ziduri Mosi e pazit mai ceva ca Palatul Victoria. Acest instantaneu a fost tot ce am reusit sa fur inainte ca strigatele revoltate de 'Baaa, de ce faci poze? Ia vino ma-ncoa! Baa ala!' ale puternicilor din partea locului sa ma alunge cu coada intre picioare. Intrerupsesem, probabil, o importanta intalnire de afaceri la colt de strada, si trebuia sa platesc pentru aceasta imprudenta. Nici o problema: de gramezi de gunoaie si de smecheri cu lanturi de gat e plin Oborul, n-am avut mult de mers pana sa gasesc altii.





M-as fi dus sa ma dreg cu un mic si o bere la terasa Ancuta (inca deschisa, desi suntem in miezul iernii), dar aparatul meu foto probabil ca ar fi starnit noi proteste din partea bastinasilor, asa ca am preferat sa ocolesc de departe 'obiectivul', notand multimea de personaje dubioasece pareau angajate in negocieri aprige si zoaiele urat mirositoare prin care lipaiam cu adidasii mei noi.



In targ la Obor, pana si politia opereaza dintr-o taraba: observatii detaliile arhitecturii din tabla si PAL a sediului politiei pietei, vopsit in traditionalul bleu-marin (sau mariner, cum ar spune un personaj binecunoscut. La bulivar, birjar!). Am intrat sa vad ce se vinde in taraba mare si albastra, insa n-am gasit nici mici, nici jucarii chinezesti, doar niste politisti plictisiti si ceea pareau a fi vreo doi suti de buzunare trasi pe dreapta de organele legii.



Natura moarta cu aer conditionat si firma colorata: asa s-ar numi imaginea de fata daca ar fi un tablou. Lasand gluma la o parte, halele din spatele pietei Obor sunt niste cladiri foarte interesante din caramida, care ar putea fi reconditionate si folosite in mod civilizat ca unele dintre putinele exemple de arhitectura industriala veche inca in functiune din Bucuresti. Este inadmisibil ca orice buticar sa-si poata spoi dupa cum il taie capul cei trei metri de fatada pe care i-a inchiriat.



Lume multa, colorata si, desi era duminica atunci cand au fost facute pozele, destul de deprimata: asta e, pe scurt, Piata Obor. Un fragment de Romanie profunda, vorba lui Dinescu, insa nu mergeti pe acolo prea des, mai ales daca ati fost recent in strainatate. Realizarea a cat de multe mai trebuie sa se schimbe la noi pana sa ajungem unde trebuie s-ar putea sa va deprime.