Antilocul saptamanii: Intre Straulesti si Mogosoaia nici capra nu mai paste

Se stie. Romanu-i frate cu gratarul. Cu gratarul uns de mici, bineinteles. Asa ca nici n-a dat bine firul ierbii, ca deja a inceput sa iasa la iarba verde, la padure, la insamantat pamantul reavan si mustind de sanatate cu pungi, PET-uri si alte mizerii cumparate din hypermarket-uri ca sa ii cada bine carnea la stomac.

 

Prin urmare, saptamana asta am dat o raita pe la padure, undeva intre periferia Bucurestiului (Straulesti) si Mogosoaia, ca sa vedem ce si in ce cantitati a inceput romanul sa planteze deseuri acolo unde isi pune micu` pe gratar sau unde isi face casuta.



Vestea buna este ca gunoaie proaspete am vazut mai putin. Nici n-aveam cum sa vedem mai multe, ca doar abia a dat caldura. Vestea proasta este ca topirea zapezii are in Bucuresti rolul unei treziri la realitate de-a dreptul dureroase. Sub fiecare patura alba si stralucitoare de omat s-a ascuns miseleste toata iarna cate un teanc de tampeni reciclabile, de toate varstele si originile.



Lasand la o parte obiceiurile de pascut ale romanilor, sa ne indreptam putin atentia asupra proaspetilor proprietari de casute de la marginea orasului, departe, nu-i asa, de zgomot si de praf si de... nu, aglomeratia e si acolo (cand am fost noi se mergea bara la bara pe soseaua Bucuresti-Targoviste). Langa fiecare casuta proaspat construita exista un teren viran (in general de vanzare) care arata ca un camp plin de flori albe de plastic si de gramezi de moloz. De unde molozul? Ca pe camp am auzit ca nu prea creste. In schimb, e din belsug pe langa casele (sau cladirile de firme) proaspat construite. Ce nu-ti place la tine in curte, arunca pe camp!





Iornia este ca in zona am vazut cel putin doua centre de reciclare ce ar putea foarte usor sa se ocupe de gunoaiele de pe camp (cel putin de PET-uri si de pungi), daca ar avea cine sa le stranga, bineinteles. In plus, am vazut si oameni care, ca sa stranga cate un ban, le adunau de prin padure si le duceau ei insisi la unul din centre, daca proprietarii nu s-au simtit. Si cu toate astea, mizeria era absolut impresionanta, depasind clar posibilitatile "cultivatorilor".



Sa fim seriosi, toti mergem la padure, si tuturor ne place gratarul. Diferenta este ca unii dintre noi pleaca cu gunoaiele in rucsac sau in portbabaj si le arunca in primul tomberon. Altii le lasa acolo, sperand ca pana data viitoare o sa le zboare vantul pe undeva pe unde ei nu ar paste niciodata. Asa ca sa nu ne mai miram ce-i cu atatea pungi pe Splai sau in Dambovita. Arta urbana, nu alta. Sau brand de tara. :)