Antilocul saptamanii: Casa Presei Libere

Casa Presei Libere nu este doar sediul unei bune parti din presa bucuresteana, ci si un loc interesant si un simbol al Bucurestiului, dar si un antiloc pe care, din motive ce vor fi insirate mai jos, va sfatuim sa-l evitati si sa va multumiti sa-l admirati de departe.

Nu este o cladire foarte frumoasa nici privita de departe. Interesanta, impunatoare, da, dar frumoasa... Dupa Casa Poporului, este cel mai mare "monument" comunist din capitala, iar unui turist rus probabil ca ii va da senzatia unui deja vu puternic avand in vedere ca "mastodontul" este o copie aproape fidela a Universitatii Lomonossov din Moscova si a Hotelului Ukraina, tot din Moscova.  

Primul lucru care iti sare in ochi este "monumentul" din fata Casei Presei, de pe piedestalul ciobit, de unde inainte trona triumfatoare statuia lui Lenin. Se numeste "Intersectia cu Europa" - o chestie, caci altfel nu o putem numi, care seamana cu o antena de camera. La scara mai mare. 

 


In spatele Casei Presei (dar si in parti) se afla alt monument, al gunoaielor, cel putin asa ne sugereaza noua mormane de gunoaie vesnic prezente, iar curtile interioare si gangurile au fost transformate in parcari, dar mai ales in toalete publice. 

In toalete publice au fost transformate si porticurile care nu au fost impanzite cu buticuri mizere sau cu tot felul de fast-food-uri unsuroase.




Desi imediat dupa revolutie toti s-au grabit sa inlature insemnele comuniste de peste tot (mai ales de pe monumente), pe turnul din mijlocul Casei Presei secera si ciocanul inca troneaza la loc de onoare - oare asta sa insemne ca presa libera nu e chiar atat de libera cum pare?



Inauntru se pastreaza aspectul comunist si mizer de afara, cel putin pe coridoarele (foarte multe la numar) care nu apartin unor nume precum Humanitas, Cotidianul, Realitatea etc.  Multe dintre coridoare, etaje, ca sa nu mai vorbim de subsoluri, sunt adevarate mistere si pentru oamenii care lucreaza aici (unele aripi sunt inchise cu grilaje, iar daca va uitati de afara veti putea observa ca unele ferestre sunt sigilate cu placi ruginite de metal...).



Sa va fereasca Dumnezeu sa va rataciti prin spatele cladiri cautand vreo editura, tipografie sau mai stiu eu ce. Motivele sunt simple: multi caini vagabonzi, gunoaie cat cuprinde, nu exista trotuare, doar masini peste masini parcate pe trotuare, daca ploua este peste tot noroi, daca sunteti sensibili la insemne sau mesaje xenofobe o sa gasiti din plin (exact, tocmai pe Casa Presei Libere), o gramada de personaje dubioase dintre care nimeni nu stie sa va dea indicatii exacte (dar poate ar fi bine sa nici nu-ntrebati) etc.  



Casa Presei Libere este o alta victima a nepasarii si a delasarii. Suntem absolut siguri ca daca daca ar fi fost mai ingrijita si gestionata cu cap, Casa Presei ar fi putut fi o cladire nu doar interesanta si impunatoare, ci chiar frumoasa.

Mai multe poze pe 100eyes