Amintiri de vanzare

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

"Ah …cutit, cutit, de trei ori te-am ascutit!"

Pe Calea Grivitei, in vecinatatea pietii Matache, exista un mic atelier de tocilarie in care ascute cutite Rino Pelegrino, mesterul artizan , sub mainile caruia, de trei sfert de veac, sclipeste otelul.

[autor: Mihaela Letitia Craciun - multe multumiri! :)]

Reporter: De unde va trageti?

Rino Pelegrino : Sunt italian de pamant, de la Molfeta langa Bari, nea Rino imi zice. Am venit in Romania de la patru ani. Bunicul meu, D’ Eclesis Pelegrino a fost unul dintre antrepenorii Palatului Postei iar tata, Luigi, a fost sculptor in piatra si a trudit la inaltarea Arcului de Triumf.

R.: Ati invatat carte?

R.P. : Nu m-am omorat cu invatatura. Am absolvit patru clase la liceul comercial italian si la saisprezece ani am dat stiinta pe castig. Am facut bani din truda mainilor.

R: Ce meserii v-au mai trecut prin maini?

R.P.
: Multe meserii mi-au iesit in cale da nu mi s-au lipit de suflet. Tata m-a dat sa invat meserie chiar daca neamu’ D’Eclesis avea blazon respectabil… Am fost strungar, matriter, coafor, comis voiajor. La fabrica germana Henschel am invatat mestesugul alezatului. In timpul ocupatiei germane, m-am luat cu un soldat neamt, am parasit fabrica si m-am inscris sa lupt voluntar in Italia. Cand sa-mi iau ranita in spate, a cazut Mussolini.


R.: Cand ati inceput sa puneti ochi, mana si suflet in tocilarie?

R.P. :
La Ricordini am aflat pentru prima oara ca meseria iti da totul, daca ai pricepere. Asta era una din cele mai vestite tocilarii bucurestene tinute de patroni italienii, lana podul Grant. Dupa trei ani de ucenicie s-a dus dracu totu… au venit "eliberatorii de la rasarit" si a inceput expulzarea patronilor straini.

Am supravietuit foametei de dupa razboi prin casatorii de convenienta. M-a racolat un grac, unu Carabela,  avocat, mare pisicher care m-a insurat cu o cantareata de muzica populara, una Safta... Va dat sema Safta D'Eclesis, se brodea ca nuca-n gard.  Cocoana mi-a dat banii, dreptu meu si dupa un timp a plecat in Italia ca doar era cetateana italianca , ce mama ma-sii!

Pe urma mi-am luat soarta-n maini si am lucrat pe cont propriu, am insurat o gramada de Giovanni, Luigi si Georgio... Cucoanele plateau banisori frumosi ca sa plece din tara. Eu am maritat-o pe celebra cantareata Mia Apostolescu, I-am gasit un zidar. Asta cand s-a vazut cu banii s-a dus la carciuma ca toti broscarii si-a uitat de insuratoare.

Am ramas la primarie, la Banu Manta eu cu d-na Mia. L-am cautat ca Diogene, prin toate bombele Filantropiei pana l-am adus, mort copt sa se cunune… A tinut cat a tinut, apoi l-au prins pe grec, m-au arestat si pe mine da mi-au dat drumu din lipsa de probe.


R.: Norocul in afaceri v-a parasit... v-a mai dat vreo idee afara din tocilarie?

R.P : Din pravalia de pe Grivita am iesit la pensie. Acasa era jale, tata murisa un frate era la puscarie, la Canal, eu avem de tinut pe mama si pe sora-mea. Ei, Rino, la transpirat!


R: Ati mancat o paine din tocilarie?

(Rino Pelegrino isi indreapta mustata scurta a la Garibaldi, soarbe cu nesat din tigara, priveste prin fumul amintirilor)

R.: Munca m-a facut om... M-ar bate Dumnezeu daca mi-as plange de mila... Le-am dat o paine la ai mei, mai tarziu I-am trimis in Italia, dar eu am ramas intotdeauna roman. Am ascutit sute de mii de bricege de la celebrele brice englezesti, numite de noi "sapte  stele si-un ciocan", pana la cele nemtesti Solingen.

R.: Cum canta fierul?

R.P.
: Eu m-am apropiat mereu cu dragoste de lama de otel caci si fierul are suflet si-l doare… Tinerii fug de merseria asta ca incopitatul de tamaie, ca cica e rusinos sa-I zica cineva ca e tocilar. De ce e ciumat sau hot? Meseria asta mea e aproape disparuta, doar amintirile au mai ramas...

R.: Nu v-a fost teama ca muriti de plamani?

R.P.
: Nu m-a lasat cel de sus ca Dumnezeu nu se uita la fata omului ci la inima lui. Multi dintre prietenii mei au murit din cauza prafului de siliciu... cooperatia nu le-a dat nici spor de toxicitate nici o atentie pentru familia pe care au lasat-o pe drumuri. 




1 comentariu

Amintiri de vanzare
Sorina
#1 -

Cutitele lui Ciucu de pe Lizeanu, Nr. 40

Un cutit vechi poate prinde iar viata in mainile lui Costin Ciucu, un tocilar care isi iubeste meseria si care va asteapta pe Lizeanu, Nr. 40.

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera