Actul de nastere al Bucurestiului - povestea orasului

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Palatul voievodal "Curtea Veche", pe langa zidurile caruia a curs "o Dunare de istorie", conserva franturi ale traditiilor vechi dintr-un trecut aproape imposibil de determinat. In jurul sau s-a dezvoltat Bucurestiul secolului al XVI-lea, oras al contrastelor, deopotriva nucleu fastuos, cu impozante cladiri domnesti dar si promiscuu, cu uliti stramte care adaposteau casele mahalalelor din paianta si chirpici. Dezgropata din cimitirul trecutului, cetatea isi reclama dreptul la glorie amintindu-ne de un atat de simplu adevar: "Daca zidurile ar avea grai, ne-ar povesti..."

catacombe

Bucurestiul de sub noi (Sursa foto)

In istoria cetatii lui Bucur, "Curtea veche" - ansamblul de constructii care odinioara forma resedinta voievozilor Tarii Romanesti - este o realitate si o legenda. Palatul voievodal este cel mai vechi monument istoric din Bucuresti care timp de peste doua secole a fost resedinta domnitorilor munteni. Istoria cetatii incepe in vremea lui Mircea cel Batran.

Muzeograful Constantin Gabriel, de la muzeul "Curtea veche", ne-a ajutat sa descifram istoria locului:

"In cea de-a doua jumatate a secolului al XIV-lea, pentru a face fata invaziei antiotomane de la sud de Dunare, era nevoie de un punct de intarire in campia Dunarii. Mircea cel Batran a ridicat o fortificatie militara a carei suprafata era de 160 de metri patrati. Cetatuia era construita din caramida si intarita la colturi cu blocuri de piatra. Dupa moartea lui Mircea cel Batran cetatea intra intr-un proces de decadere intrucat exista deja Curtea Domneasca de la Targoviste. Fortificatia este neglijata in timpul domnitorilor ce ii succed lui Mircea cel Batran, pana in momentul in care pe tronul Tarii Romanesti urca Vlad Tepes".

curtea veche 1

"De veacuri, parasite pe-ascunsele coline/Zac curti pustii…Acolo tacerea stapaneste /
Si-n verde manta, muschiul cuprinde si-nveleste/Surpata zidarie si frantele tulpine"; (
Mateiu I. Caragiale "Curtile Vechi")

Vremea asezarii "Castelului", cum i se spunea palatului domnesc, pe malul stang al Dambovitei e semnalata, in analele Bucurestiului, cu cinci veacuri in urma. Vlad Voda Tepes a construit in "Castro fluvii Dombovicha", o curte domneasca a carei suprafata era de 918 metri patrati. Era protejata de ziduri din piatra de rau si bolovani prinsi in mortar. "Domnitorul avea nevoie de un punct de intarire si atunci isi centreaza atentia asupra locului unde predecesorul sau a ridicat fortificatia.

"Practic, din vechea fortificatie a lui Mircea cel Batran ramasesera numai ruine. Vlad Tepes ridica, in anul 1458, o cetate noua, de data aceasta foarte solida. De la urcarea sa pe tron, Bucurestiul devine cea de-a doua capitala a Tarii Romanesti, dupa cea de la Targoviste", specifica istoricul.

curtea veche 2

Sursa foto

Bucurestiul, numit in vechime Cetatea Dambovitei, este pomenit pentru intaia oara intr-un hrisov oficial in actul semnat la 20 septembrie 1459 de catre domnitorul Vlad Tepes. Acest document este considerat actul de nastere al orasului. Succesorul lui Vlad Tepes la tron este fratele sau, Radu cel Frumos, primul domnitor care a locuit constant la Curte.
"Departe de a urma traditia fratelui sau, scopul lui Radu cel Frumos era acela de a fi aproape de otomani. Acesta l-a uzurpat la tron pe Tepes, fiind de cealalta parte a baricadei, adica un sustinator al turcilor", explica muzeograful.

Petru cel Bun care ii succede la domnie incearca sa desavarseasca constructia. Bogatia forestiera din jur, lipsa pietrei din preajma si vitregia vremurilor- otomanii nu ingaduiau fortificatii prea solide,  au limitat perimetrul sau care era restrans, imprejmuit doar de o palisada din lemn; edificiul era construit, mentioneza insemnarile vremii "din schelet de lemn cu barne tencuite si amestec de pamant cu iarba". Cu timpul, zidurilor li s-au adaugat intarituri din piatra, dupa cum s-a constat in urma sapaturilor arheologice de la inceputul deceniului sase al secolului trecut.

Cel mai vechi martor al trecutului

Urmeaza o perioada in care palatul voievodal sta sub semnul unei zodii nefaste. Ingropata in moloz si uitare, Curtea incepe sa-si piarda faima. Nu i se mai acorda importanta pana in vremea lui Mircea Ciobanul, la jumatatea secolului al XVI-lea. Daca in prima jumatate a veacului, voievozii Tarii Romanesti "sedeau" vremelnic la Curtea Domneasca, Mircea Ciobanul (1545-1554) va permanentiza scaunul domnesc pe acest loc de nastere al Bucurestiului, azi zona Lipscani-Curtea Veche. Acesta reconstruieste total Curtea Domneasca folosind tot ce era utilizabil din vechile constructii existente pana la aceea data. In vremea lui Tepes, cetatea avea forma dreptunghiulara iar in interior exista o curte. Mircea Ciobanul renunta la aceasta si mareste suprafata Palatului Domnesc. Darama cetatea ridicata de Tepes si inalta un alt edificiu.

Mircea Ciobanul este ctitorul bisericii "Curtea Veche", considerata cea mai veche biserica din Bucuresti. Lacasul, fosta capela a palatului, poarta hramul "Buna-vestire" dar este cunoscuta si ca biserica "Sf. Anton", nume provenit de la o bisericuta aflata in vecinatate. Singurul indiciu care aminteste de capela disparuta este o cruce aflata in fata Hanului lui Manuc.

biserica

Biserica "Curtea Veche" unde candva erau incoronati voievozii

Decorul simplu, format dintr-o alternare de zone orizontale de tencuiala si fasii de caramida e caracteristic primei jumatati a veacului al XVI-lea. Prin introducerea sirului de ocnite aflat sub cornisa si prin intrebuintarea la zidaria soclului a caramizilor profilate, edificiul marcheaza o evolutie in arhitectura comparativ cu constructiile anterioare. Fatadele sale din piatra si caramida infatiseaza primul decor cu elemente specifice muntenesti sortit sa aiba un mare rasunet in arhitectura vremii, infuentand modul de constructie al lacaselor de cult ce se vor inalta dupa aceasta epoca.

Intrebuintarea in stil decorativ a contrafortului si ideea de a sublinia partea superioara a bisericii cu o friza de ocnite, sunt procedee imprumutate din arhitectura Moldovei de unde venise la Curte insasi vestita doamna Chiajna, fiica lui Petru Rares.

Sub lespezi de piatra, Curtea veche ne-a pastrat istoria

Incendiat  in anul 1595 de Sinan Pasa, palatul a fost refacut pe rand de toti domnitorii care l-au locuit, din amurg de secol XVI si pana la 1714: Matei Basarab, Grigore Ghica, Gheorghe Duca, Serban Cantacuzino, Constantin Brancoveanu. Gazda noastra ne conduce in labirintul istoriei, pe firul marturiilor inedite. Este de mentionat opera de reconsolidare a lui Matei Basarab care darama si rezideste palatul. Exista in acest sens o martuire a lui Paul din Alep unul din insotitorii patriarhului Macarie care a vizitat Bucurestii in 1556. "Acest edificiu este uimitor de elegant, cu un aspect mult mai incantator si mai vesel decat curtea din Targoviste".

vechea curte

Vechea curte veche (Sursa foto)

Pierre Lescalopier, in jurnalul sau de calatorie ("Voyage de Venice a Constantinopole, l'an 1574") vorbeste de o arhitectura neobisnuita in comparatie cu cea din apusul Europei: "Fortificatiile erau facute din trunchiuri mari de copaci infipti in pamint si legati laolata cu grinzi curmezise. Palatul domnitorului era construit din "despartituri de dulgherie umpluta cu valatuci de noroi si iarba hacuita (taiata) dar foarte bine pazit si intarit ca un oras.

Despre sala tronului "tapetata cu reliefuri de jur impejur, de circa trei picioare inaltime" calatorul ne spune ca imprumuta modelul caravan-seraiurilor din Turcia."In capatul salii domnul statea pe tronul a carui estrada era mult mai ridicata decat restul dusumelei. Nimanui in afara pajului nu-i era permis sa stea acolo”. Referindu-se probabil  la  garda voievodului nota ca "in sala se aflau si oameni inarmati cu secui ori baltage iar pe cele patru laturi ale palatului existau 200 de odai in care stateau dorobantii si ienicerii, insarcinati sa pazeasca palatul".

bucuresti secol XVII

Bucurestiul de secol XVII

Sursa foto

Incepand cu cea de-a doua jumatate a secolului al XVII-lea, Curtea domneasca intra intr-un proces de degradare datorat incendiilor si invaziilor otomane. Reparatii sunt facute insa nu in masura in care palatul a fost daramat si devastat. Rivalizand cu palatele domnesti din vestul Europei, "Curtea veche" ajunge la apogeu in epoca brancoveneasca cand Bucurestii devin singura capitala a Tarii Romanesti (1662). Constantin Brancoveanu a rezidit complet palatul si i-a adaugat noi constructii. Domnitorul a acordat o atentie deosebita gradinii, care se intindea in partea de sud pana la Dambovita.

Calatorul italian Anton Maria del Chiaro consemna: "Dinspre fatada principala se vede gradina. In forma patrata este desenata dupa bunul gust italian. In mijlocul florilor asezate in straturi, domnitorul Constantin Brincovenu si-a cladit o loggia pentru a prinzi acolo incadrat de stalpii si portalurile sculptate in piatra"

curtea veche 3

Un tezaur arhitectural unic se pastreaza in muzeu infatisandu-ne vestigii istorice ce coincid cu varsta Bucurestilor

Interioarele palatului sunt descrise de calatorii straini: "Palatul cat si constructiile inconjuratorare, s-au lucrat din caramida, piatra si marmura. In interior, peretii erau impodobiti cu fresce, iar spre exterior erau acoperiti cu un strat de tencuilala alba. Perdele de matase si covoare orientale impodobeau salile si culoarele. Candelabre aduse din occident asigurau lumina Palatului. Latura de sud, cea orientata spre Dambovita, era strajuita de doua foisoare legate printr-o loggia, impodobita cu coloane si capiteluri realizate in stil brancovenesc.

In vremea lui Brancovenu, curtea domneasca cuprindea palatul propriu-zis care avea parter si etaj, cu urmatoarele sali - spataria mare si cea mica, numita "cu stele" deoarece avea zugavite stele pe pereti, sala tronului, divanul cel mare si cel mic, iatacul domnului, cele doua camere ale doamnei, baia, un paraclis, incaperile cuconilor, adica ale fiilor Domnului. Complexul includea si biserica "Buna -Vestire", camerele slujitorilor curtii, foisorul din gradina, grajdurile situate pe locul unde se afla azi "Hanul lui Manuc" si un turn de la poarta numit "La nemti". Caile de acces in teritoriul curtii domnesti erau doua: "o poarta" era situata spre Calea Rahovei care trecea peste Dambovita traversand un pod de lemn iar cea de-a doua intrare era situata pe locul unde incepe azi Calea Mosilor".

Pentru ca in zona de nord–est era pepiniera negustorilor dar si pravaliile si atelierele mestesugarilor, conglomerat pitoresc marturisind despre un autentic vad comercial, domnitorii nu si-au putut extinde teritoriul decat spre miazazi. Acoperind o suprafata de 25.000 de metri patrati, perimetrul curtii domnesti se intindea spre sud pana la Dambovita, la est pana la Turnul Baratiei, la nord pana la strada Gabroveni, iar la vest pana la intersectia strazilor Smardan cu Selari.

Nucleul in jurul caruia creste orasul

Maretia epocii brancovenesti va fi ca un cantec de lebada : amurgul ii este mult prea aproape. Dupa moartea lui Brancoveanu, tronul Tarii Romanesti revine domnitorilor fanarioti. Palatul  intra intr-un proces ireversiv de degradare pentru ca acestia erau interesati sa-si recupereze banii pe care ii plateau in momentul in care ocupau tronul Tarii Romanesti. Si astfel, istoria nu mai era in centrul atentiei.

curtea noua

Sursa foto

Domnitorul Alexandru Ipsilanti hotaraste ridicarea unei alte resedinte domnesti situata pe Dealul Spirii care va purta numele de "Curtea noua". Decizia sa il va fi inspirat pe Nicolae Iorga sa il numeasca pe Ipsilanti "un om de oaste, nu de carte". De atunci, in opozitie cu noul palat, acest loc unde s-a scris istoria, devine "Curtea Veche". Noua curte domnesca nu avea nici fastul nici reprezentarea vechiului edificiu, dat fiind, ca o asemenea constructie presupunea multe fonduri de care domnitorul nu dispunea. Banii care trebuiau investiti in refacerea palatului erau mult mai multi decat suma necesara ridicarii unei noi cetati. Din acel moment, vechea resedinta domneasca nu mai este locuita si cade prada  jafului si devastarii. Peste acest loc isi vor aseza casele saracii si nevoiasii, cu alte cuvinte, craii de curte veche.

In 1798 se sfarseste istoria "Curtii vechi" si incepe istoria cladirilor care se afla imprejurul curtii domnesti. Succesorul lui Ipsilanti, domnitorul fanariot Constantin Hangherli a scos la licitatie teritoriul curtii domnesti pentru ca avea nevoie de bani.
Singura cladire din acele vremuri care nu a fost inghitita de timp se afla azi pe strada Smardan; o inscriptie prafuita atrage atentia trecatorului: "Hotelul Concordia, locul unde a fost ales domnitor Alexandru Ioan Cuza". Toate celelalte constructii au fost ridicate ulterior.

"Curtea veche"  constituie nucleul in jurul caruia s-a dezvoltat orasul. Aici s-au asezat negustorii si mestesugarii iar in jurul lor, ceilalti oraseni. "De aici s-a dezvoltat Bucurestiul. Practic, aici e kilometrul zero al Bucurestilor, si nu la universitate, cum gresit este considerat”, afirma muzeograful. In jurul cetatii sau strans negustori si mestesugari care, dupa specificul ocupatiilor sau dupa orasele de unde aduceau marfurile, de pilda Lipsca (Leipzig, Germania), vor da numele ulitelor din centrul Bucurestiului.

Multa vreme nu s-a stiut care a fost vechea cetate din Bucuresti pentru ca si perimetrul azi existent, a fost inglobat in constructii care se intindeau inclusiv pe locul unde exista muzeul. La inceputul secolului  XX se stia de existenta unei cetati in Bucuresti, o resedinta domneasca dar nu se putea identifica. Se avansau diferite ipoteze, o varianta era la Biserica „Mihai Voda”, o alta asezamantul "Radu Voda". Confuzia s-a mentinut pana in anii 50 cand au inceput sapaturile arheologice, pe strada Soarelui, situata in vecinatate.
In  urma sapaturilor arheologice incepute in anul 1953 si reluate in anii 73 s-au descoperit numeroase vestigii, fragmente de ziduri de caramida si de piatra, subsolurile palatului, fragmente de coloane.

sfantul anton

Sursa foto

In deceniul opt este lansata ideea restaurarii centrului istoric al Capitalei, din zona Curte Veche - Lipscani, cea mai compacta si mai intinsa structura veche a orasului. Cercetarile arheologice din zona vestigiilor aveau un scop precis, acela de a reda circuitului turistic Palatul Voievodal. In aceste zone s-au format santiere arheologice; s-au comandat proiecte si s-au intocmit machete ce imaginau centrul istoric al Bucurestilor. Precedate de studii de fezabilitate, proiectele arhitectilor urmareau pe etape, consolidarea, restaurarea, conservarea vestigiilor istorice.

Lucrarile - imprejmuirea monumentului si refacerea pavajelor din curtea interioara - sunt intrerupte. Imprejurari nefavorabile duc la stagnarea proiectului, realizat in proportie de numai 10%. Traseul descoperirilor arheologice a fost urmatorul: "Primele ziduri care au iesit la iveala au fost cele din vremea lui Mircea cel Batran. Ulterior s-a descoperit si fundatia cetatii lui Vlad Tepes. Au fost demolate cladirile existente si s-au scos la iveala zidurile vechii curti domnesti care se pastreaza si azi. Dupa anii 90 nu s-a mai lucrat deloc la curtea domneasca datorita, pe de o parte, faptului ca mare parte a cercetarilor arhelogice a fost incheiata deci era important de descoperit, s-a descoperit, iar pe de alta parte nu au mai existat fonduri".

thumb

Ruinele imobile, cu aerul lor senioral, ascund o lume disparuta.

Sursa foto

Sapaturile arheologice au scos la iveala „casa de apa“ sau "visteria apelor", un rezervor in care se vad, in partea superioara, orificiile prin care urca pe olane, apa de izvor. Instalatia se pare ca dateza de pe vremea lui Matei Basarab. De asemenea, au fost descoperite resturile pivnitelor care au apartinut palatului; acestea aveau o lungime de 32 de metri si o latime de 11 metri. Erau despartite in doua nave printr-un sir de stalpi cruciformi si acoperite cu doua bolti semicilindrice. In anii 72 au fost restaurate si completate.

Singura mentiune a unui calator strain care a vazut un tablou-portret in palatul domnesc apartine lui M. Stryjkowski, diplomat polonez, care a fost oaspete al domnitorului Alexandru-Voda. Acesta consemna ca in iatacul voievodal se afla portretul lui Stefan cel Mare. Versiunea e plauzibila  pentru ca voievodul Moldovei era strabunul dupa mama, al domnitorului Alexandru Voda. Enigma referitoare la cine l-a pictat si care i-a fost soarta, ramane insa inchisa intre zidurile palatului.

In acest perimetru istoric s-a  descoperit colectia din anul 1849 a ziarului "Vestitorul Romanesc" si masa de sufragerie care a apartinut lui C.A.Rosetti. Piesele se afla azi in colectia Muzeului de Istorie. Muzeul "Curtea Veche" a fost deschis in anul 1972. Au fost redate circuitului turistic subsolurile palatului pastrate in forma si structura pe care o aveau in epoca domnitorului Mircea Ciobanul. Dupa cum spune dl. Constantin Gabriel, operatiunea a fost extrem de laborioasa, intrucat peste aceste relicve istorice s-au suprapus o serie de constructii. Printre vestigiile ramase din timpurile de glorie ale Curtii domnesti si pastrate la muzeu, se afla, la etaj, zidurile paraclisului "Sf. Ioan Botezatorul", o parte din sala tronului si o parte din baia curtii domnesti.

statuia Muzeul

"La implinirea a 544 de ani de la atestarea Bucurestiului, la muzeu a fost inaugurat bustul lui Vlad Tepes. Statuia a fost terminata in anul 1976 in ideea de a fi adusa la "Curtea veche" pentru ca aici a fost resedinta voievodului. A urmat cutremurul din 77 si s-a renuntat la ideea de a fi amplasat aici", completeaza istoricul.

"Este destul de trist ca majoritatea vizitatorilor interesati de trecutul istoric sunt delegatii de ambasadori si turisti straini, care pe de o parte, vin sa faca turul centrului istoric, iar pe de alta parte, atrasi de mitul lui Tepes vin sa vada unde a locuit contele Dracula. Nici noi nu putem sa le spunem adevarul, trebuie facut un mic compromis. Ei vin entuziasmati, se duc acasa, spun mai departe, asadar e si interesul nostru, sa pastram mitul. Asta nu inseamna ca le spuneam ca aici au fost trasi in teapa prizonierii de razboi si raufacatorii".

vlad t

Sursa foto

Mai pot Bucurestii pastra memoria trecutului ?

Muzeul a gazduit si o expozitie de baza, tematica, in care erau prezentate vestigii descoperite in acest loc. "Din pacate, nici aceasta nu mai exista deoarece, umiditatea si temperatura sunt foarte ridicate, zidurile nu mai permit expunerea obiectelor in bune conditii mai ales in anotimpul rece. Cand ploua, de pilda, avem probleme cu infiltratiile de apa in muzeu; de aceea, organizam numai expozitii temporare, pe timp de vara”.

Soarta celui mai vechi monument istoric al orasului este reperabila in spatiul unor "traditii si formalitati" de care autoritatile romane nu ar trebui sa fie prea "mandre". Un argument in plus, de la interlocutorul nostru: "Am crezut ca numai pe vremea lui Ceausescu s-a daramat de-a valma si s-au neglijat monumentele culturale. Dar vad ca, pe undeva, e o traditie la noi sa tratam cu superficialitate valorile istorice. Este pacat ca nu s-au pastrat aceste vestigii, macar jumatate din suprafata de 25.000 de metrii patrati cat masura odata perimetrul voievodal. Imaginati-va cum ar fi aratat aceasta zona din centrul orasului".

O parte din sala tronului, camerele domnitorului se puteau pastra dar asta dovedeste lipsa noastra de interes, pe o perioada lunga de timp. Ne-am gandit sa facem anumite proiecte culturale in parteneriat cu Uniunea Europeana prin care sa atragem bani din afara pentru lucrarile de conservare a muzeului. Romania, prin intermediul Ministerului Culturii si Cultelor, participa la acest fond al Uniunii Europene care are sume alocate pentru restaurari. Este greu de inteles de ce noi cotizam pentru altii, cu alte cuvinte, Romania da bani pentru acest fond dar inapoi nu se intoarce nimic".

Surse si resurse:

Dimitrie Papazoglu ("Istoria fondarei orasului Bucuresti, capitala regatului roman")
G.I. Ionnescu-Gion ("Istoria Bucurestilor")
"Calatori straini despre Tarile Romane"(editie ingrijita de M. Holban si M.M.Alexandrescu-Dersca Bulgaru)




5 comentarii vrei sa comentezi?

Actul de nastere al Bucurestiului - povestea orasului
George
#1 -

Istorie nenicule!

Uneori vrem sa ne scuturam de toata larma, mizeria si balastul zilelor noastre. Uitam de cele cateva pietre si momente vechi de istorie aflate chiar sub nasul nostru. Numai de bine pentru intentiile autorului[ei]

Actul de nastere al Bucurestiului - povestea orasului
medeea
#2 -

Comentariu nou

felicitări! în aşa puţine rânduri a reuşit să condenseze o parte foarte importantă de istorie. păcat că nu există un panou de onoare al articolelor.... ar merita să rămână pe prima pagină mai multă vreme.

Actul de nastere al Bucurestiului - povestea orasului
medeea
#3 -

Comentariu nou

felicitări! în aşa puţine rânduri a reuşit să condenseze o parte foarte importantă de istorie. păcat că nu există un panou de onoare al articolelor.... ar merita să rămână pe prima pagină mai multă vreme.

Actul de nastere al Bucurestiului - povestea orasului
Sergiu Smantana
#4 -

Comentariu nou

F. dens si complet articolul! ...desi are si greseli: de ex. biserica de la Curtea Veche chiar are hramul Sf Anton (si pe cel de Buna Vestire), din 1847, cand vechea bisericuta Sf Anton a ars(astazi se pastreaza ruinele soclului in fata la Hanul lui Manuc)...

Actul de nastere al Bucurestiului - povestea orasului
dora
#5 -

no comment

tocmai am gasit fotografia asta:
http://www.flickr.com/photos/plitch_plitch/2555434758/in/set-72157603998706011/

.. comentariul e savuros

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera