Tu esti fata care a cazut sub tren?

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Te-am vazut sub tren si am inghetat! imi zice tipul care intinsese mana dupa mine in gara din Brasov atunci cand trenul plecase fara ca noi, cei de pe peron, sa auzim vreun fluierat.

Primii s-au urcat din mers. Mai ramasesem eu si in spatele meu destui oameni care alergau dupa tren. Ma uitam la scari, vedeam distanta dintre peron si prima scara. L-am apucat cu mana pe tipul din dreptul usii. Bon, si acum cum imi aduc picioarele mai in fata?

Trenul creste brusc viteza.

Sunt pe jos, nu stiu cum am ajuns aici. Peste mine a cazut Ana-Maria Gheorghe si in spatele meu au mai picat cativa ca intr-un efect de domino - aveam sa aflu dup-aia. Nu m-am uitat in spate, m-am ridicat si am continuat sa alerg dupa tren, de parca ar fi fost o chestiune de viata si de moarte.
Nu mai aveam alte ganduri, nu mai vedeam nimic, trebuia doar sa ajung acolo.

Trenul a oprit pana la urma si ne-am urcat cu totii.

Mi-a luat ceva sa constientizez ca puteam sa mor. Sau sa raman fara picioare. Sau fara maini. 
Ce m-a tulburat cel mai tare a fost disperarea si blackout-ul din momentele acelea de criza.

Nu m-am gandit ca mai sunt oameni pe peron, ca exista solutii, ca nu era nicio drama daca pierdeam un tren. Nu. Nu am vazut pe nimeni, mi-au inghetat toate simturile si alergam ca un robot pentru ca singurul meu scop era sa ma urc in trenul care plecase fara mine. Nimic mai mult.

Am inteles brusc de ce se calca oamenii in picioare in conditii de criza, de ce treci instant pe un pilot-automat in care in mod normal nu ai incredere (caci are un spectru vizual limitat), de ce teroristul ala a impuscat toti oamenii din club - si nu a fost nimeni care sa ii dea una si sa il doboare la pamant, de ce e atat de usor sa cazi si sa nu te mai ridici, dar si cum nimeni nu te poate opri din alergat cand iti setezi creierul sa faca asta.

Inapoi in tren. Gheorghe era ok cu ambii genunchi bandajati, incepusem deja sa glumim despre asta in vagon, pana s-a dus la toaleta si i s-a facut o imensa greata de la starea de soc, probabil. Cateva zile nu am putut sa scriu despre asta.

Sunt in tren spre Bucuresti. Am hotarat ca o bag sub pres si nu o sa scriu despre. Se opreste un tip in dreptul meu: Buna, tu esti fata care-a cazut sub tren?
Da, ii zic, ma rog, nu imi amintesc foarte clar ce s-a intamplat, am un blackout intre mana intinsa catre mine si eu pe peron cazuta.
- Pai iti zic eu, ca eram in spatele tau si te-am vazut sub tren, nu stiu cum ai scapat. Si pe mine ma agatase de bocanc si m-am intors repede pe partea cealalta, dar iti zic - te-am vazut sub tren. 

 

Citeste editoriale de Andreea Lupescu




1 comentariu vrei sa comentezi?

Tu esti fata care a cazut sub tren?
Cavalary
#1 -

Comentariu nou

http://www.bbc.com/future/story/20150128-how-to-survive-a-disaster "around 75% of people are so bewildered by the situation that they are unable to think clearly or plot their escape. They become mentally paralysed. Just 15% of people on average manage to remain calm and rational enough to make decisions that could save their lives. (The remaining 10% are plain dangerous: they freak out and hinder the survival chances of everyone else.)"
Se aplica si in alte situatii de criza, nu doar life-threatening disasters.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Terasa mea preferata in 2017 este ...
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera