Tina Crețu: "Job-ul pe care îl am conține puțin din toate: curiozitatea și atenția pentru detalii a unui detectiv, tactul și diplomația unui ambasador, curajul, precum și “nebunia” unui creativ"

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Chestionar de Metropotam este rubrica prin care ne dorim să aflăm mai multe despre personajele iconice din lumea artistică și nu numai.

Despre oameni cu povești care merită spuse mai departe, despre întâmplări și locuri care să ne inspire.

Astăzi stăm de vorbă cu Tina Crețu, Senior Digital Marketing Manager - KFC, Pizza Hut și Taco Bell, care a adunat multe povești de-a lungul anilor despre branduri, voluntariat și comunități vulnerabile.

Cine ești?

Salut, sunt Tina (Balerina) din Colentina :) Lucrez în digital marketing, în prezent coordonez activitatea KFC, Pizza Hut & Taco Bell și am 9 ani de experiență în domeniul comunicării. Am lucrat atât în agenții de PR sau digitale, cât și de partea clientului. Cred că ce mă reprezintă cel mai bine este spiritul aventurier și voluntariatul. M-am implicat de-a lungul vieții în foarte multe proiecte menite să ajute comunități vulnerabile.

Ce voiai să devii în copilărie?

În copilărie am trecut prin mai multe etape, în funcție de vârstă. Cred că prima dată mi-am dorit să fiu detectiv particular. Dacă stau bine să mă gândesc, e și normal, având în vedere că era perioada în care citeam foarte multe cărți polițiste sau de aventuri.

Apoi, îmi amintesc cu drag că îmi doream să devin ambasador, încă de pe vremea aceea mi se părea interesantă partea de protocol și mă atrăgeau diversele modalități de abordare a situațiilor mai puțin comune.

Când eram la liceu, am descoperit pasiunea pentru publicitate. Aveam o prietenă mai mare decât mine care îmi povestea cum iau naștere ideile, ce sunt insight-urile și m-a inspirat să-mi doresc să intru în acest univers creativ.

Acum, dacă mă uit în urmă, cred că job-ul pe care îl am conține puțin din toate: curiozitatea și atenția pentru detalii a unui detectiv, tactul și diplomația unui ambasador, curajul, precum și “nebunia” unui creativ.

Dacă ai putea să îți trimiți un mesaj ție la 14 ani, ce sfat ți-ai da?

Tina, fii mai blândă cu tine, nu mai pune atâta presiune! Acesta este unul dintre principiile după care mă ghidez în prezent și mi-ar fi plăcut să fi înțeles acest lucru cu mai mult timp în urmă. Probabil că fiecare experiență a avut rolul ei și m-a format pentru ceea ce sunt astăzi. Dar, trebuie să recunosc, au fost multe momente grele în care eu mă “forțam” să fiu bărbată. Cred că aș fi ajuns în același punct și cu o atitudine mai blândă față de mine, dar poate cu mai puține răni. Well, eu sunt împăcată că am ajuns la concluzia asta într-un final, așa că nu-mi rămâne decât să discut cu copilul din mine și să-l îmbrațișez, să-i mulțumesc pentru tot ce a făcut atunci, așa cum a știut el mai bine.

Ce te motivează când te trezești dimineața fără niciun chef?

Cred că rostul meu pe lume e să le fac altora viața mai ușoară. Și includ aici și partea profesională. Așadar, în momentele în care mobilizarea pare dificilă, mă gândesc că sunt oameni care au nevoie de mine.  Bineînțeles că nu reușesc de fiecare data să îi ajut pe toți, însă atunci când mi-e greu mă gândesc că, de fapt, nu-mi lipsește nimic și îmi dau seama că ziua asta nasoală sau toanele vor dispărea, că totul ține de modul în care mă raportez la mine și la cei din jur.

5 mici plăceri care-ți aduc bucurie.

Yoga la 7 dimineața, atunci când orașul se trezește la viață, iar eu am impresia că pot face orice.

Voluntariatul, pentru că și eu am primit suport în viața aceasta când nu mai speram la nimic, de la oameni la care nu mă așteptam.

Plimbatul random prin locuri străine, atunci când intri în contact cu persoane obișnuite și iei parte la acest miracol numit „viață”.

Cărțile, datorită puterii de a te transpune în universuri și locuri în care n-ai putea să ajungi vreodată.

Și cafeaua flat white, pentru puterea și softness-ul care îți dau energie chiar și în zilele în care te simți deznădăjduit.

O melodie care te face mereu să zâmbești

Imnul echipei de fotbal FC Barcelona. Pentru că îmi amintesc cu drag un stadion întreg cântând, de la copii, la oameni în vârstă. E foarte tare să vezi cum dispar acolo diferențele sociale, cum un sport, dar și o echipă de suflet apropie comunitatea și îi mobilizează pe fani să se bucure de un spectacol împreună.

Și mai am a guilty pleasure, mai exact Master KG - Skeleton Move. Știu că zilele astea circulă pe net un challenge care implică o coregrafie anume pentru cea mai recentă piesă a lor, însă pe mine mă leagă alte amintiri de cea pe care am menționat-o. Este piesa pe care o ascultam în autocar în momentul în care ne întorceam de pe șantier în proiectul de voluntariat în care am fost în Malawi. Cu ochii plânși și sufletul varză, dădeam play acestei piese și cântam cât ne țineau plămânii pentru a ne încuraja. I will never forget it și, de fiecare dată când sunt down, mă ajută să o ascult.

Care este cel mai important lucru pe care crezi că l-ai facut sau l-ai invățat până acum?

Am învățat să let go! Cred că a fost unul dintre cele mai dificile lucruri pe care le-am făcut vreodată. Dar, de când am înțeles că fiecare lucru are un sens, că poate nu e momentul ca acesta să se întâmple, mi-a fost mai ușor să renunț, să accept și să merg mai departe. Dacă ceea ce sper eu să se întâmple nu vine natural și ajung să forțez realizarea lui, atunci nu e de bine, înseamnă că poate nu e menit să fie sau e prea devreme sau mult prea târziu pentru el.

Cea mai mare frică.

De singurătate. De momentul acela când ți se întâmplă ceva și pare că nu ai cui să îi spui. Aș putea accepta multe nedreptăți, momente dureroase, dar nu cred că aș putea trăi vreodată singură, izolată.

Cea mai recentă obsesie muzicală

Ana Coman. Am descoperit-o întâmplător anul trecut și cred că nu e zi în care să nu ascult măcar o piesă de-ale ei. Am fost recent la un concert și am cumpărat un CD, iar la plecare, spre casă, am rugat șoferul unei companii de ride-sharing să-l pună ca să ascultăm. A fost puțin mirat, dar, până la final, a făcut și el o fotografie albumului, ca să-l asculte pe viitor.

Daca Bucureștiul ar fi un personaj cum ar arăta/ ce superputeri ar avea?

Îl văd ca pe o pupă care se transformă în fluture. Ani de-a rândul am încercat să fug din oraș pentru că mi se părea trist și gri. Însă simt că se află într-un proces de metamorfozare, de transformare continuă. Mai vezi un grafitti pe un perete pe care nu te gândeai că poate apărea o operă de artă, o curte transformată în loc de relaxare, un muzeu în spatele căruia are loc un concert, o cafenea cochetă la colțul unei străzi. Aștept cu drag să fiu surprinsă de fiecare dată și mă bucur că începem și noi să ne iubim orașul cu bune și rele, dar păstrând mereu farmecul local, est-european.

De ce trebuie sa te feresti in București?

De blocurile gri, de Centrul Vechi overpriced, de oamenii care aruncă gunoaie pe jos și de taximetriști.

Top 3 locuri unde-ți place să mănânci în București

Îmi plac foarte mult experiențele cu food trucks, la evenimente de genul acesta oamenii par mult mai naturali și se bucură cu adevărat de mâncare, nefiind forțați de loc să adopte o atitudine prețioasă.

Merg destul de des la un restaurant cu specific libanez, fără pretenții, dar cu o mâncare senzațională pe care n-am găsit-o în alte locuri apreciate de bucureșteni. Se numește Murad și este localizat undeva în apropiere de Piața Domenii.

Dintre locurile (mai) noi, îmi place Kane și viziunea bucătarului asupra bucătăriei românești reinventate.

Top 3 locuri unde-ți place (placea) să bei in oraș

Sunt super fan gin, așa că obișnuiam să merg destul de des la The Owl, acolo unde cocktail-urile sunt cu totul deosebite, atât din punct de vedere mix-uri, cât și prin modul de prezentare.

Pentru bere craft merg la Mikkeller. Îmi place că au mereu sortimente noi pe care nu le găsești în alte locuri.

Și am rămas fan Baraka de mică, deși locul s-a modificat de-a lungul timpului, are încă ceva din naturalețea adolescenței mele.

Cea mai inedita experienta culinara pe care ai avut-o in Bucuresti (sens pozitiv sau negativ)

Cu siguranță la OK Deli. Nu este un loc cunoscut, însă mă fascinează simplitatea locului cu fețe de masă alb cu roșu pe care mi le amintesc din copilărie. Cu doamne care gătesc cea mai bună salată de vinete din oraș. O oază aflată chiar în centru și pentru care mă bucur într-un mod egoist că nu are parte de atât de multă vizibilitate, motiv pentru care și-a păstrat autenticitatea.

Cum arata barul perfect in viziunea ta? (de la design si pana la oameni)

Ar fi amplasat pe o plajă semi-pustie, cu doar câteva obiecte de mobilier care să potențeze peisajul. Oamenii ar fi relaxați, fără pretenții, îmbrăcați lejer, de vară. Mi-ar plăcea să administrez un asemenea bar, undeva în lume.

Oameni pe care ii consideri Figuri Emblematice ale Bucureștiului.

Prima figură emblematică la care mă gândesc este Dora d'Istria sau Elena Ghica. Ea este cunoscută pentru concepțiile cosmopolite asupra lumii, dar și pentru contribuțiile pe care le-a avut în domeniul literar. Mă fascinează pentru că era poliglot, una dintre primele susținătoare ale feminismului, dar a fost și prima femeie din lume care a cucerit Mont Blanc-ul.

Dacă ar fi să iau în considerare personalități din perioada recentă, atunci îi nominalizez pe băieții de la B.U.G. Mafia. Au reușit să plaseze hip-hop-ul pe harta muzicii românești într-o perioadă și prin manifestări artistice care n-au mai existat până în acel moment. Deși versurile lor au fost super controversate la început, totuși ele au fost acceptate în timp și chiar elogiate de diferite figuri literare printre care se numără și Mircea Cărtărescu.

Și pentru acesta din urmă am un respect profund, nu doar pentru că a studiat la același liceu ca mine, ci și pentru că venea în fiecare an și ne inspira să citim. Este unul dintre scriitorii mei preferați, poate pentru modalitatea fantastică în care împachetează lucruri și șimțiri aparent banale. Sau pentru că despre el s-a discutat în repetate rânduri că ar putea primi premiul Nobel pentru literatură.

Ce ai descoperit la tine, în această perioadă?

Fie că ne-am dorit sau nu, cred că toți am descoperit lucruri noi în această perioadă, atât pe plan personal, cât și profesional. Dacă ar fi să mă limitez la un singur cuvânt, aș spune adaptare. It has always been the key for survival atunci când ne uităm la toate schimbările prin care am trecut. Voi da un exemplu profesional foarte relevant și recent. Aveam pregătită o lansare offline cu multe activări pentru un proiect drag mie, The CROPPERS by KFC. Dar, deodată, ne-am trezit în lockdown și planurile pe care le aveam nu mai funcționau. A fost nevoie să ne adaptăm rapid și să găsim noi oportunități de comunicare și așa am găsit soluția unei lansări 100% în online, folosindu-ne cum știam mai bine de toate resursele pe care le aveam la dispoziție. Și a fost un succes. The lesson? Never give up! When there seems to be no hope, you can always find an opportunity.

Și ar mai fi două lucruri. Înainte de perioada asta aveam tot ce ne puteam dori vreodată, dar n-am fost conștienți de asta. Cred că ar trebui să ne gândim mai mult la viața noastră din această perspectivă și probabil am fi mult mai fericiți. Mi-am dat seama că eu voi fi bine indiferent de ce se întâmplă în jur și de perioadele mai puțin roz prin care trecem cu toții. Am descoperit că sunt o persoană puternică și sensibilă deopotrivă, precum un macaron – crocant la exterior și super cremos pe interior. 

Cu ce personaj dintr-un film sau serial ti-ar placea sa iesi la o bere? De ce?

Menționam mai devreme cel mai recent serial #pebune de la KFC, The CROPPERS. Este o mini serie online ce prezintă povestea a patru adolescenți care s-au gândit că pot face un business prin care să ajute oamenii să-și cosmetizeze imaginea în social media. Obiectivul lor era să creeze acele instanțe perfecte pe care toți căutăm să le afișăm pe internet. Prin urmare, aș ieși la bere cu oricare dintre personajele The CROPPERS, și am să vă spun și de ce – cred că este fascinant să experimentezi provocările care derivă din această lume puternic tehnologizată prin prisma unui reprezentant al generației Z.

Mă gândesc, în primul rând, la presiunile pe care le resimt în fiecare zi. Mi se pare că astăzi sunt diferite ca sursă și ca intensitate și uneori dificil de înțeles de către noi, cei care ne-am trăit adolescența fără telefoane mobile, cu jocuri în fața blocului, cu desene animate prin cablu, deci într-un cu totul alt stil. În prezent, ei sunt super vizibili și vulnerabili în momentul în care își expun mare parte din viață în social media. De aici apare și nevoia, nefirească după părerea mea, de fi mereu Insta perfect, de a identifica acele filtre și hashtag-uri care să pună în lumină doar aspectele pozitive ale vieților lor. Cred că e super greu să încerci să fii mereu “perfect”, mai ales în zilele acelea în care nu ai chef de nimeni și nimic.

Ce le-ar trebui românilor să nu-i mai vedem triști și posomorâți pe stradă?

Mai mult realness și mai puțin fakeness preluat din social media – să încercăm să fim #pebune, nu perfecți, zic! Ah, și ceva mai optimiști – cred că e foarte important, mai ales în perioadele dificile, precum cea pe care tocmai o traversăm cu toții, să privim lucrurile în ansamblu și să avem întotdeauna un obiectiv clar în minte, să încercăm să găsim the best out of everything și să nu uităm niciodată să luptăm pentru visurile noastre.

Live a little! Asta e una din mantrele mele personale și următorul tatuaj 😊





Nici un comentariu inca

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera