Text abrupt pentru neiubitorii de mame

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

După o noapte de vin alb și-un episod în care i-am cerut scuze unui stâlp în care intrasem din greșeală, crezând că-i om, m-am trezit în fața articolelor nepublicate cu vreo 2 apeluri nepreluate. De la mama. Știam deja ce o să îmi spună și cum se va încheia conversația, așa că nu am sunat înapoi.


 
La câteva secunde, îmi scrie văr-miu, din senin:
 
Băi, mă gândeam acum, cum sunt mamele astea ale noastre. Numai defectele le văd. Calitățile nu. Nu am mai auzit de mult să ne fi lăudat. Și când eram mici ne lăudau și pentru lucruri pe care nu le făceam. Eram "mândria" lor. Acum, parcă le-ar fi rușine cu noi.
 
De fapt, cred că le e rușine cu noi. Dar oare ele se întreabă dacă și nouă ne este rușine cu ele?
 
Dar
 
oare
 
ele
 
se
 
întreabă
 
dacă
 
și nouă
 
ne
 
este
 
rușine
 
cu ele?
 
Am citit fix așa, pe cuvinte, apasato-lungit cu toate flashurile de:
 
-n-ai dat și tu la Medicină, om erai!
 
-măcar notar să te fi făcut și erai asigurată pe viață
 
-n-ai vrut la ASE, acum ia și descurcă-te cu jurnalismul tău
 
-nu-nțeleg ce tot faci cu muzica aia, mai bine reorientează-te către o bancă. O multinațională.


 
Cut to: Interior. Bucătărie.
 
-OK. OK. OK, vezi că ți-am găsit niște oferte de stewardeza. Se plătește incredibil. Călătorești în toată lumea, cum îți place ție. Ar fi păcat să nu te bagi.
 
-Dar nu știu să înot.
 
-Nu-i nimic, nu te verifică nimeni, zici și tu că știi.
 
-Dar o să fiu mereu în avion, nu o să văd nimic.
 
-Hai că sigur o să ai câteva ore, te duci până în centru și te întorci.
 
-Așa vrei tu să îmi petrec anii? Zburând cu avionul? Și accidentele aviatice?
 
-Avionul e cel mai sigur mijloc de transport la ora actuală. Am văzut un studiu. Mai sigur ca trenul. Plus că nu ai pe ce să cheltuiești banii. Mii de euro economisiți în fiecare lună.
 
-Și viața? Viața mea?
 
 -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
 
Dragă văr-miu,
 
Când eram mici ne lăudau pentru că eram creațiile lor. Ca niște jucării. Ca niște proiecte aflate la început. Orice am fi făcut, era motiv de mândrie pentru că, într-un fel, era meritul lor, cel puțin sunt convinsă că așa percepeau lucrurile.
 
Până la 14 ani ești de lăudat. Că iei note mari la școală, că mergi la olimpiade, că faci nuștiuce sport, că intri la un liceu bun, c-ai creat nuștiuce instalație pentru nustiuce opțional. Dacă mai scrii și piese de teatru, poa' să fie tricky-semn că ai putea să fii atras către o viață boemă, un drum al pierzaniei.
 
Apoi
 
Mm.
 
Atât.
 
Astea-s oricum lucruri de familie despre care nu vorbești în public. De rușine.

 

Citeste si alte editoriale.




Nici un comentariu inca vrei sa comentezi?

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Terasa mea preferata in 2017 este ...
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera