Teach for Romania: Cele mai calde imbratisari din 2016

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

"Mie cel mai mult imi place Superman.
De ce?
Pentru ca are pelerina, zboara si, mai ales, pentru freza. Mi-am facut freza exact ca el, nu vezi?
Si ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?
Dj.
De ce?
Imi place sa stau la lucruri care fac melodii."

(Cristi, 6 ani, Potlogi, Dambovita)

M-am dus sa fac un Atelier de Fabricat Povesti in judetul Dambovita alaturi de Teach for Romania. Asta in conditiile in care anul trecut am mers la Garcin-Sacele si am facut un workshop de Creative Writing cu copiii de acolo pe care ii am inca in suflet.

CONTEXT: Despre Programul Teach for Romania - tabara de vara - Leadership Summer Academy

In fiecare vara, Teach for Romania merge in diverse comunitati defavorizate unde organizeaza o scoala de vara pentru copii cu ateliere speciale, dupa principii neconventionale, pregatind tineri pentru a deveni factori de transformare in educatie.

Anul acesta am avut:

- 43 de viitori profesori si invatatori Teach for Romania

- peste 350 de copii

- fotografa Felicia Simion care a documentat intreg procesul

Asa se face ca m-am urcat in masina si m-am oprit la...

Potlogi, 2016

Profil:
Copiii din Potlogi sunt imbracati tare frumos, fetitele au rochii cu volane si dantela, impletituri, codite. Multi sunt adusi cu masinile la scoala, se vede ca-s bine educati si ca au conditii ok acasa, ceea ce ma surprinde dupa experienta pe care am avut-o anul trecut in comunitatea din Garcin-Sacele cu familii care locuiau intr-o singura camera cu wc-ul in curte.
Statistic vorbind, sunt mai multi romani decat rromi si, aveam sa aflu ceva mai incolo, rromii nu sunt priviti foarte ok aici.

Atelierul de Fabricat Povesti cu clasa I B

Am adus materiale, baloane si multe intrebari despre personajele lor preferate ca sa construim impreuna o poveste in care fiecare sa joace rolul dorit. Am planuit un bal mascat. Copiii au fost incredibil de cuminti si de ascultatori. Parca prea-prea.

Primul soc: nu am simtit caldura, curiozitate, nici entuziasm debordant, desi se vedea clar ca-s fascinati si ca le place sa fabricam povestile.

Timp de cateva zile am interactionat 1-1 cu ei, am povestit, am intrebat, am tinut si balul mascat, am dansat, ne-am imbratisat, am confectionat costume de supereroi si printese, am aflat ce vor sa se faca atunci cand vor fi mari: invatatoare, DJ, pompier, cantareti si “nu stiu, nu m-am gandit”.

La partea de lucru in echipa s-au descurcat foarte bine, la fel si la organizat si distribuit roluri. O ordine aproape ireala pentru niste copii de 6 ani.

Intre timp, am trecut si pe la clasele mai mari si-am tras niste concluzii:

  • copiii de aici sunt, in mare parte, ca niste adulti in miniatura, iar de aici vin urmatoarele consecinte:
  • nu-si mai tin inima deschisa si nu se mai bucura din tot sufletul
  • sunt ascultatori si silitori, respecta regulile, le place printesa Sofia cea fermecata “pentru ca e cuminte, asculta si invata”
  • au imaginatie, insa nu merg foarte departe cu ea
  • au deja o mentalitate pragmatica
  • nu-s calzi si lipiciosi, nu vorbesc despre sentimentele lor, sunt inclinati sa isi dezvolte latura introvertita
  • ma confrunt cu blocaje si situatii pe care le-am trait anul acesta cu oameni de varsta mea care-mi povesteau ca ei nu stiu cum sa isi deschida inima, nu i-a invatat nimeni cum se face asta.

Abia dupa ce am croit impreuna mantii magice, am pus muzica, fetitele si-au facut in frunte puncte rosii cu carioca si s-au transformat in Printese Indiene, iar baietii si-au pus mastile de super-eroi, au inceput sa se deschida si sa inceapa sa se manifeste liber.

VIDEO de la petrecerea mascata.

Intre timp, am aflat ca mai exista o comunitate, complet diferita, la doar 1 km distanta si nu am putut sa stau departe, asa ca in a treia zi am aterizat la scoala din Romanesti.

Romanesti 2016

Profil: Mai multi rromi decat romani, conditii mai grele de viata, mai putina educatie de acasa, mediu influentat de violenta fizica si verbala.

Intru pe poarta si se creeaza un mini haos, in care elevii ies din clase si urla amestecat:
DoamnaaaaScufita VerdeeeeFrumoasa din Padurea AdormitaaaaZanaaaaaaaaa

Intru intr-o clasa la intamplare. Vad licarirea aia in priviri care imi lipsise pana atunci. Bucurie in privire. Profesorul Tibi ii pune pe copii sa ghiceasca numele meu. Dintr-a cincea incercare se face o combinatie intre Andreea si Scufita Verde si iese Andreea Verde - zvon ce se duce de la clasa la clasa in timpul pauzei.

Imbratisari de nu ma vad. Ma ia un val ca anul trecut la Garcin-Sacele, cantam impreuna, baietii astia au un ritm incredibil. E in sangele lor. Alearga, se regrupeaza, unul incepe sa cante, ceilalti se alatura, improvizeaza. Le place atat de mult. Au zambetele cat casa.

Sunt fix la polul opus fata de cei din Potlogi. Asta inseamna ca daca ai pierdut putin controlul apare ditamai haosul, toata lumea vorbeste peste toata lumea, 2-3 se imping undeva intr-un colt (mai in gluma, mai in serios).

Azi circula urmatoarea poveste, de la una din profesoare: “Doamna, stati linistita, nu o bat aici la scoala din respect pentru dumneavoastra, dar daca o prind pe afara, o calc in picioare!”

Copiii astia sunt mai saraci decat cei din Potlogi. Se vede ca au fost crescuti cu bataia de acasa, aflu ca uneori mai au loc si umiliri in public din partea parintilor, de fata cu alti colegi, se-ntampla, insa copiii astia au zvac. Au sufletul deschis. Vorbesc despre emotiile lor, iti spun ceea ce simt.

Unul din profi are ochii albastri-albastri - deja il striga Iisus pentru ca asa au vazut ei in film la TV, ca Iisus avea cei mai albastri ochi. E o dinamica fantastica aici.

Una din fetite imi zice la pauza: Va statea mai bine in costumul ala roz de ieri. Are dreptate.

Copii mici si mari - de la clasa I si pana la a VIII-a vin si ma intreaba tot felul de lucruri despre muzica, parul verde, vise, culorile ochilor, ma iau de mana si ma poarta din clasa in clasa. Ma mangaie pe par si imi povestesc tot felul de lucruri personale, impartasesc ceea ce simt. Sunt fascinati de vedete, ma intreaba ce persoane faimoase cunosc si daca mi-am facut poze cu ele.

Stau cu ei in brate si nu imi vine sa le mai dau drumul. E o caldura imposibil de redat prin cuvinte. Totul pe bune, totul acolo. “Doamna, daca o sa deveniti faimoasa, nu o sa ne uitati, nu?”
Multi de aici vor sa devina politisti ca sa salveze lumea. Si fete, si baieti.

Doamna, hai sa mai cantaaaam! zice George Gabanna dintr-a treia, care nu s-a dezlipit de mine in ultimele 10 minute.
Si nici nu apuc sa ma intorc ca deja s-a format un cerc, se aplauda, se danseaza, se bate ritmul in pumni. Andreea Versace imi face poze cu mobilul sa le puna pe Instagramul ei. (am filmat - video aici)

Doamna, va iubesc! Atat de pur si-atat de sincer.
Imi amintesc ca si mie mi-a luat destul de mult sa pot rosti cuvintele astea, pur si simplu, nu puteam sa zic “te iubesc”. Nici nu prea auzisem sintagma asta imi familie, deci era ceva nou cu care trebuia sa ma obisnuiesc. Ei o spun cu atata naturalete si autenticitate pentru ca isi traiesc intens prezentul si pun totul aici.

Ni s-a indus prin nu stiu cate medii ca iubirea e ceva care vine cu timpul, ca oamenii se sperie daca le spui ca ii iubesti prea repede, ca e un sentiment profund care se construieste in timp, prostii.

Daca stai putin cu copiii astia iti dai seama ca iubirea e cel mai simplu lucru de pe pamant, ca nu este un element conectat automat cu latura amoroasa si ca da, poti sa iubesti dintr-o data, extrem de intens, sa fie adevarat si sa vina direct din suflet. Sa iti lumineze chipul si sa te invaluie intr-un sir de imbratisari apasate. E caldura de inima-deschisa. E iubire.
Si eu va iubesc!

"Programul acesta aminteste atat celor mari cat si celor care se pregatesc sa devina oameni mari ca viata nu e despre schimbare, ci despre transformare si ca adevaratul curaj il au cei care-si recunosc vulnerabilitatea si decid ca lectia e mai importanta decat succesul imediat, e despre curajul de a-ti depasi limitele, de a te construi astfel incat sa fii congruent cu tine si de a construi o lume in care tu sa-ti poti valorifica intregul potential." (Mirela Stetco, mama noastra a celor de la Teach, stalp de rezistenta, curaj si inima-deschisa)

Cat despre profesori, i-am vazut stand pana la 3-4 dimineata si decupand cartoane pentru lectile viitoare, completand fise, printand tot felul de chestionare, fabricand joculete, planse, harti. Oameni care dormeau 4 ore pe noapte, iar apoi erau gata de o noua zi solicitanta cu copiii. Sfaturi si imbratisari a la Teach for Romania. Si dedicare pana la cer si inapoi.

Mai multe poze aici

PS:
- Doamna, nu vreti sa va mutati aici?
- Domnisoara, baa, ca nu e maritata!
- Asa, ma rog, ati putea sa ne predati desen si muzica. Si dom’ director sigur ar fi de acord.

 

Editoriale de Andreea Lupescu

Pe aceeasi tema:



Nici un comentariu inca vrei sa comentezi?

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Terasa mea preferata in 2017 este ...
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera