Teach for Romania - "Asa imbratisari lungi si sincere, eu nu am mai vazut pana acum"

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Doamna sirena, da' unde plecati?
Trebuie sa ma intorc la birou.
Pauza. Copiii se uita contrariati. Unde la birou, in ocean?
Da, sigur, la mine la birou in ocean.

Si rasufla usurati.

Era ultima zi petrecuta in Sacele cu copiii din comunitatea de rromi din Gircin - Brasov, alaturi de Teach for Romania. Cu cateva luni in urma vorbisem cu Corina Puiu, co-fondatoarea, si ma intrebase daca nu vreau sa vin sa fac un atelier in tabara lor de vara - Leadership Summer Academy.
Ce sa facem? Revista clasei, ceva pe foto - dezvoltarea imaginatiei, Creative Writing?
Hai Creative Writing.
Bine.
Bine.

Nu stiam ce avea sa ma astepte. Despre Teach for Romania stiam ca pregateste tineri ca invatatori sau profesori-model si ii sprijina pentru a deveni factori de transformare in educatie, lucrand cu comunitati defavorizate prin metode nonformale.

Trebuia sa ajung la 11:00 la clasa a-V-a B. La si 15 am intrat pe poarta scolii, am parcat si am inceput sa bajbai, cautand sala.
Am auzit un val de uaaaaau, doamnaaaaa, are parul verdeeeee! S-au ridicat toti in picioare si au inceput sa aplaude si sa chiuie. M-au blocat pentru cateva secunde.

Creative Writing la Sacele

Cand, la prima intalnire, am vazut ca abia reuseau sa isi scrie numele corect, a trebuit sa regandesc si sa adaptez tot ceea ce pregatisem pentru ei.

Asa s-a nascut una dintre cele mai intense experiente de pana acum, care include: mentorat, vizual, foto, acting, psihanaliza, combinate cu afectiune materna. Pe fundalul: parinti la puscarie, 5-7 frati acasa, violenta fizica zilnica.

La prima ora m-au intrebat: Doamna, da' sunteti sirena?
Am apucat sa zic da.

Au urmat: daca aruncam cu apa, va creste coada?, cum e sub apa, cat puteti sta fara sa respirati? si asa mai departe. M-am trezit prin pauze fugarita de copii cu pahare de apa; "eu zic sa aruncam direct cu galeata" - a propus Craciunel, unul din elevii mei rebeli.

Mi-au cantat Mica Sirena (adica au inventat ei un cantec care avea ca versuri doar aceste 2 cuvinte), m-au intrebat daca am venit pe sub apa de la Bucuresti si de ce imi miroase parul a ciocolata.

Printi, Printese, Fotbalisti si Sirene

Da' voi ce vreti sa deveniti?
Raspunsurile au venit greu si au fost trase de par. Singurul raspuns ferm a fost "profesoara de matematica", apoi au urmat: fotbalist, vedeta, cantareata, dansatoare, bucatar, sofer de taxi sau de camion.

Aici sau in alt oras? il intreb pe Vali, care vrea sa devina bucatar.
Aici.
Da' nu esti curios cum ar fi sa lucrezi in alt oras, sa vezi cum e?
Nu.
De ce?
Doamna, mie nu imi place sa plec.

Am mers mai departe, catre personaje. Daca ati putea sa fiti oricine si orice, cine ati fi? Hai sa facem prima sedinta foto cu poveste.

Am adus materiale, cearsafuri, ace, ata, ace de siguranta, le-am taiat, am facut mantii de printi si rochii de printese. Asa s-a nascut prima sedinta foto din viata lor.

Lui Vali, unul dintre cei mai sensibili baieti din clasa, cu o inteligenta emotionala impresionanta si cu talent de povestitor, i-am facut o coada de sirena.

Alexandra, Ionela si Silvia au cumparat baloane si 3 coronite de printese.

Alexandra Hristea si Ionela Munteanu s-au ocupat de clasa a5a B, iar Silvia Patrascu m-a ajutat cu atelierul de scriere creativa, a fost coechipiera mea. Cu o rabdare incredibila si un drag imens de copii, au stiut cum sa ii tina in frau, cum sa ii faca sa comunice, sa rezoneze, sa se ataseze.

Au reusit sa le mentina interesul viu pentru georgrafie sau matematica si au stabilit niste reguli foarte clare de buna purtare bazate pe respect, lucru in echipa, initiativa, ajutor. La fiecare ora cei care se implicau, primeau cate o steluta rosie, iar cei care provocau conflicte - una albastra.

In alta ordine de idei, asa imbratisari lungi si sincere, eu nu am mai vazut pana acum.

Mirela Stetco la ceas de seara

In fiecare seara avea loc cate o intalnire condusa de Mirela Stetco (tutor coordonator) in caminul in care eram cazati in Brasov; discutam despre ceea ce s-a intamplat, despre copii, despre ce urmeaza. Despre dezamagiri, frustrari si impliniri.

Mirela este aceasta forta a naturii (o puteti vedea aici la TEDx) careia sper sa ii dedic intr-o buna zi un material amplu, pentru ca lumea trebuie sa auda de ea.

E un fel de mama-model-eroina a celor de la Teach for Romania; discursurile ei provoaca lacrimi si dorinte de schimbare, de acceptare, de evolutie. Pentru ca-i sincera si autentica. Mirela si-a schimbat viata cand majoritatea oamenilor se resemneaza. Si lupta, lupta, lupta pentru o educatie (nonformala) mai buna.

Am vazut profesori lucrand la plansele pentru a doua zi pana la 3-4 dimineata, am vazut cearcane si bucurii, aplauze, insomnii, lacrimi de fericire sau de epuizare. Am fost acolo ca o mare familie si nicio suita de cuvinte din lume nu poate descrie ce am simtit in momentele acelea.

A fost o intensitate coplesitoare canalizata catre profii Teach, elevi si, special am lasat-o la urma pe invatatoarea din Gircin - Ada Vlad, cea care a reusit sa faca o groaza de schimbari impresionante in comunitate.

Intr-una din zile am mers cu copiii la ei acasa si le-am cunoscut familiile, am stat de vorba cu parintii, unchii, fratii, surorile, bunicii si vecinii.


Adio, dar raman cu tine

Dupa ce am postat pe Facebook cateva poze si texte, s-au pornit doua valuri de reactii.

Pe langa comentariile admirative, am primit si texte in care oamenii erau contrariati: Bine, bine, dar copiii aia ce au invatat? Cum ai masurat schimbarea? Au invatat sa scrie? Sa socoteasca?

Nu, copiii mei din Sacele nu au invatat sa scrie, nici sa socoteasca. Schimbarile nu vin peste noapte, trebuie sa fii cretin sa crezi ca dupa 2-3 saptamani de lucrat zi-de-zi vei transforma peste noapte o intreaga comunitate.

Copiii mei asculta aceeasi muzica (manele si Violetta), poarta aceleasi tricouri de fotbalisti, respectiv cu Violetta in prim-plan, dar au auzit ce inseamna muzica frantuzeasca, au invatat sa isi creeze un personaj si sa intre in rol, au ascultat povesti, au incercat sa se deschida si sa vorbeasca despre familie.

Copiii mei locuiesc cate 4-5 intr-o camera in continuare, au tati la puscarie, cred ca Brasovul este alta tara si ca am venit de la Bucuresti pana la Sacele prin apa, pe sub pamant. Copiii mei stiu sa imbratiseze din tot sufletul, sa te mangaie pe spate si sa iti impleteasca o coada spic, chiulind de la ora de poezie. Copiilor mei li se lumineaza ochii atunci cand primesc laude, diplome sau pantofi.

Viata lor nu s-a schimbat radical prin Teach for Romania sau prin prezenta mea acolo, insa au avut loc niste transformari care le-au ramas in suflet si de care isi vor aminti peste ani cand vor fi soferi de taxi sau, cine stie? Directori de scoala. Important e sa arunci semintele, cele care se vor prinde isi vor face radacini in timp.

Primul Skype

In ultima zi petrecuta acolo nu le-am zis copiilor ca e ultima noastra zi impreuna. Nu am stiut cum.

Cu jumatate de ora inainte sa plec spre Bucuresti, m-am pus la o masa cu Stina Nordenstam - Crime in casti, am luat mai multe foi verzi si am inceput sa scriu cate un mesaj pentru fiecare elev dintr-a V-a B pana a venit Matei Popilian (fotograful de serviciu si om de baza in Teach) si m-a gasit plangand silentios.

Am scris cate o scrisorica pentru fiecare si-am plecat.

Apoi, Silvia si Alexandra mi-au facut o supersurpriza si m-au chemat la primul Skype. Eu - din ocean (evident!) si ei din sala de clasa.


Highlights din Tabara de Vara Teach for Romania la Gircin-Brasov

Cand ai fost tu sirena, mai Valentin?
- Ultima data cand am inotat la baraj.
Si de la cine ai invatat sa inoti?
- De la pesti.
Vali are 12 ani si vrea sa se faca bucatar ca sa prepare cea mai buna prajitura cu branza.

***

Suprarealism de Săcele
Sub copac. Vine Florica la mine și începe să îmi împletească o coadă.
- Da' voi ce faceți?
- Ce să facem?
- La clasă.
- Dacă lucrăm?
- Da.
- Nu.
- Da' doamna unde e?
- În clasă.
- Și ce face?
- Citește poezii.
- Pentru cine?
- Pentru noi.
- Și voi unde sunteți?
- Colegii mei în clasă și eu aici.
- Și tu cum ai iesit?
- I-am zis că mă duc să-i chem pe ceilalti colegi.
- Și i-ai chemat?
- Nu.

***

- Doamna, da' cum vă cheamă?
- Andreea.
- Păi copiii ziceau că vă cheamă Mică Sirenă.

***

- Doamna, va e somn?
- M-as intinde putin, asa, pe iarba. Stii un cantec de leagan?
- Nu prea.
- Niciunul?
- E unul pe care il stiu de la tata da'...
- Hai, zi-mi-l p-asta.
- Naninani puisor
Undei ma-ta
S-o omor?

***

Vali, 12 ani:
Am 5 surori si e rau ca sunt singurul baiat.
E multa munca la cai, porci, adun ouale la gaini, fac curatenie in curte, dau cu matura.
Stam toti in 2 camere, da' avem hol si baie. Ne spalam la vană.

Da' ai si tu prieteni? Te intelegi bine cu cineva?
Nu. Nimeni.
Cu nimenea nu ma inteleg. Nici cu verisorii.

Si ce faci?
Ma joc. Ma uit la desene pe Cartoon Network, Minimax.
Cel mai mult imi place serialul "Sirenele". Cand se baga in apa se transforma in sirena. In rest, arata ca un om normal.

Nu imi plac manelele.
Dar ce muzica asculti?
Nicio muzica.

***

In loc de final - Echipa Teach for Romania - Leadership Summer Academy 2015

Inainte sa public textul, o intreb de Mirela Stetco:

Daca ar fi sa rezumi pentru cineva care habar nu are ce inseamna si ce face Teach for Romania, cum ai formula?

Si Mirela-mi zice:

Programul care aminteste atat celor mari cat si celor care se pregatesc sa devina oameni mari ca viata nu e despre schimbare, ci despre transformare si ca adevaratul curaj il au cei care-si recunosc vulnerabilitatea si decid ca lectia e mai importanta decat succesul imediat e despre curajul de a-ti depasi limitele, de a te construi astfel incat sa fii congruent cu tine si de a construi o lume in care tu sa-ti poti valorifica intregul potential.

Vezi mai multe poze aici.

Citeste editoriale de Andreea Lupescu.

Pe aceeasi tema:



Nici un comentariu inca vrei sa comentezi?

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Terasa mea preferata in 2017 este ...
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera