Tatiana Ernuțeanu: "Nu sunt dispusă să cosmetizez nimic din viața mea, ca să livrez o iluzie frumoasă celorlalți"

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Chestionar de Metropotam este rubrica prin care ne dorim să aflăm mai multe despre personajele iconice din lumea artistică și nu numai.

Despre oameni cu povești care merită spuse mai departe, despre întâmplări și locuri care să ne inspire.

Astăzi stăm de vorbă cu Tatiana Ernuțeanu, poetă și publicistă, om de comunicare de 15 ani. De curând, Tatiana a lansat volumul de poezii “Carne, visuri și oase triste uitate în Hydra” , un folder intim, cu destinatari preciși, perdanții, mai exact, toți aceia care încă respiră conectați la trecut.

Cine ești?

Cum bine zicea Flaubert, undeva, într-o carte: “She was the amoureuse of all the novels, the heroine of all the plays, the vague “she” of all the poetry books”.

Ce voiai să devii în copilărie?

Nimic. Ceea ce am și devenit, în mare parte.

Dacă ai putea să îți trimiți un mesaj ție la 14 ani, ce sfat ți-ai da?

Să nu mai port două perechi de dresuri ca să îmi pară picioarele mai groase. Picioarele “spaghetti” sunt mișto.

Ce ai descoperit la tine, în această perioadă?

Că îmi place din ce în ce mai puțin să socializez, că nu sunt dispusă să cosmetizez nimic din viața mea, ca să livrez o iluzie frumoasă celorlalți și că am găsit primăvara asta, atât de restrictivă, de un farmec irezistibil, cum n-am mai întălnit din copilărie.

Cu ce personaj dintr-un film sau serial ți-ar plăcea să ieși la o bere? De ce?

Cu Georgio (Vincent Cassel) din Mon Roi. Datorită asemănării dintre noi, ar fi ca și cum m-aș intâlni cu mine în varianta masculina.

Ce te motivează când te trezești dimineața fără niciun chef?

Speranța că va fi o zi înnorată. Zilele mohorate îmi aduc o atare liniște, pe care, apoi, totul se așază.

5 mici placeri care-ți aduc bucurie.

Mesajele neașteptate, cartofii prăjiti cu brânză rasă și ouă ochiuri, mirosul rufelor luate iarna de pe culme, spălatul părului cu mușetel, florile.

O melodie care te face mereu să zâmbești

La rencontre – Jean Francois Maurice 

Care este cel mai important lucru pe care crezi ca l-ai facut sau l-ai invatat pana acum?

Posibil să fi făcut lucruri notabile, dar cred că în măsură să vorbească despre asta sunt cei care le-au observat.
Să conviețuiesc cu dileme, cred că asta a fost esențial să învăț.

Cea mai mare frică.

Am multe. Cea mai noua: mi-e frică să călătoresc prin câmpie.

Cea mai recentă obsesie muzicală.

Recentă nu e, dar e o obsesie muzicală. Quite emotional- Madrugada

Dacă Bucureștiul ar fi un personaj cum ar arăta/ ce superputeri ar avea?

Ar fi, clar, bărbat, ar iubi pisicile, l-ar detesta pe Corbusier și ar ști ca sunt ziduri care nu trebuie vopsite niciodată. Ar trece drept un tip blazat, el fiind suficient de selectiv, încât jocurile populiste să nu reprezinte pentru el o miză, iar orice competiție l-ar lăsa rece. Ar suferi de o ușoară agorafobie, vulnerabil, ar fi rănit din te miri ce detaliu. Extrem de politios, ar vorbi puțin, ar graseia, l-ai recunoaște după pardesiul bleumarin și military boots. Întotdeauna, în buzunarul lui, ai găsi un pumn de bomboane fondante, în hârtie cerată. Singura lui superputere ar fi aceea de a-i sensibiliza pe cei din jur.

De ce trebuie sa te ferești in București?

De clișee.

Top 3 locuri unde-ti place sa mananci in București

Rue du Pain, Unico Vero, Terasa Obor

Top 3 locuri unde-ti place (plăcea) să bei în oraș

Trei bețivi bar, Salon Golescu, We Cafe

Cea mai inedită experiență culinară pe care ai avut-o în București (sens pozitiv sau negativ)

Pateurile cu carne, de la o patiserie din Amzei, baclavaua de la Emre Baclava și chiftelele de la Zexe. Toate, de lins degetele.

Cum arata barul perfect in viziunea ta? 

Ca un cabaret berlinez, din anii’80. Puțin kitschos, puțin auster, puțin obscur, mese cu veioze, mult fum de tigara, catifea grena. S-ar dansa cu poftă, până în zori. Oameni pestriți, de tot felul, firești, pe care i-ar uni, probabil, gândul că aici : “viața se bea și moartea se uită” (Ioan Es.Pop)

Ce le-ar trebui românilor să nu-i mai vedem triști și posomorâți pe stradă?

Mai puțin spirit mimetic, mai puțină raportare la ceilalți, mai mult individualism în a nu vrea să semene cu nimeni altcineva. Pe scurt, împacarea cu: ăsta sunt, cu bune și rele și atât am.
Ah, și nonșalanța, naturalețea. Românul are darul asta de a se arăta tot timpul conformist, la modă, connaisseur, corect, plin de intenții bune și solicititudine și românul nu e așa, iar acest rol de “impecabil” il obosește și asta se vede ca o lipsă de autentic.

Oameni pe care ii consideri Figuri Emblematice ale Bucureștiului.

Îndrăgostiții, vânzătorii ambulanți, pictorii stradali, buchiniștii, florăresele, bâtranii cu sacoșe în carouri, măturătorii, cei care formează țesătura dintre urban și emoțional.

Arhitecții Marcel Iancu, Isak Mahler, Petru Antonescu, Grigore Cerchez

Moscopol și Zavaidoc.

Elencuța Leonte, dansatoarea faimoasă a Interbelicului.

George Calinescu și Neagu Djuvara.

Ligia și Pompiliu Macovei.





1 comentariu

Tatiana Ernuțeanu: "Nu sunt dispusă să cosmetizez nimic din viața mea, ca să livrez o iluzie frumoasă celorlalți"
nehasharma
#1 -

Awesome post

I am happy to see this informative article all the info you provide to us very helpful and useful.
http://www.enjoymumbailife.com/

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera