Sylvia Plath: The Fig Tree - despre incapacitatea de a lua o decizie

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

N-am fost niciodata mare fana Sylvia Plath, desi am incercat in neumarate randuri sa ma identific cu scrierile ei. Insa in incercarea de a descifra paradoxul, despre care e foarte posibil sa nu fi auzit, numit Buridan's ass am descoperit o asemanare uluitoare intre The Fig Tree si acesta.

Buridan's ass descrie o situatie paradoxala si incearca sa-ti demonstreze disfunctionalitatile de luare a deciziilor folosind un motiv pur, mai ales in situatii in care cele doua optiuni sunt egale.

Imagineaza-ti un magar infometat care sta in fata a doua gramezi de fan (paie) ce arata la fel. Magarul incearca sa decida pe care sa o manance si pentru ca nu gaseste niciun motiv pentru care ar trebui sa o aleaga pe cea din dreapta si nu pe cea din stanga, acesta moare de foame. Acest paradox nu a fost dezbatut doar de filozoful francez Jean Buridan (1300 - 1358) ci si de Aristotel. "Povestea" lui suna astfel: un barbat insetat si infometat in aceeasi masura nu poate decide daca ar trebui sa-si potoleasca setea mai intai sau foamea, drept urmare moare.

Aceasta poveste este de obicei luata ca exemplu atunci cand cineva doreste sa demonstreze ca nu exista liber arbitru. Si este plauzibil sa ne intrebam daca in aceasta situatie un liber arbitru ar putea exista.

Asadar, pentru a afla daca esti cu adevarat liber, ar trebui sa fii pus intr-o situatie in care niciun motiv nu este mai puternic decat altul. Atat timp cat exista motive pentru a alege un lucru in defavoarea altuia, liberul arbitru nu este necesar.

In situatii normale, un magar ar alege evident sa manance una dintre cele doua gramezi, insa magarul lui Buridan este blocat cumva in timp de catre filozof pentru a evidentia imposibilitatea de a lua o decizie. Si noi suntem pusi uneori in astfel de situatii insa pentru ca timpul este intotdeauna cel care ne preseaza, decizia va fi luata pentru ca cele doua variante se vor schimba o data cu trecerea timpul, chiar daca doar in mintea noastra. Incercam cumva sa gasim un defect sau o calitate sau mergem efectiv pe instinct.

Sylvia Plath, caci despre ea imi doream sa va povestesc a fost o poeta americana (1932 - 1963) care este recunoscuta pentru poeziile ei scrise ca niste confesiuni personale si autobiografice. Evident, acestea contin subiecte ce erau considerate tabu la acea vreme, precum boli mintale si sinucidere.


Sursa foto

De exemplu aici o poti asculta cum recita poemul ei intitulat Daddy. Poemul atinge un subiect sensibil din viata ei, moartea tatalui cand aceasta era mica si prima ei tentativa de sinucidere dar si mariajul ei esuat cu Hughes.


Sursa foto

Zenpencils.com a incercat sa deseneze un pasaj din nuvela ei The Bell Jar, care este o nuvela autobiografica din perioada ei de depresie cand acesta a stat internata intr-un spital de nebuni. Esther, personajul principal din carte foloseste analogia copacului pentru a arata frustrarea  ei si restrictiile pe care societatea le avea fata de femei in acea perioada (1950). Aceasta isi doreste sa poata fi libera si sa poata face toate lucrurile minunate pe care barbatii au voie sa le faca si nu lucrurile pe care societate le vrea si le asteapta din partea ei. Esther se simte incapabila sa aleaga si se afunda si mai mult in depresia ei.

Pentru cei interesati le pot recomanda filmul despre viata ei in care joaca Gwyneth Paltrow si Daniel Graig in rolul sotului ei Ted Hughes.

Iata si desenul care m-a facut sa-mi aduc aminte de Plath si de depresiile ei. Sper sa va placa si sa insemne ceva pentru voi.




Nici un comentariu inca vrei sa comentezi?

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Terasa mea preferata in 2017 este ...
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera