Oana Marinescu, directorul de comunicare al Festivalului Enescu: 2015 a fost cea mai puternica editie a festivalului de pana acum

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Festivalul International de Muzica "George Enescu" nu este un simplu festival, este o stare. E incredibil cum, timp de aproape o luna de zile, Bucurestiul se transforma in capitala muzicii clasice, iar luminile Ateneului si cele ale Salii Palatului ne anunta aproape in fiecare seara ca acolo se petrece "magia".

Tin minte ca ma plimbam pe Calea Victoriei si vedeam lume intrand sau iesind de la concertele Enescu. Oameni eleganti, emotionati sa o asculte pe Elisabeth Leonskaja sau pe Sarah Chang.

Anul acesta, pe scena festivalului au urcat nume grele ale muzicii clasice mondiale, printre care Berliner Philarmoniker, cea mai buna orchestra din lume. 15 ani au durat negocierile, insa asteptarea a meritat fiecare secunda, mai ales ca, in urma reactiei publicului, Filarmonica din Berlin a anuntat ca va reveni la editia din 2019.

Pentru ca am vrut sa vedem care este bilantul editiei de anul acesta, am stat de vorba cu Oana Marinescu, directorul de comunicare al Festivalului Enescu si managing director OMA Vision, de la care am aflat ca 2015 a fost cel mai puternic an de pana acum.

Care este bilantul Festivalului George Enescu, editia 2015? Am inteles ca unele bilete s-au epuizat la doar cateva minute de la punerea lor in vanzare.

Bilantul Festivalului George Enescu din 2015 arata foarte bine si poate fi sintetizat intr-o singura propozitie: a fost cea mai puternica editie a Festivalului de pana acum. Este o reusita care ne bucura, dar care si ridica stacheta pentru viitor. Peste 90% din concerte au fost sold-out.

La unele dintre ele, locurile s-au terminat in cateva ore sau in cateva zile de la lansarea vanzarii biletelor individuale. La Ateneu, in ianuarie, abonamentele au fost epuizate in câteva secunde de la punerea in vanzare. Aproape 25.000 de bilete individuale au fost epuizate la numai o ora de la punerea în vânzare. Dintre cumparatorii de bilete din strainatate - practic, turisti straini - cele mai multe au fost cumparate din Anglia, Germania, Statele Unite ale Americii si Franta.

Au existat inclusiv cumparatori din Japonia sau Puerto Rico. Este o dovada in plus ca Festivalul Enescu are puterea de a fi un real magnet pentru turistii straini care vin la Bucuresti.

Dincolo de aceasta, programul Festivalului a fost unul exceptional: primele patru orchestre ale lumii in acest moment - Berliner Philarmoniker,  London Symphony Orchestra, Wiener Philarmoniker si Amsterdam Concertgebouw - au cantat pe scena Festivalului. Trei dintre ele au interpretat Enescu.

Am avut un numar record de lucrari enesciene interpretate - 22 - iar unele dintre ele au avut un succes rasunător si revelator, cum au fost de exemplu Rapsodia Nr. 1, sub bagheta dirijorului Kristjan Järvi si in interpretarea Orchestrei Nationale de Tineret, de la deschiderea Festivalului, sau Simfonia a III-a sub bagheta lui Vasily Petrenko si in interpretarea Royal Liverpool Philharmonic Orchestra.

Sankt Petersburgh Philharmonic a facut o splendida Uvertura de concert pe teme in caracter popular romanesc, op.32, iar David Garrett, un star al viorii, a interpretat pe scena Ateneului Roman Balada de George Enescu.

A fost o participare exceptionala in cadrul Bucurestiului Creativ – 23 de proiecte - prin care organizatii si artisti s-au implicat in transformarea orasului si prin aducerea magiei in strada si in alte spatii decat salile de concerte.

Mai mult, Festivalul Enescu are o misiune – aceea de a face cunoscuta muzica lui George Enescu si valorile lui in tara si in strainatate. Faptul ca cei mai renumiti artisti straini vin la București, intra in contact cu muzica lui Enescu si o interpreteaza datorita Festivalului este un mare castig pentru Romania. Sunt chiar artisti straini care se indragostesc de muzica lui Enescu asa, si, apoi, o interpreteaza si pe scenele internationale sau o introduc in repertoriul international.

Cum s-a intamplat de exemplu cu dirijorul Vladimir Jurowski, care l-a descoperit pe Enescu gratie Festivalului, a prezentat Simfonia a 3-a la editia din 2013, apoi a dus-o la Londra, in cadrul unui concert care s-a incheiat cu aplauze si ovatii in picioare, iar acum pregateste Oedipe, pentru a-l duce atat la BBC Proms, cat si la Festivalul Enescu din 2017.

Asadar, Festivalul Enescu este in acest moment principalul promotor al creatiei lui George Enescu și cel mai puternic vehicul de promovare culturala al Romaniei.  Lucrarile lui George Enescu sunt prea putin interpretate de artisti romani, iar viziunile orchestrelor straine vin in completare si, practic, aduc muzica lui George Enescu in prim-plan international, in interpretari de clasa, contemporane.

Apoi, Concursul Enescu, care are loc, începand din 2013, separat de Festival, este un eveniment de sine statator cu o putere extraordinara pentru muzica lui George Enescu: toti concurentii, tinerii artisti care vor fi marile nume ale scenei internationale de maine trebuie sa interpreteze lucrari esentiale de George Enescu in probele de Concurs. Astfel, se creaza un circuit. Toti marii compozitori au fost mai intai descoperiti si promovati, ajungand apoi parte din patrimoniul universal.

George Enescu este deja intrat in acest patrimoniu, nu ne ramane decat să-l interpretam si prezentam cat mai des, peste tot in lume. 

Ce feedback ati primit din partea publicului? Stiu ca mizati pe accesul oamenilor obisnuiti la "magia" festivalului. Cum este perceput festivalul acum fata de anii trecuti?

Reactia publicului este ca un drog, nu doar pentru artistii care se urca pe scena si care au nevoie sa isi simta audienta in timpul interpretarii, ci si pentru organizatori. Atunci cand vad oameni zambind si bucuroși, atunci cand citesc mesaje prin care oamenii exprima mandria de a avea acest Festival si de a fi parte a acestei experiente, atunci cand vad chipuri transpuse de emotie si de fericire, pentru mine si pentru toti colegii mei din echipa din spatele Festivalului toate acestea reprezinta o sursa de motivatie si de energie.

Eu personal am fost de mai multe ori miscata pana la lacrimi, inclusiv in prima seara a Festivalului,  cand am ascultat Rapsodia Nr. 1 de Enescu, in citirea lui Kristjan Järvi. Am simtit o forta si o vitalitate despre care simt ca se afla ascunsa in venele noastre, ca romani.

Rapsodia 1 este foarte mult despre noi, romanii, doar ca avem nevoie sa schimbam unghiul din care ne privim si sa dam mai putina atentie tanguirilor, in favoarea actiunii cu incredere si cu optimism in ceea ce putem face.

Este publicul din Romania pregatit sa asiste la un astfel de festival? Intreb acest lucru pentru ca am citit cateva comentarii legate de comportamentul oamenilor in salile de spectacol.

Este un public pregatit pentru Festival. Este un public care a crescut odata cu Festivalul si de la care Festivalul are enorm de castigat. Sa stiti ca marile orchestre nu vin la Enescu pur si simplu pentru ca primesc un onorariu si o invitatie. Vin la Enescu pentru ca intra intr-o stare magica atunci cand sunt pe scena si primesc reactia publicului, caldura, entuziasmul, aprecierea.

I-am luat un interviu violonistului Renaud Capucon, dupa concert si l-am rugat sa defineasca cu un singur cuvant publicul de la Enescu. Acesta a fost frenezie, iar fata sa s-a luminat atunci cand l-a identificat. Artistul inca simtea vibratia acestei frenezii in inima lui.

De aceea sunt multe orchestre mari si multi artisti renumiti care revin la Festival. De exemplu, in 2015, dupa concert, Berliner Philarmoniker a anuntat ca va reveni la Enescu in 2019, desi pana acum ARTEXIM, organizatorul Festivalului, a negociat aproape 15 ani pana sa obtina prezenta acestei orchestre - cea mai buna la nivel mondial - pe scena Festivalului.

Pe de alta parte, da, este adevarat ca unii spectatori trebuie sa invete ca sunt niste reguli de eticheta si de buna cuviinta in sala de concerte: sosim inainte de concert cu aproximativ 10-15 minute, inchidem telefoanele, nu facem fotografii si nu filmam in timpul concertelor - este inclusiv o chestiune de legalitate si de copyright -, daca am intarziat, ramanem afara pana la pauza, nu dam buzna in sala si ne cautam locul dupa ce orchestra a ajuns pe scena. Dar sunt convinsa ca aceste lucruri se vor deprinde in timp.

In ultimii ani, Festivalul Enescu s-a apropiat foarte mult de public. Nu am putut sa nu observ o strategie de comunicare mai umana. Cum arata din culise rolul directorului de comunicare?

A fost o directie strategica pe care am urmarit-o consistent si coerent de cand am preluat comunicarea, in 2012: deschiderea Festivalului spre publicul larg, scoaterea lui George Enescu din sala de concerte. Strategia de comunicare a Festivalului este gandita pe profilul lui George Enescu si incercam sa ii facem pe oameni sa descopere nu doar muzica acestui geniu, ci si caracterul lui.

George Enescu este un model de urmat pentru noi, romanii, iar a-l cunoaste pe el, ca om, poate avea valoarea descoperirii unui reper cheie in viata, a unei surse de inspiratie pentru cum sa ne tinem coloana vertebrala dreapta intr-o lume în care standardul pare sa fie cocoasa compromisului.

Altfel, rolul meu de director de comunicare este adesea cel al unui tesator. Trebuie sa tes o panza extrem de complicata si sa am grija ca foarte multii actori care intra in acest proiect nu perturba sensul, misiunea si valoarea Festivalului, cu propriile lor agende, ci le consolideaza.

Este o munca extrem de migaloasa si de solicitanta, dar mie imi place, iar echipa mea este minunata si face ea insasi magie. Nu as putea face nimic fara echipa mea de la OMA Vision – unde toata lumea este indragostita de Festival - si fara relatia exceptionala de parteneriat si de incredere cu ARTEXIM.

Este apreciata muzica lui George Enescu la adevarata valoare ei in Romania? Avem o educatie muzicala in ceea ce priveste muzica clasica?

Din pacate, romanii trebuie sa il descopere ei insisi pe Enescu, nu doar strainii. Aici este marea tristete a poporului roman: nu isi vede valorile, nu le recunoaste, nu le integreaza in viata de zi cu zi. Si aici este marea noastra provocare, ca oameni de comunicare: sa il aducem pe Enescu in viata romanilor.

Dar pentru aceasta este nevoie ca muzicienii romani sa il interpreteze bine pe Enescu, sa il inteleaga si sa il iubeasca. Noi ii ajutam in felul nostru: Dezvoltam Concursul Enescu si tinerii muzicieni vad ce valoare adaugata are aceasta competitie pentru dezvoltarea carierei lor: dupa ce trec de Concurs, au sansa sa se urce pe scena unuia din primele 4-5 Festivaluri ale lumii si sa mearga apoi si la alte evenimente internationale.

Aducem in Festival interpretări noi si tinerii muzicieni pot sa ii audă pe artistii internationali cum vorbesc despre muzica lui Enescu si cu cata pasiune se adancesc in explorarea universului creativ al acestui geniu. Sunt tinerii asadar oportunitati reale ca sa inteleaga creatia marelui nostru compozitor.

Dar ca sa faca acest lucru, este nevoie sa aiba mai multa pasiune si deschidere fata de nou, decat rezerva in fata dificultatii. Odata ce artistii vor interpreta mai des Enescu si publicul larg va asculta mai mult muzica lui. Pentru ca fara artisti, creatia enesciana ramane pe hartie si se pierde: hartia este un martor mut.

Cum vede spectatorul Oana Marinescu Festivalul Enescu? Este magia muzicii un refugiu pentru dumneavoastra?

Eu nu reusesc sa fiu un spectator la Enescu. La aceasta editie mi-am impus un exercitiu: sa ascult toate lucrarile de Enescu si am reusit sa o fac, cu o singura exceptie – pe care inca o regret – determinata de faptul că a trebuit sa fiu la un eveniment al unui client al nostru.

A fost ca un test, pentru ca tema comunicarii din acest an a fost „Descopera-l pe Enescu!” si am vrut sa testez pe mine nu doar mesajul, ci experienta in sine a unei calatorii pe urmele lui Enescu, in interiorul Festivalului si in interpretarile unor artisti atat de diferiti. A fost o experienta extrem de puternica si de frumoasa.

In rest, nu am reusit sa stau la niciun concert in sala pana la capat, trebuind mereu sa merg in culise, pentru diverse treburi de rezolvat. Dar ascultam si de acolo... Pentru mine, magia Festivalului consta intr-o combinatie de  factori: muzica, artistii, provocarea uriasa a proiectului, coerenta gandirii strategice, implementarea unui proiect de anvergura si reactia de bucurie si de emotie a publicului.

Pentru mine, forma suprema de magie vine din sensul pe care aceasta experienta il are: un proiect care ne arata noua insine si lumii intregi cat de valorosi si de frumosi suntem. Iar cel care ne traseaza aceste linii identitare si le-a sintetizat atat de bine din fibra noastra nationala este George Enescu. Fara agresivitate, fara vaicareala, fara obtuzitate, ci tocmai punandu-ne pe noi, ca popor, in linie cu marile culturi universale.




Nici un comentariu inca vrei sa comentezi?

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Terasa mea preferata in 2017 este ...
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera