Mama cameleonilor și tatăl iluziilor optice

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Poate că depresia e în apa cu care te speli dimineața pe față.
A infectat apa pe care o bei, e și în picăturile de ploaie care cad pe tine și îți intră în piele.
Vine de dincolo de nori, e chestia aia pe care nu o vezi niciodată, pentru că nu are formă, gust sau culoare.
Dar o simți.
Ea și golul în stomac seamănă ca două picături de apă.

De unde știi care-i picătura care-a umplut paharul, când îți cad simultan?
Te prinde ca un val vârtej. Ești Dorothy și zboară casa cu tine. Dacă ieși pe geam, te izbești de lucrurile celorlalți. Așa că rămâi în casă până se liniștesc apele. Dar când deschizi ușa, nu mai recunoști nimic.

Toto, I've a feeling we're not in Kansas anymore.

Și te duci cu alții la fel de infectați spre Vrăjitorul in Oz.

Cum poți să scapi, cum?
E simplu: renunță.
La ce? La tot?
Nu, doar la apă. Și la orice e făcut cu apă.

 

* * *

Adevărul e că depresia e mama cameleonilor și tatăl iluziilor optice. Iar noiembrie e luna ei preferată.




Nici un comentariu inca vrei sa comentezi?

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Terasa mea preferata in 2017 este ...
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera