La o non-poveste cu un Controlor: In 27 de ani n-am vazut nimic frumos

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Weekendul acesta am calatorit spre Electric Castle cu Electric Train, un tren care circula in regim normal si avea cateva vagoane rezervate pentru petrecere.

Animate de taskul de a povesti ce se intampla la Electric, dar si de calatoria de 12 ore cu trenul, ne-am lasat cuprinse de romantismul povestilor de odinoara ale parintilor, de poezia si magia creata de filme precum Before Sunrise, Before Sunset sau carti precum Viata pe un peron...

Controlorul, un barbat undeva intre 50-60 de ani, cu ochi rosii de oboseala si mers greoi a alimentat si mai tare imaginea. Aceasta sursa nesfarsita de povesti, persoana care a vazut despartiri sfasietoare, intalniri fericite, oameni la rascruce rataciti in gari, asteptand pe peron Trenul lui. Era sursa perfecta.

Cu o lista de intrebari care traducea imaginea flower power-cinematografica pe care o aveam, am mers si am stat de vorba cu un Controlor.
Am aflat ca mersul cu trenul nu are nimic in comun cu romantismul, nu este poetic si are prea putina nostalgie. Apoi ne-am simtit prost.

La o non-poveste cu un Controlor: "In 27 de ani n-am vazut nimic frumos."

Ce voiati sa va faceti cand erati mic?

Sa ies la pensie.

(Nu am fost sigure ca a inteles intrebarea si l-am rugat sa repete.)

Sa ies la pensie.

De cat timp sunteti controlor?

De 27 de ani.

Cum credeti ca se schimba oamenii atunci cand merg cu trenul?

Unii sunt mai obraznici, unii mai la locul lor...(inca reticent).

Dar cum erau cand ati inceput sa lucrati?

Erau mai respectuosi, nu vorbesc numai de grup acum, in general era mult mai civilizata lumea, acum sunt obraznici, discuta numai prostii si fete si baieti si daca spui, 'nu face aia pentru ca nu trebuie', din contra, fac si mai agresiv.

Dar s-a intamplat vreodata ceva frumos?

Nu.

(Am insistat, in continuare tinandu-ne strans de imaginea de la inceput).

Vedeti multe intalniri si despartiri, cum va simtiti sau cum va simteati?

Stiam despre ce e vorba, stiam ca unii trebuie sa plece, altii trebuie sa ramana ca asa e in viata.

Care e cea mai frumoasa poveste si care e cea mai trista?

Frumoase, nu stiu, triste am vazut... O colega de-ale mele, batuta ...cu pumnii. Un om al strazii s-a urcat in tren si ea i-a cerut biletul. El a zis ca nu are si cand i-a zis sa coboare, a luat-o la bataie. Era albastra pe fata. El era insolvabil, om al strazii, nu au avut ce sa-i faca mare lucru; ea a stat in spital si el bine mersi.

Trei lucruri care nu va plac la viata in tren.

Sunt mult prea multe.

Dar ceva care va place?

La inceput mi-a placut meseria, veneam la munca, oamenii ma salutau, buna ziua, eu raspundeam la salut, imi dadeau actele, ceream frumos buletinul, imi prezentau, acum tot timpul aud 'de ce intarzie?' 'voi sunteti vinovati'. Eu cu ce sunt vinovat? Multi sunt recalcitranti si de-aia nu mai e la fel. Oamenii sunt din ce in ce mai rai.

De ce credeti ca oamenii au devenit mai rai?

N-as putea sa zic ca din lipsa banilor, deoarece am vazut, in seara asta de exemplu, sa te duci la restaurant aici in tren, vorbesc de toti, nu numai de voi tinerii, sa dai 5 lei pe o cafea cu apa spalata, neagra, 4 lei pe apa plata la jumate, mi se pare anormal.

E necesar, dar daca stii ca o sa calatoresti pe asa o distanta, mai bine iti iei 2L de apa de la alimentara cu 2-3 lei si sunt 2l, asa jumatate de litru cu 4 lei.

Sunt mai rai, pentru ca vedeti...se intampla multe in lume si oamenii devin mai atenti la bunastarea lor.

Credeti ca nu mai exista exemple bune?

Nu, nu, sunt exemple bune, multe. Noi avem trei trenuri care merg din Cluj pana in Ungaria. Cand ajungem in prima comuna, nu stiu daca ati fost, afara poate ati fost. Cum mergem cu trenul de la noi, pe linia noastra e un tunel, plin de boscheti, cum am trecut de granita, 20 m pe stanga e totul curatat cum trebuie. E o comuna, are tot ce-i trebuie, gazon in curte, nu balarii, alimentare, santuri curate, civilizatie.

Ati cunoscut vreodata pe cineva in tren care sa ramana in viata dumneavoastra?

Azi am discutat, maine nu ne mai stim.

Nici la prima clasa, unde sunt veterani de razboi, fosti militari, nimeni nu vrea sa mai stea la povesti.

Interviu realizat de Andra Gheorghiu si Andreea Verde.




Nici un comentariu inca vrei sa comentezi?

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera