Interviu: Mihai Gotiu - "Interesele din jurul afacerii Rosia Montana ajung nu doar la nivelul Guvernului, presedintelui si Parlamentului Romaniei, ci pana la Washington"

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Dintre jurnalistii de la noi, Mihai Goțiu este cel care a scris cel mai mult despre Rosia Montana si despre coruptia din jurul RMGC, care s-a raspandit ca un virus in clasa politica romaneasca, dar si in presa.

Mai mult ca sigur multe dintre textele sale au reusit sa-i convinga pe multi sa nu mai aiba o atitudine pasiva si indiferenta si sa iasa in strada pentru a-si manifesta nemultumirea atat fata de distrugerea de la Rosia Montana, dar si fata de clasa politica corupta si de manipularea din presa romana.

De curand, Mihai Goțiu a publicat si o carte ampla si foarte bine documentata despre "Afacerea Rosia Montana". Aceasta s-a vandut foarte bine, dar i-a adus si amenzi de la jandarmerie.

Mai multe in interviul de mai jos:


sursa foto: Dan Coroian-Vlad

Ați lansat de curând cartea Afacerea Roșia Montană și, din câte știu, a devenit deja un bestseller. Ce v-a determinat să dedicați o carte (tocmai) acestei cauze? Vă așteptați să se vândă atât de bine?

Bestseller e o etichetă comercială nerecomandabil de folosit în privinţa pieţei de carte autohtone. Cu câteva excepţii, raportat la tirajele cărţilor în România, folosirea termenului bestseller e improprie. Altfel, da, în prima săptămână de la apariţie, înainte de a intra în librării, s-au vândut doar la lansări şi la Târgul „Gaudeamus” mai multe exemplare decât tirajul cărţilor marii majorităţi a autorilor români contemporani. Ceea ce este, într-adevăr, un semn care îmi dă speranţe că nu am muncit degeaba.

Istoria cărţii a început în 2002, când am intenţionat să scriu un roman ficţional, din care am şi publicat fragmente în diferite reviste şi antologii literare din România, Italia, Ungaria şi Republica Moldova, sub titlul Morminte în mişcare. Documentările pentru roman m-au făcut să cunosc şi să înţeleg mai bine lucrurile care se întâmplă în Roşia Montană şi mi-am dat seama că exista un risc major pentru o abordare artistică. Acela ca o astfel de abordare să fie considerată a fi ficţiune pură, chiar şi dacă aş fi pus menţiunea „carte bazată pe întâmplări reale”.

În cazul Roşia Montană, realitatea e suficient de dură şi revoltătoare pentru a nu mai fi nevoie de fantezia unui scriitor să o pună în evidenţă. Se face trafic cu morţi şi morminte, interesele din jurul afacerii ajung nu doar la nivelul Guvernului, preşedintelui şi Parlamentului României, ci până la Washington, Londra, Bruxelles şi staff-ul major al NATO, manipulările şi corupţia au atins cote insuportabile, războiul psihologic dus împotriva opozanţilor proiectului minier a îmbrăcat cele mai diverse forme. Fiecare din aceste aspecte în parte reprezintă un subiect de roman sau de film, la care se adaugă povestea extraordinară a rezistenţei.


sursa foto: Laura Muresan

M-a bucurat reacţia unor primi cititori, care mi-au transmis că au citit Afacerea Roşia Montană ca pe un roman poliţist sau de spionaj. Ţinând cont de grosimea cărţii - de peste 500 de pagini -, în format mare, de abundenţa amănuntelor, studiilor de caz, a detaliilor tehnice, a referinţelor, a analizelor şi comentariilor etc., mi-era teamă că va fi o carte greu digerabilă, obositoare. Faptul că se citeşte ca un roman, fiind, totuşi, vorba de o abordare non-ficţională, mă bucură şi îmi dă speranţe că va fi accesibilă şi generaţiei născute după 1990, căreia îi este adresată în mod special Afacerea Roşia Montană. O generaţie care era la grădiniţă, la şcoala primară ori cel mult în gimnaziu în momentul în care a început povestea.

În fine, încă din 2002, când am început munca, mă aşteptam să existe un interes faţă de subiectul Roşia Montană, implicit pentru o carte pe această temă, iar ce s-a întâmplat ulterior nu a făcut decât să-mi întărească această convingere. Nu a fost însă vorba de a scrie o carte despre un subiect la modă – în 2002 nici nu se punea problema asta – ci de un interes în sens artistic sau jurnalistic, care presupune abordarea unor subiecte şi teme majore pentru o societate.

De ce ați ales o “editură mică, independentă”, precum Tact? Ați avut dificultăți în a publica cartea la vreo editură mai cunoscută, mai mare, așa cum i s-a întâmplat lui Vasile Ernu cu Sunt un om de stânga?

Primele discuţii cu editurile din România le-am început în lunile iunie-iulie ale acestui an, când mă apropiam de finalizarea cărţii şi când anticipam – am şi scris şi publicat aceste previziuni pe VoxPublica – o toamnă fierbinte pe subiectul Roşia Montană. M-a surprins reacţia unor edituri care s-au ferit de publicarea cărţii. Într-o primă fază s-au arătat interesate, iar apoi, când le prezentam mai multe amănunte, am primit răspunsuri negative, argumentate destul de asemănător: că programul editorial al toamnei este prea încărcat, că nu o pot publica într-un timp atât de scurt, că nu e o carte pe profilul editurii etc. Mi-e greu să cred însă că acestea sunt motivele reale şi că edituri şi editori cu experienţă nu au avut flerul să intuiască potenţialul unei cărţi despre Roşia Montană.


sursa foto: Carmen Parii

În cele din urmă, am primit răspuns afirmativ de la editura Compania, care şi-a asumat şi în trecut şi a continuat să publice şi în această toamnă titluri cu risc ridicat. În timpul discuţiilor cu cei de la Compania, am fost contactat şi de Virgil Paşca de la editura Tact, care auzise de fragmentele pe care le-am citit în august, la FânFest. Au fost mai mulţi factori subiectivi şi obiectivi deopotrivă care m-au făcut să optez pentru Tact.

În primul rând faptul că cei de la Tact au fost cei care m-au contactat, apoi că intenţionează să dezvolte o serie, intitulată Colecţia de stradă, prin care să promoveze autori autohtoni, că au antecedente în susţinerea Campaniei Salvaţi Roşia Montană şi, nu în ultimul rând, că au sediul în Cluj. Acest din urmă aspect nu ţine de vreun patriotism local ori ardelenesc, ci de faptul că pot avea o relaţie mult mai directă cu editura.

De altfel, dacă aş fi lucrat cu o editură din Bucureşti ar fi fost imposibil să reuşesc să scot cartea într-un timp atât de scurt: pe 21 octombrie am predat ultimele fragmente şi în mai puţin de o lună, pe 16 noiembrie, am avut prima lansare la Cluj. În acest timp, cartea a trecut prin două editări şi două corecturi, a fost tipărită şi legată, au fost pregătite lansările. Într-o colaborare la distanţă şi ţinând cont de specificul cărţii cu volumul de muncă aferent, finalizarea ei în câteva săptămâni ar fi fost imposibilă.


sursa foto: Oprisan Dana / Mugur Grosu

Urmăriți subiectul Roșia Montană de peste 11 ani, v-ați implicat direct în proteste și ați devenit incomod pentru mulți dintre cei implicați în afacerea Roșia Montană. Care au fost cele mai mari intimidări și abuzuri la care ați fost supus în acești 11 ani?

Presiunile au început în primăvara anului 2009, când eram redactor-şef la Clujeanul şi când s-a încercat cenzurarea unui articol din ediţia online, care critica proiectul minier şi, în special, agenţia de publicitate care tocmai fusese angajată de companie. Au urmat coicidenţe în lanţ, legate de vandalizarea în mod repetat a maşinii personale în parcarea blocului, îndeosebi după ce publicam dezvăluiri importante despre afacere. Cel mai recent incident s-a întâmplat săptămâna trecută, când, cu câteva ore înainte de a pleca de la Cluj la Bucureşti, pentru a ajunge la Târgul „Gaudemus”, mi-a fost spart geamul maşinii.

În februarie 2012, ameninţările transmise până atunci doar verbal de către angajaţi ai companiei (în special de către liderul de sindicat şi cei din serviciul de pază şi protecţie) s-au transformat în agresiuni fizice, fiind nevoie de intervenţia Poliţiei şi a Jandarmeriei pentru a mă proteja. Agresiunea s-a petrecut în centrul localităţii Roşia Montană, unde sunt amplasate numeroase camere de luat vederi. Deşi existau camerele de luat vederi ale Realitatea TV care a realiza în acel moment o emisiune de acolo, deşi Jandarmeria are propriile camere de luat vederi şi deşi au existat numeroşi martori la incidente, după ce am depus plângere penală, reprezentanţii Poliţiei au declarat că nu au reuşit să-i identifice pe agresori!

Intimidările au continuat însă şi din partea unor reprezentanţi ai Jandarmeriei care mi-au întocmit procese-verbale de contravenţie şi chiar au depus o sesizare penală în care sunt acuzat de instigare publică (!) pentru faptul că mi-am „permis” să vorbesc în pieţele publice, în timpul protestelor. După lansarea cărţii la Braşov, m-am trezit cu jandarmi pe cap, care m-au legitimat şi m-au ameninţat cu reţinerea. Mă voi apăra în justiţie împotriva unor asemenea abuzuri, dar caracterul de intimidare este evident şi, în acelaşi timp, revoltător: Poliţia şi Jandarmeria nu au fost în stare să-i identifice pe cei care m-au agresat fizic şi pe cei care mi-au vandalizat maşina, dar se mobilizează exemplar pentru a-mi limita dreptul constituţional la liberă exprimare.


sursa foto: Vasile Vlad Moca / Alida Boari

In ultima perioadă, numărul celor care protestează s-a impuținat cu fiecare duminică. De ce credeți că se întâmplă acest lucru și ce le transmiteți celor care au ieșit la început, dar care acum nu o mai fac?

Atât ca număr de persoane, ca număr de localităţi din ţară şi străinătate în care s-au defăşurat şi ca durată în timp, protestele au atins o amploare fără precedent pentru o mişcare civică din România ultimelor două decenii. Forţa protestelor nu este dată însă doar de numărul celor care participă la ele, ci, într-o măsură mult mai mare, de cei care le susţin şi sunt de acord cu revendicările străzii.

Reacţiile de respingere a protestelor au fost foarte puţine în raport cu cele de susţinere. Aş aminti doar momentul de la Cluj, de la inaugurarea unei noi piste a aeroportului internaţional, când aproape zece mii de oameni i-au huiduit pe reprezentanţii Puterii. Cu excepţia a cel mult două sute de protestatari care veniseră expres să-i arate roşia lui Ponta, erau zece mii de oameni care nu participaseră la manifestaţii şi care veniseră la aeroport pentru distracţie, să asiste la un miting aviatic.

Ponta şi-a contramandat în ultimul moment participarea la eveniment şi a fost o decizie înţeleaptă din partea lui, pentru că prezenţa lui ar fi putut genera o revoltă în toată regula. Chiar dacă revendicările protestatarilor sunt departe încă de a fi îndeplinite, protestele au adus câteva victorii extrem de importante: înfrângerea fricii şi a pasivităţii civice, creşterea încrederii locuitorilor Munţilor Apuseni (nu doar a opozanţilor din Roşia Montană) de a-şi exprima public poziţia de respingere a proiectului minier, peste voinţa lor realizarea exploatării fiind imposibilă, conştientizarea şi înţelegerea proiectului minier la un nivel care îl face inacceptabil social.

Indiferent ce legi favorabile şi ce avize abuzive s-ar elibera în favoarea companiei, un astfel de proiect nu va putea fi pus în practică. Desigur, lupta trebuie să continue sub alte forme, şi sunt convins că va continua, prin presiuni asupra politicienilor (telefoane, mailuri, audienţe etc.), prin informări, dezbateri şi analize ale cazului Roşia Montană. Înţelegerea deplină a Afacerii Roşia Montană va ajuta la înţelegerea sistemului care a făcut-o posibilă şi la găsirea remediilor şi corecţiilor esenţiale. De altfel, unul dintre scopurile cărţii nu e doar de a documenta subiectul şi de a-i scrie istoria, ci de a provoca dezbateri publice care să producă schimbări majore în societate.


sursa foto: Mircea Rosca / Rosia Montana in UNESCO World Heritage

S-a tot zvonit că mișcarea Uniți Salvăm se va transforma într-un partid politic. Care este poziția dumneavoastră în legătură cu acest lucru? Credeți că ar fi o idee bună?

Cred că pentru schimbarea unei societăţi e nevoie de răbdare. Şi aici mă gândesc la un obiectiv pe termen mediu şi lung. Un nou partid, constituit pe alte principii decât partidele actuale, reprezintă o necesitate, dar nu şi o rezolvare de la sine a problemelor sistemice. E greşită ideea că răul vine doar de la actuala clasă politică. Această clasă politică şi-a permis să acţioneze în dispreţ total faţă de cetăţeni pentru că nu a existat o presiune civică reală şi constantă asupra ei. Pentru a exista acest lucru e nevoie de o schimbare de mentalităţi la nivelul societăţii şi a modului ei de acţiune.

Sistemul care a generat atâta mizerie în România în ultimele decenii e departe de a fi înţeles. Roşia Montană nu e doar un caz izolat, ci un model. Pentru o schimbare reală trebuie parcurşi toţi paşii: înţelegerea sistemului şi a mecanismelor lui de acţiune, implicare civică şi, în cele din urmă, implicare politică sub forma unui partid. Ar fi o greşeală - ţinând cont de cât de eterogenă este masa contestatarilor proiectului minier de la Roşia Montană, de lipsa de experienţă politică şi de resurse - transformarea mişcării Uniţi Salvăm într-un partid politic.

Faptul că Opoziţia s-a ferit de ideologizări şi de implcări politice partinice este unul dintre secretele rezistenţei ei de aproape un deceniu şi jumătate. E o lecţie care nu poate fi ignorată. Apariţia unor lideri politici noi din rândul protestatarilor ar fi binevenită, dar mişcarea ar trebui nu doar să îi susţină, ci şi să fie primul lor cenzor şi critic, pentru a evita derapajele. Nerăbdarea de a avea un partid politic onest după două decenii de deziluzii e de înţeles, dar graba poate fi fatală.


sursa foto: Cristian Vasile

Schimbarea unei societăţi nu e posibilă într-un an sau doi, ci, la modul optimist, într-un deceniu, ori la modul realist, în două decenii, cu efecte benefice pentru generaţiile următoare. Avem curajul să ne implicăm într-o luptă pe o asemenea durată? La întrebarea asta răspunsul e că nu prea avem de ales. Dacă nu o vom face, vom ajunge în situaţia din Haiti. Nu noi, ci generaţiile care vor veni.

Cum credeți că o să se termine până la urmă toată afacerea Roșia Montană?

Cum am spus deja, gradul de inacceptabilitate publică a proiectului minier nu mai are cale de întors. Indiferent de deciziile iresponsabile ale actualei clase politice, scoaterea cu forţa a localnicilor din Roşia Montană de pe terenurile şi din casele lor nu o văd pusă în practică. Ceea ce s-a întâmplat în această toamnă ar fi doar încălzirea faţă de ce ar urma dacă s-ar lua o asemenea măsură.

Şi nu cred că protestatarii s-ar mai limita doar la lovitul cu pet-ul în asfalt. Ridicarea locuitorilor din Apuseni e un alt indicator că un asemenea proiect e mort. Lupta trebuie continuată, însă până la capăt şi cred că tot prin implicarea societăţii civile Roşia Montană are şansele de a deveni un model de dezvoltare durabilă bazat pe valorificarea mediului şi a patrimoniului cultural în folosul comunităţii locale. Un model nu doar pentru România, ci chiar şi pentru Europa.

Românii au mai ieșit în stradă și împotriva exploatării gazelor de șist. Credeți că avem vreo șansă ca România să urmeze exemplul Franței și să interzică acest tip de exploatare? V-ar tenta să scrieți o carte și pe această temă?

Rezistenţa împotriva exploatării gazelor de şist e doar la început. Şansele de a opri astfel de exploatări sunt reale, dar, din nou, trebuie asumată o rezistenţă şi o acţiune pe termen mediu şi lung, cu victorii şi înfrângeri de etapă. Pornind de la cazul Roşia Montană, există deja un model de implicare civică. Dar, încă o dată spun, pentru a aplica cu succes un astfel de model, rezistenţa din cazul Roşia Montană trebuie cunoscută şi înţeleasă pe deplin, pentru că nu se reduce nici pe departe doar la acţiunile directe şi la proteste.

Formarea şi informarea opoziţiei locale, procesele în justiţie, implicarea comunităţii ştiinţifice, constituirea reţelelor de comunicare, intervenţiile şi presiunile pe decidenţii politici, urmărirea proceselor administrative şi legislative, contracararea lobby-ului corporatist şi a propagandei sunt doar câteva aspecte care trebuie cunoscute, înţelese şi apoi aplicate şi în cazul gazelor de şist şi în alte cazuri.


sursa foto: Andrei Pintea

Altfel, sper să nu fie nevoie să scriu o carte despre gazele de şist (în mare parte, ca model şi îneţegere a sistemului, Afacerea Roşia Montană e, oricum, şi despre gazele de şist). Din fericire, observ că există deja câţiva jurnalişti tineri, care, sub diferite abordări, au început să urmărească şi să aprofundeze subiectul gazelor de şist. Cu riscul de a avea scăpări, i-aş menţiona pe Vlad Ursulean, Oana Moisil ori Ciprian Domnişoru.

La nevoie, cel puţin unul dintre ei va scrie şi cartea gazelor de şist. Din păcate, sunt multe alte subiecte care aşteaptă vizibilitate mai mare: acapararea terenurilor, pădurile, omg-urile (organisme modificate genetic), dispariţia albinelor... Unde mai pui că nici subiectul Roşia Montană nu e epuizat. Este de lucru cât nu poate duce nici pe departe un singur jurnalist. Un jurnalist care încă mai visează că va veni o vreme când va avea timp din nou să scrie cronici de fotbal, de carte ori de film, proză şi poezie...

Din păcate foarte mulți tineri nu sunt interesați de Roșia Montană sau de dezastrele care pot apărea în urma exploatării gazelor de șist. Ce le-ați transmite acestora?

Dacă nu sunt interesaţi de astfel de subiecte, cel mai probabil nu vor citi acest interviu, iar şansele de a-l citi până la capăt sunt minime. Aşadar, şi dacă aş avea să le transmit ceva ar fi în zadar. Până la urmă, vina nu e a lor, ci a mea, că nu am reuşit să-i interesez.


sursa foto: Cristian Vasile

Cititi si interviul cu Tica Darie - "Am filmat de dimineata pana seara adevarata fata a companiei RMGC"

Proteste Rosia Montana ziua 15 / Bucuresti 15 septembrie 2013


#roşiamontană, ziua8 - Marele marş


Uniti Salvam, Rosia Montana! Prima luna de proteste.





16 comentarii vrei sa comentezi?

Interviu: Mihai Gotiu despre carte Afacerea Rosia Montana
Dumitrita
#1 -

De ce doar Rosia Montana?

De ce doar Rosia Montana cand chiar in judetul HD,(de unde inteleg ca e chiar domnia sa) la Certej un alt proiect identic se desfasoara si chiar a primit si avizul de mediu? E foarte interesant cum un jurnalist apare de nicaieri si scrie o carte pe care o lanseaza exact cand subiectul e cel mai fierbinte. Va spun eu: cei care l-au platit sa scrie impotriva exploatarii de la Rosia Montana i-au dat traiectorie foarte precisa iar dead-line-ul a fost stabilit inca din 2012 cand s-au facut training-urile de activism pe Valea Ariesului.
Gotiu nu e jurnalist, nu e nici macar scriitor e doar un dactilograf care si-a pus numele pe niste transcripturi puse la dispozitie de "neamuri" si "vecini". Caci altfel cum putea el pune mana pe documente care nu sunt libere presei?
Si intrebarea ramane: de ce doar Rosia Montana? De ce nu si Certej si Baia Mare, si alte multe obiective miniere care sunt in aceeasi situatie nefasta? De ce sa apara de nicaieri un ziarist care brusc se hotaraste sa devina activist si sa scrie impotriva unei investitii care ar putea ajuta Romania sa iasa din impasul in care se afla. Acest proiect minier ar putea aduce dezvoltare zonei si ar putea sa creeze mii de locuri de munca si sa solutioneze si problemele de mediu. Scrieti domnule Gotiu, scrieti ca oricum nu sunteti platit pentru altceva ca oricat scrieti apele incarcate de metale grele nu se vor transforma in ape cristaline decat prin investitii. Asa ca scrieti in continuare....ca Rosia tot in poluare ramane...halal ecologist

Interviu: Mihai Gotiu despre carte Afacerea Rosia Montana
kla2005
#2 -

penibil

intelegeam daca era un jurnalist notoriu sau care a avut macar o minima activitate jurnalistica, insa acest domn si-a facut un nume pe spatele rosienilor scriind aberatii, iar acum adunandu-le intr-o carte...
rosienii nu-l suporta pe acest domn pentru ca a scris numai minciuni si a dezinformat lumea continuu
dintre toti rosienii, el i-a ales tocmai pe cei cativa sponsorizati de fundatia soros care se opun proiectului...de ce?
pentru ca altfel nu ar fi auzit nimeni de el, fiind un "scriitoras" obscur de la marginea clujului care incearca sa calce pe cadavre pentru a ajunge cunoscut

Interviu: Mihai Gotiu despre carte Afacerea Rosia Montana
mihai
#3 -

"decât să munciţi"

@dumitrita, @kla2005:


aveţi şi voi "un loc de muncă" :) ar trebui să-i mulţumiţi autorului că aveţi ocupaţie

Interviu: Mihai Gotiu despre carte Afacerea Rosia Montana
kla2005
#4 -

2 chestiuni

@mihai

1. nu "multumita" acestui personaj am eu de lucru
2. indiferent de sistemul de referinta, acest personaj e sinistru pentru jurnalismul din Romania!

apropo, nu prea vad alte actiuni finalizate cu lansari de carte prin toata tara, in afara de actiunea finantata de nea soros

cum va explicati domnule mihai?

Interviu: Mihai Gotiu despre carte Afacerea Rosia Montana
Remus
#5 -

Comentariu nou

Dar chiar asa! Oare Gotiu ce ar fi facut daca nu exista Rosia Montana? Cine ii mai dadea teme de casa?
Cred ca era la sectiunea sport cum si-a inceput cariera ca numai acolo mai capata ceva bacsis de pe la patronii echipelor.
Si o intrebare: dar la Rosia Poieni de ce nu v-ati dus sa vedeti ce dezastru fac si aia de acolo? Sau nu l-a lasat patronul? Tipic pentru ecologistii zilelor noastre stau cu picioarele in gunoaie si se plang de poluare. Asa si Gotiu. Sta intre trei localitati miniere poluate si scrie numai despre una unde ii e si interesul.

Interviu: Mihai Gotiu despre carte Afacerea Rosia Montana
kla2005
#6 -

corect

@Remus
In sfarsit se pune punctul pe i!
Se opun si fac "investigatii" jurnalistice numai la cerere!

Interviu: Mihai Gotiu despre carte Afacerea Rosia Montana
mihai
#7 -

ce va mai doare :)

#kla2005:

modul în care apăreţi instant cu comentarii la toate articolele legate de lansările cărţii "Afacerea Roşia Montană" e o dovadă în plus cât de tare îi doare pe şefii voştri cartea asta ;)

ştiu, v-ar fi convenit că articolele şi cărţile care prezintă toate mizeriile cazului ăsta să fie cât mai dosite, să nu afle nimeni de ele - ei uite că nu se poate

Interviu: Mihai Gotiu despre carte Afacerea Rosia Montana
Dan
#8 -

Previzibila reactie a "postacilor"

Ca de obicei, se incearca divagarea si distorsionarea subiectului de catre diverse persoane. Totusi, am sa ma cobor la "obiectul muncii" lor si am sa dau un raspuns. La Rosia Montana este mizerie si sunt gunoaie pentru ca Consiliul local/judetean a vrut asta prin declararea zonei ca monoindustriala. Va invit sa faceti un experiment si sa "postati" pentru sprijinirea schimbarii acestei calitati a zonei. Totusi, voi nu sunteti din zona ...sunteti platiti de nu stiu ce firma platita de RMGC.

Oamenii de acolo au fost asmutiti impotriva "ecologistilor" sub pretextul ca ei le iau painea de la gura. NImic mai gresit - contractele pe perioada determinata care le primesc sunt o dovada clara de asta.

De acord, exista si Certejul, si Gazele de sist, si alte exploatari, exista si alte cauze conexe cum ar fi Descentralizarea, desproprietarirea, patrimoniul cultural si altele. Nu pot vorbi pentru masa mare de protestatari, dar eu unul le accept, voi milita pentru toate si nu le voi abandona dar, atat cat pot, atentia va fi indreptata catre Rosia Montana pentru simplul motiv ca romanii au nevoie sa creada din nou in puterea lor, a protestului. Au nevoie sa creada ca altii au facut-o si au castigat. Chiar daca "Uniti Salvam Sanatatea" a fost respinsa de sindicalisti de frica politicienilor.

Interviu: Mihai Gotiu despre carte Afacerea Rosia Montana
Cosmin
#9 -

Trolling pays

Băi postacilor dar mai terminați o dată, pe bune, adică e ridicol, știm ce faceți, e OK, proști nu suntem, mâncați și voi p pâine, dar mai răsfirați, băieți, mai răsfirați.

Interviu: Mihai Gotiu despre carte Afacerea Rosia Montana
Raluca
#10 -

Comentariu nou

@Dumitrita @kla2005 - ati monitorizat dumneavoastra cariera domnului Gotiu, ca sa va puteti pronunta daca a aparut de nicaieri sau nu? Va zic eu ca nu a aparut de nicaieri, a fost inclusiv director sef la Clujeanul, iar cariera in jurnalism a dezvoltat-o de peste 10 ani. Foarte interesant cum v-ati informat din ce judet e, dar nu v-ati informat despre cariera sa. Ma intreb de ce.

Dar ce sa zic, asta e o tactica clasica... nu puteti discredita spusele lui, asa ca incercati sa discreditati persoana. Daca erati asa de interesati de aceste subiecte (Certej, gazele de sist, Rosia poieni), ati fi sustinut subiectul Rosia Montana. Nu se poate sa iti pese de ce e la Certej sau la Rosia Poieni si sa nu iti pese de Rosia Montana. Pentru ca stiti ft bine ca o victorie decisiva impotriva exploatarii de la RM ar crea un precedent favorabil pentru lupta impotriva exploatarii cu cianuri in general. Dar voi nu asta vreti. Voi vreti sa discreditati una dintre cele mai importante voci din campania SRM.

Dar nu-i nimic, cine are ochi sa vada, vede, si cine are minte sa inteleaga, intelege.

Interviu: Mihai Gotiu despre carte Afacerea Rosia Montana
Gruia
#11 -

@Kla2005 @Dumitrita @Remus

salut,
dupa cum se poate observa si in metadata, eu am realizat acest articol, eu l-am postat, eu am acces in adminul site-ului. ceilalti comentatori s-au prins deja ca sunteti niste postaci vai de mama voastra, dar, ca sa nu existe dubii, TOTI ACESTI UTILIZATORI[kla2005, Dumitrita, Remus] AU ACELASI IP.

mi-ar crapa obrazul daca as fi in locul vostru. ori sunteti pur si simplu batuti in cap, ori niste ticalosi care si-ar vinde si mama pentru 100 de euro. vai de copiii vostri, daca aveti sau o sa aveti asa ceva.

Interviu: Mihai Gotiu despre carte Afacerea Rosia Montana
Sara
#12 -

Comentariu nou

Nu trebuie sa mire pe nimeni dar Dumitrita e individa spurcata la gura in particular si care tricoteaza sosete in reclama pentru cianurarea Romaniei. Asemenea oameni, care vin cu argumente de doi lei in favoarea exploatarii sunt niste gunoaie umane care si-ar trada nu numai tara dar si mama si copii pentru niste maruntis de la GC. Ar trebui ignorati.

Interviu: Mihai Gotiu despre carte Afacerea Rosia Montana
Zara
#13 -

Comentariu nou

Remus, problema se pune, este sau nu real ceea ce spune Mihai Gotiu in carte, este documentata, corespunde cu constatarile specialistilor ? Ei, la toate aceste intrebari raspunsul e afirmativ. In cazul asta ce importanta are cine a scris aceasta carte sau de ce n-a scris altceva sau ca exista si alte asemenea situatii si n-a scris nimic despre asta. Cred ca stii si tu ca are dreptate si ca tu esti subiectiv, rauvoitor, interesat (ca asa de prost nu cred ca esti ca sa crezi ce scrii) si ticalos.Lasa manipularea ca nu tine.

Interviu: Mihai Gotiu despre carte Afacerea Rosia Montana
deprinsate
#14 -

Comentariu nou

"Ai grija ce postezi!" scrie aici, la comentarii :-)))
....hai serios !!!
Vad ca e mare adunatura de postaci pe aici.
Nu pot sa va spun decat ca sunteti ipocriti, platiti, rau intentionati sau toate astea la un loc - alegeti voi varianta buna....

Interviu: Mihai Gotiu despre carte Afacerea Rosia Montana
delia
#15 -

Comentariu nou

Ca multi alti tineri ''neinteresati'' de subiectul Rosia Montana sau de alte ''dezastre care pot apărea în urma exploatării gazelor de șist'', tin sa mentionez ca acest dezinteres nu tine de neimplicare, indiferenta bla bla ci, recunosc, ca sursa de informare obiectiva si cu prezentarea situatiei reale inca nu am identificat'o din sursele mass-media, televizor si alte ''surse sigure'' de informare...cu toate astea ochii nu-i am inchisi si cred in continuare ca multi tineri nu mai incredere ca ceea ce le este prezentat la televizor, emisiuni politice etc etc...mai au un gram de adevar... e un haos de care eu sincer m-am plictisit rau de tot identifica scopul precis care multi uit sa si-l exprime...cu toate astea, ma repet, TINERII NU SUNT DEZINTERESATI! am citit acest interviu pana la capat desi interesul meu personal legat de Rosia Montana nu este 100%...am ''identificat'' in acest interviu o sursa de informare obiectiva ,clara si am inteles foarte usor scopul. Nu am ochii inchisi!

Interviu: Mihai Gotiu despre carte Afacerea Rosia Montana
marian
#16 -

Comentariu nou

...?? Da, e localnic, determinat poate si sentimental cum ai fi de cei din familie. Cine se mira ca ,,doar Rosia...." sa intrebe de ce Avram Iancu nu s-a ocupat si de Moldova. El a crescut cu ,,Marsul lui Iancu" si ,,Din Tara Motilor" Sunt subiecte suficiente si pentru carcotasi.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ce fructe va place sa mix & match in iaurt?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera