Interviu de Bucuresti cu Andrei Purcarea - omul din spatele proiectului Fotografii de citit, in care imaginile spun povesti

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Ne place sa ne mandrim cu oamenii talentati si cu proiectele lor interesante si originale pe care le descoperim, iar Andrei Purcarea, tanarul din spatele proiectului Fotografii de citit, in care imaginile spun povesti, este unul dintre ei.

Cu ajutorul Fotografiilor de citit, Andrei ne capteaza atentia si reuseste sa ne poarte pe un drum al imaginatiei si, de multe ori, al emotiilor.

Andrei merita sa fie cunoscut de toata lumea, asa ca i-am luat un interviu de Bucuresti pe care va invitam cu drag sa-l cititi:

Sursa si mai multe fotografii aici

1. Varsta. Ocupatie. Cat cheltuiesti pe luna.

25 de ani (si jumatate), ma ocup cu mai multe lucruri, însă principalul job este “Communication Specialist” in cadrul unei multinationale. Sunt chibzuit, de fel si imi place sa cred ca nu cheltuiesc, ci investesc. :)

2. Spune-mi un moment pe care-l pretuiesti si iti aduci aminte cu drag de el.

Cand am primit primul meu aparat foto DSLR. Era ceva ce asteptam de mult timp si m-a bucurat enorm atunci cand in sfarsit am pus mana pe el. Daca bine imi amintesc, prima fotografie pe care am facut-o cu aparatul a fost la o ceasca de cafea pe care o aveam pe birou.

3. Cum te jucai? Ce voiai sa te faci cand erai mic?

Ma jucam in spatele blocului de-a “Dosarele X”, iar cand eram mic, “deviza” mea era: Acasa bucatar, la serviciu, chirurg. Mereu mi-a placut sa gatesc si sa ajut oameni. Totodata, sa caut misterul in banalul cotidian - chiar ma credeam Mulder cand sapam dupa dovezi ale vietii extraterestre in pamantul din curtea blocului.

4. Cand si cum a aparut pasiunea pentru fotografie, dar pentru poezie?

Pasiunea pentru fotografie a aparut de mic, de cand mama si tata ne cam limitau accesul la aparatul de fotografiat pe motiv ca stricam filmul daca facem poze la intamplare si mai bine le foloseam cand aveam ceva cu adevarat important sau deosebit de surprins.

Problema cu mine era ca eu mereu as fi avut ceva deosebit de surprins, mereu gaseam cate ceva. Poezia… tin minte ca in prima instanta, la poezie m-a atras muzicalitatea: rima, ritmul, masura fac poezia melodica, ii dau un tempo si caut melodia fiecarei poezii pe care o citesc. Starea. Asta cred ca m-a atras la si… in poezie.

5. De unde vii, cum si cand ai ajuns in Bucuresti?

Am pornit din Oradea, am facut o oprire in Cluj-Napoca unde am stationat vreme de 5 ani, dupa care “trenul” a sosit, in cele din urma, in statia Bucuresti Nord cu peronul pe partea dreapta acum un an si jumatate.

6. Apropo de oras, daca Bucurestiul ar fi un personaj, cum ar arata/ ce superputeri ar avea?

Mereu am numit Bucurestiul “un monstru bland”. Nu stiu de ce… probabil pentru ca este un oras aglomerat, care iti poate da o stare de agitatie, insa atunci cand in iuresul acesta dai de o oaza de liniste o pretuiesti mai mult ca oriunde altundeva.

Oaza asta se poate regasi si intr-un om - nu neaparat intr-un loc din oras. Asadar Bucurestiul nu ar fi un om, insa ar fi cel mai simpatic monstrulet cu super-puterea de a te recompensa cu un zambet si liniste atunci cand nu le astepti, dar ai nevoie.

7. Locuri din Bucuresti pe care le iubesti.

Herastraul este un loc care imi place nespus. Poate suna ciudat, insa imi place (uneori, ce-i drept) sa ma plimb pe la metrou. Astea sunt cele care imi plac… insa am si un loc pe care il iubesc - dar acela nu este un peisaj, nu este ceva static. Este un om. :)

8. Proiectul Fotografii de citit - cum a aparut si de ce?

Proiectul a pornit ca urmare a fotografiei cu mesajul “Ma Bucur Ca Esti”. De acolo mi-a venit ideea de a dubla mesajul pe care o imagine il are printr-un text care poate reda acel ceva ce nu se vede in fotografii. De ce am insistat sa mai fac astfel de fotografii ulterior?

Pentru ca am realizat ca odata cu asumarea unor responsabilitati (cum ar fi jobul), tind sa uit sa imi fac timp pentru pasiunile mele, iar acest proiect a fost solutia pentru a nu ajunge sa uit de poezie si fotografie.

Culmea e ca atat de tare mi-a intrat sub piele acest proiect incat mai nou, aproape ca vad o posibilitate pentru o fotografie de citit in orice. M-a facut mai atent la tot ce ma inconjoara :)

9. Sunt foarte curioasa, ce te inspira in arta pe care o faci? Te bazezi pe un fond personal sau esti spontan in idei si sentimente?

Toate au un fond personal. Unele lucrari sunt rezultatul imbinarii spontaneitatii si ideilor cu experiente personale reale, insa cel putin in ultimul timp, toate au fost bazate pe un fond personal in proportie de 100%.

10. Ce apreciezi cel mai mult la o prietenie si cu ce te poate dezamagi cineva atat de rau incat sa-l scoti din viata ta?

Apreciez sinceritatea, iar acel ceva cu care cineva ma poate dezamagi in masura in care sa il scot din viata mea, este minciuna. Nu o pot suporta.

11. Prietenii tai - cum functioneaza dinamica grupului tau - cum sunt oamenii cu care iti place sa iti petreci timpul?

Oamenii cu care imi place sa imi petrec timpul sunt oameni frumosi si zapaciti care mereu fac glume. Sunt oameni cu initiative si idei, creativi si vorbareti si nu ar spune niciodata pas la povesti spuse la un pahar de vin (sau doua), plimbarilor (chiar si la 3 dimineata) sau unei seri de board-games sau film.

12. Multe dintre fotografiile de citit au o nota romantica - spune-mi, cum vezi iubirea generatiei noastre?

Oh… pai, cred ca in ziua de astazi esti norocos daca gasesti romantism. Nu stiu de ce cred ca astazi, a fi romantic, implica sa ai o inclinatie artistica, o pasiune, un hobby. Eu, personal, evit sa folosesc termenul de “romantic” pentru ca observ ca multi il interpreteaza ca fiind ceva siropos, exagerat. Eu nu il vad asa.

Cred ca romantismul implica aptitudinea de a privi un om/moment/obiect altfel decat superficial, de a vedea mai mult decat acel lucru propriu zis la o prima vedere, respectiv sa cauti o stare, o atmosfera in acel ceva si cumva sa reusesti sa te legi de ea sau sa ti-o insusesti.

13. Apropo de iubire - Cum privesti si cum iti traiesti povestile?

Povestile mele? Sunt personaj intr-una acum si imi joc rolul fara reguli, spontan si gandesc cu sufletul.

14. Povesteste-mi o zi libera din viata ta.

Intr-o zi libera din viata mea ma trezesc devreme, fac micul dejun, pun muzica, stau in pat, stau la povesti si trag de timp, fac cateva fotografii si ma gandesc la ce anume pot face pe plan creativ in acea zi, imi vizitez sora si nepotelul adorabil, pe Alex, si pe seara/dupamasa iesim la o poveste sau ne adunam la un joc, sau la un film… sau poate citesc ceva. Zilele mele libere nu sunt toate la fel, insa de obicei ma ingrijesc sa le aglomerez eu cu cate ceva.

15. Ce vrei tu de la tine? Care iti sunt asteptarile auto-impuse?

Vreau sa reusesc sa imi pun pe picioare o afacere proprie care sa implice ca eu sa lucrez doar in domeniul pasiunilor mele - sa le imbin cumva pe toate, iar rezultatul sa fie acel ceva unic pe care doar eu il pot oferi.

16. 5 lucruri despre tine pe care oamenii nu au cum sa le afle dintr-o simpla discutie.

Imi place sa fac surprize / sunt innebunit dupa tot ce inseamna cosmos / imi place sa cant / pun tare mult suflet / detest minciunile.

17. Ce planuri de viitor ai, in ceea ce priveste Fotografii de citit? O carte ar suna minunat, te-ai gandit la asta?

Nu m-am prea gandit la monetizarea paginii, cel putin nu inca. Eu sunt intr-o pasa in care pentru mine, Fotografii de Citit este un loc in care evadez si scap de tot ce e sec in fiecare zi si, ei, trebuie sa recunosc, e un soi de jurnal pentru mine, unul mai codat putin.

Pot spune ca da, am avut gandul cu cartea inca dinainte de pagina - pentru scrieri -. Acum, insa, vad altfel aceasta idee: nu o carte de poezie/texte, ci un album foto de citit. Acum astept sa adun mai multe lucrari.

18. Unde fugi cand fugi de Capitala?

Cand fug de capitala prefer sa vad cat mai multa natura. Nu am neaparat preferinte. Sa fie natura, aparatul foto si inca cineva cu mine.

19. Care este fotografia ta de citit preferata?

Cea cu buzele. Este recenta. Ah si mai am una… nu ma pot decide. Sunt 3 de fapt… :) Cea cu buzele, cea cu “Ochii care nu se vad, se uita pe furis” (pentru ca mainile ce imi acopera ochii sunt ale mamei mele si imi e draga fotografia pe acest motiv) si cea cu tricoul verde, intins pe pat, cu carul mare trasat pe umarul stang, cu “Vidul tau clavicular”.

20. Te-ai mutat de putin timp in Capitala. Cum ti se par bucurestenii, ce parti bune au si ce ai vrea sa se mai schimbe?

Bucurestenii sunt oameni faini. Ceea ce e altfel in Bucuresti fata de Ardeal este, dupa cum spuneam mai sus, spiritul. Distantele sunt mari, sa ajungi dintr-un punct A intr-un puct B in Bucuresti poate fi o aventura iar pe acest considerent, oamenii sunt mai concentrati la drum si mai putin in jur.

Sunt mai grabiti si implicit asta confera o atmosfera de agitatie si tensiune orasului, fapt care aduce si un stres in randul localnicilor. Nu as vrea eu neaparat sa se schimbe ceva, insa daca ar fi sa pot propune ceva, ar fi sa se plimbe mai mult pe jos si sa zambeasca mai des.




Nici un comentariu inca vrei sa comentezi?

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Terasa mea preferata in 2017 este ...
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera