Interviu cu Oameni ai Bucurestiului – despre cum sa descoperi frumusetea unui oras

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Cosma Alexandru are 24 de ani si este student la Facultatea de Arhitectura. Ii place sa cante la chitara, ciclismul si gatitul, nu este din Bucuresti, ci dintr-un oras apropiat: Ploiesti.

1
Cosma Alexandru

De ceva vreme incearca sa se afirme in lume ca fotograf prin proiectul Oameni ai Bucurestiului, prin care prezinta lumii o alta latura, una frumoasa si prietenoasa, a unui oras pe care foarte multi love to hate sau hate to love. In acelasi timp, proiectul lui foto este si o forma de prezentare a vietii sale de zi cu zi. In viziunea sa orasul Bucuresti este ca o petrecere de la care nu vrei sa mai pleci. [Click pe poze pentru a afla si povestea oamenilor din ele]

Multi dintre locuitorii Bucurestiului ajung sa-si urasca orasul, cu tot cu locuitorii sai, din cauza nenumaratelor lipsuri. Ce te-a determinat sa faci acest proiect (Oameni ai Bucurestiului) care este un fel de declarație de dragoste pentru locuitorii acestui oras?

Imi place fotografia si am simtit ca am ajuns la un punct in care aveam nevoie de o provocare. Apoi am descoperit Humans of New York si am fost inspirat sa fac si eu acest lucru. Insa, pentru a face acest proiect mai trebuia sa indeplinesc o cerinta: sa fiu o persoana sociabila si deschisa. Avand in vedere ca asta era ca o a doua natura pentru mine, lucrurile s-au legat destul de natural.

Pe buna dreptate, Bucurestiul este un oras pe care poti ajunge foarte usor sa-l urasti. De ce e mai bine sa-i descoperi latura pozitiva, decat sa-l critici si sa-i scoti in evidenta defectele (proiectul tau ofera celor care-ti privesc pozele si citesc comentariile un sentiment de optimism)?

De ce sa nu fie bine? Mi se pare mult mai usor sa critici si sa fii nemultumit decat sa vezi partea buna si sa incerci sa faci un lucru constructiv, nu distructiv. Bucurestiul este foarte ofertant din acest punct de vedere, pentru ca este un loc in care se sarbatoreste diversitatea culturala.

Fotografiile tale cu oamenii din Bucuresti sunt minunate, iar alaturi de povestile spuse de cei pe care-i fotografiezi ar face pe oricine sa se indragosteasca de oamenii din acest oras. Insa, te-ai gandit vreodata ca felul in care ii selectezi si prezinti deformeaza realitatea (cam la fel cum o fac cei care ascund imperfectiunile in Photoshop)?

Nu am un filtru dupa care aleg oamenii pe care-i fotografiez. Asta este frumusetea proiectelor de acest gen, ca nu selectezi un anumit tip de oameni, dar cauti frumusetea in locuri neasteptate. Este un lucru care-ti ofera surprize enorme si neasteptate. Unele povesti sunt triste, altele poate sunt banale, cateva te vor impresiona pana la lacrimi (de fericire sau tristete), dar luate impreuna iti ofera o imagine de ansamblu asupra oamenilor de care te lovesti in fiecare zi pe strada, cu care poate nu ai vorbi in mod normal si care ar ramane nedescoperiti de tine. Acest lucru mi se pare ca te face sa privesti altfel Bucurestiul, sa ai o privire mai "umana"...

Ai foarte multi fani, iar fotografiile tale primesc sute, chiar mii de like-uri de fiecare data. Cum crezi ca a schimbat proiectul tau perceptia bucurestenilor asupra orasului in care traiesc si asupra oamenilor care traiesc aici (sunt si foarte multi care au inceput sa te imite sau sa-ti urmeze exemplul; altii care descopera acum ca in Bucuresti chiar sunt o gramada de oameni frumosi si interesanti)?

Eu intalnesc zilnic oameni care isi impartasesc cate o farama din viata lor cu mine. Se creeaza o anumita conexiune cu ei. Asa cum spuneam, multi dintre bucuresteni nu le acorda o sansa celorlalti bucuresteni, nu au timp sa faca acest lucru, sunt tot timpul prea grabiti. Sper ca proiectul meu sa le ofere aceasta sansa, de a se cunoaste mai bine unii cu altii, de a se privi cu alti ochi, cu mai multa compasiune sau admiratie, sau, de ce nu, cu mai multa dragoste.

Spuneai ca proiectul meu e ca o declaratie de dragoste pentru locuitorii acestui oras, eu cred ca este mai mult o declaratie de dragoste a bucurestenilor pentru bucuresteni. Pun o poza si doua fraze si vad cum 1000 de oameni dau like acelei poze, acelui om. Ce se intampla, de fapt, e ca 1000 de oameni ii spun indirect (sau i-ar spune direct) acelui om: imi place de tine, imi pare bine sa te cunosc.

Ce sfaturi i-ai da unui turist care vine in Bucuresti, plin de prejudecati, dar care isi doreste sa descopere latura pozitiva a acestui oras?

Ideea e sa nu le fie frica sa socializeze, sa cunosca romanii, pentru ca la fel cum sugerez pe pagina mea, bucurestenii sunt oameni cu obiceiuri si mentalitati normale, ca orice alt om. Sunt oameni misto, cu povesti ce merita descoperite, cu povesti ce vor dizolva toate stereotipurile din “bagajul” unui turist care ajunge aici.

Le-as mai spune ca degeaba viziteaza un oras, ii vad monumentele si muzeele, daca nu-si aloca timp sa-si indrepte privirea si spre oamenii care locuiesc in acest oras.

Sunt bucurestenii diferiti de cei din provincie sau de ceilalti locuitorii altor orase din lume?

Strainii sunt mai prietenosi, in ideea case afla pe un teritoriu nou si incearca sa se integreze, sa descopere (de aceea si ajung aici) si sa fie cat mai deschisi. Gasesc acest lucru molipsitor. Cat despre cei din provincie, nu cred deloc ca sunt diferiti fata de bucuresteni.




Nici un comentariu inca

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera