Interviu cu Andrei Ruse - "Am fost in Bucurestiul interbelic, am fost in crasmele lui minunate, i-am pipait femeile"

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Cea mai noua carte a lui Andrei Ruse , Zaraza, are loc in Bucurestiul interbelic si se invarte in jurul unui mare cantaret roman de muzica usoara, Cristian Vasile.

Pentru ca totul sa-i iasa ireprosabil, Andrei a depus o munca imensa de documentare (2 ani a durat) si, asa cum spune si el, s-a teleportat in Bucurestiul interbelic. L-am luat la intrebari pentru a vedea cum a decurs totul, de la scrierea romanului, pana la plimbarile pe stradutele inguste si pline de viata ale Capitalei din acea perioada:

De ce ti-ai ales sa scrii tocmai despre Zaraza, Cristian Vasile si Bucurestiul interbelic? Alegerea subiectului este putin ciudata avand in vedere ca celelalte carti ale tale abordeaza subiecte din imediata realitate si contemporaneitate.

Nu as spune chiar ciudata, pentru ca si in precedentele carti am cautat personaje care trec prin conflicte importante si ajung la transformari uneori si radicale. De aceea si Cristian Vasile, pentru ca ajungand sa cunosc viata lui, am fost fascinat de uimitoarea lui ascensiune si decaderea lui aproape grotesca. Aceasta este cred cheia cartii si principalul motiv pentru care m-a atras tema.

Desi celelalte titluri ale mele sunt cat se poate de "actuale", ai putea fi mirat, dar consider ca si Zaraza si povestea tesuta in jurul acestei melodii si cantaretului ei (a prieteniei, a socialului, a politicului samd) este si mai contemporana, venind intr-un context prezent cultural si social dezastruos ca o regasire sau o recuperare a unui model de alt tip, de care din pacate am uitat sau am lasat sa fie uitat. Cel putin asta a facut pentru mine cartea.

Cat despre scris efetiv, a fost o simpla reinventare. Cu fiecare titlu caut sa ma schimb, sa ma provoc, sa aduc ceva nou. Iar intoarcerea in trecut, daca ma gandesc acum, a fost inevitabila. Ca sa mergi inainte trebuie sa te duci la radacini - iata, cum am reusit sa concluzionez cu un cliseu.


sursa foto

Cum a decurs documentarea pentru Zaraza? Din cate stiu a fost un proces destul de lung si obositor. Unde ai gasit toate materialele necesare? Cat timp ti-a luat doar documentarea?

Lucrul la roman, in care documentarea a fost baza, a durat aproape doi ani. O adevarata aventura, pornind de la documente, carti, ajungand in arhive, ajungand la urmasi, la colectionari, in locuri in care nu credeam ca voi pasi, reconstituind traseele personajelor, in cimitire in cautari dupa cruci care nu mai exista si veri toride cu insolatii.

Am cunoscut o gramada de oameni noi, oameni fascinanti, cititori care mi s-au alaturat demersului, muzicieni, muzicologi, actori (imi amintesc, de exemplu, de intalnirea cu Florin Piersic, care l-a cunoscut pe Cristian Vasile, asta am aflat dintr-o scrisoare pe care am primit-o de la urmasii Radei Moldovan, scrisa chiar de cantaret catre Piersic in 1964) samd.

Obositor, da. Epuizant, uneori, dar savuros. As lua-o de fiecare data de la capat, daca ar fi, pentru ca imi dau seama cate am invatat intrand in acest roman – sper doar sa fi dat inapoi cititorilor si apoi personajului meu macar jumatate din cat mi s-a dat mie.


sursa foto

Ce ai aflat nou despre Bucurestiul interbelic dupa toata documentarea?

Ca nu e asa departe de Bucurestiul de astazi.

Cat de important a fost Cristian Vasile si cat a influentat el viata Bucurestiului interbelic?

Depinde din ce punct de vedere judeci. Pentru viata muzicala – una care a contat enorm in acea perioada – un stalp. Alaturi de colegii lui de generatia a inventat efectiv industria muzicala, a dus-o pe culmi despre care nici nu se stia ca se poate ajunge. Un personaj de marca al anilor '30 care a daruit enorm, nu doar talentul sau, ci pe el insusi in totalitate.

Felul sau de a fi, felul de a munci, profesionalismul, inovatia, fidelitatea fata de valorile in care credea, il fac insa mai presus de interbelic. De aceea am simtit ca vreau sa ii spun povestea.


sursa foto

Multi privesc interbelicul ca pe adevarata “epoca de aur” a Romaniei, insa nici atunci nu era doar lapte si miere. Un singur exemplu in acest sens, miscarea legionara a luat nastere si a inflorit in interbelic. Care este perspectiva ta, dupa toata documentarea pentru Zaraza, asupra acestui subiect, al “interbelicului” idealizat?

Vei gasi in romanul meu interbelicul atat idealizat in aceeasi masura cu care tratez si problemele sale, exagerarile si derapajele catastrofale social si politice. Ba chiar un motiv de "scandal" al cartii il reprezinta un dialog dintre Cristian Vasile si Mircea Eliade exact despre legionarism si comunism.

Sau felul in care a disparut din viata publica Ion Pribeagu, autorul versurilor Zarazei, de fapt, inventatorul acestei piese adaptate. Tradarile care urmeaza schimbarilor de regim, dramele razboiului si evolutia sau involutia Bucurestiului, pe care il vad ca pe un personaj secundar important.

Indiferent de toate, eu, personal, continui sa idealizez interbelicul, cultural vorbind daca spunem ca aceea a fost epoca de aur, dupa aceea nu stiu daca am reusit sa atingem macar bronzul. Si nu ma refer doar la literatura, evident, ci la cultura in sensul ei complex (exceptand caloriferele lui Marga).


 

Te-ar tenta sa continui pe acest palier, al “romanelor istorice”, si sa scrii o carte despre un personaj la fel de interesant, dar din comunism?

Romanul atinge si comunismul. Inceputul sau, desigur. Inceputul sfarsitului, inceputul unei lumi noi care urmeaza sa distruga tot sistemul de valori de pana atunci din fasa si sa aduca lucruri de care, din pacate, nu am scapat nici astazi.

Cat despre viitoarele mele carti, ma bate gandul sa tratez orice atata timp cat voi simti ca pot face literatura din acel subiect si o carte buna, care sa miste oamenii. Poate la fel de bine sa fie despre un soricel, un SF sau despre comunism.

Care au fost reactiile la Zaraza? Te-a criticat vreun istoric pentru documentare superficiala sau dimpotriva?

Din contra. Am fost laudat pentru documentare, poate laudat chiar mai mult decat s-ar fi cuvenit si spun asta pentru ca meritul nu este suta la suta al meu, ci si al personajului meu, ca doar a fost viata lui.

De jumatate de an aproape, de cand aparut cartea (si un tiraj s-a si dus), nu am primit pana acum nicio recenzie negativa. Asta cred ca spune multe. Si e o carte despre care s-a discutat si inca se discuta.

Si nu doar ca nu s-au spus lucruri negative, ci e o carte care a emotionat oamenii. Si asta cred ca e cel mai important.


sursa foto

A stranit Zaraza interesul regizorilor romani? Te-a abordat cineva pentru a-ti transforma cartea in film?

Da, drepturile pentru film vor fi cedate in curand. Vorbim de cateva zile, am pus la punct contractul si urmeaza sa-l semnam. Nu pot spune insa mai mult de atat de pe-acum. Stiu ca in acest proiect (care se anunta chiar mare) voi participa si cu scenariu si voi fi implicat cat pot de mult si in celelalte.

In mod inevitabil, te-ai transpus in Bucurestiul interbelic pentru a scrie Zaraza. Ti-ar fi placut sa traiesti in acel Bucuresti?

Pai scriind, am trait. Daca se spune ca un cititor traieste cu o carte de fiecare data o alta viata sau chiar mai multe, imagineaza-ti ca pentru un scriitor e o adevarata teleportare. Am fost in Bucurestiul interbelic, am calcat pe stradutele lui inguste si pline de viata, am fost in crasmele lui minunate, i-am ascultat muzica, i-am gustat aromele, i-am pipait femeile, am plans uitat de lume in cotloanele mahalalelor din periferie si m-am bucurat nespus la inaugurarea Arcului de Triumf.

Spune-ne cele mai misto 5 lucruri care existau in Bucurestiul interbelic, dar care acum au disparut.

- Abonament lunar cu reducere la curve
- Implicarea activa a oamenilor de cultura in societate
- Lautarii (aceia adevarati, adica)
- Respect
- Monarhie




Nici un comentariu inca

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera