In vizita la Gradina Zoologica din Bucuresti: o plimbare banala si lipsita de diversitate printre multe custi goale

In amintirea vremurilor din copilarie in care mergeam la Zoo fascinati de dimensiunea tuturor lucrurilor si animalelor, avand senzatia unui taram magic tip labirint, ne-am urcat in masina si am mers sa revizitam Gradina Zoologica din Bucuresti.

Impulsul nu a venit din senin, tocmai ce am mers la Lisabona si, sfatuiti de localnici, am dat o fuga si la Zoo unde, dupa ce am platit 18.5 euro, am petrecut o zi intreaga minunandu-ne de tot felul de animale si de instalatii menite sa le faca sederea mai comoda: cascade, vegetatie si alte elemente de decor. Iar la final, pentru ca unele animale stateau "ascunse", ne-am urcat intrun fel de telecabina care ne-a purtat pe sus, pe toata suprafata gradinii.

Am mers, asadar, la gradina noastra zoologica, pentru a va povesti de la fata locului si pentru a vedea cu ochii nostri in ce stare se mai afla.

Relateaza de la fata locului, fara sa fi vorbit intre ele despre unghiul de abordare, Andreea Verde si Ana Tepsanu.

Versiunea Andreea Verde

Ultima data am fost la Zoo prin scoala generala, aveam, in orice caz, pana in 11 ani. Imi amintesc ca m-a impresionat elefantul si ca-mi zicea mama ca nu avea sa o mai duca mult, era batran. Ce-i drept, avea dreptate, nu l-am mai gasit acum. Nici pe el, nici pe vreun altul, caci gradina noastra zoologica nu are elefanti sau girafe (un alt animal care imi placea in copilarie).

Tapul pitic si lemurul

Parerea mea despre conceptul de Gradina Zoologica

Niciodata nu am fost de acord cu tinutul animalelor in captivitate, in conditii indoielnice, in spatii mult prea mici decat ar trebui, hranite la ore fixe de un angajat.

Cand am fost la festivalul de film documentar Pelicam de la Tulcea am vazut un lungmetraj impresionant despre viata animalelor: La fete sauvage din 1976 in regia lui Frederik Rosif.

Iti dai seama ca doar in filme mai putem vedea animalele, in diversitatea lor? – acesta a fost primul gand la inceperea proiectiei filmului...urmat de analogii intre tipologii ale animalelor si lumea oamenilor, particularitati cromatice si comportamentale, lumea salbatica guvernata de legile celui mai puternic si, nu in ultimul rand, resemnarea in fata mortii.

In timp ce ma plimbam prin gradina noastra zoologica ma gandeam ca nu numai in filme mai putem vedea animalele astea, ci si la zoo. Numai ca in mediul artificial, ele nu se pot comporta sau dezvolta natural, se transforma in niste robotei blazati, cu instincte la putere scazuta, inchise in custi, condamnate sa auda strigatele copiilor, bataile in geamuri.

Egoistul din noi vrea sa vada "pe viu" animalele, ce daca-s inchise? Ce daca nu mai au niciun pic de viata in ele? Poti sa te lauzi apoi ca ai stat aproape de tigru si ca te-ai pozat cu el. Din punctul meu de vedere, iesi mult mai castigat in urma vizionarii unui documentar care prezinta animalele si interactiunea dintre ele in mediul lor natural, decat dupa o vizita la zoo,.

Si, pentru ca dincolo de nemultumirile mele legate de conceptul de gradina zoologica, trebuie sa vorbesc despre ce se intampla la Bucuresti, o sa va povestesc cateva aspecte remarcate in timpul plimbarii.

Atmosfera

Sa nu ma intelegeti gresit, Gradina Zoologica din Bucuresti este extrem de curata, nu sunt gunoaie pe jos, in custi este curatenie, iar din difuzoare se aude o muzica ambientala care creeaza o stare de bine, de relaxare.

Copiii alearga de colo-colo si fac zgomot, parintii sau bunicii le povestesc despre viata animalelor, exista multa vegetatie si banci pe care te poti odihni, insa, per total, spatiul este mic pentru un numar atat de mare de animale. Si nici macar nu putem spune ca diversitatea lor e remarcabila.

Nu e nimic reconfortant in a vedea animale si pasari inghesuite in custi.

In difuzoare se aude periodic urmatorul mesaj: Nu dati hrana la animale. Nu treceti de gard. Nu ne asumam raspunderea in caz de accidente.

Uite tigrul, nu e tigrul

V-am spus deja ca nu avem elefant, girafe, hipopotami, delfini sau foci - probabil pentru ca spatiul nu e atat de generos, incat sa le permita acestora sa aiba conditiile necesare. Numai ca, desi avem lei si tigri, nu i-am putut vedea. E valabil si pentru alte animale si pasari, custile pareau goale. Era, poate, prea cald afara si stateau la racoare. Am trecut de cateva ori prin fata gardurilor, incercand sa le zarim, insa nu am reusit.

In dreptul fiecarui animal, exista un QR code si o trimitere catre online. Asa se face ca am aflat ca tigrul siberian este o adevarata vedeta, caci e primul nascut chiar in aceasta gradina zoologica. Cum ziceam mai sus, degeaba e vedeta, caci nu era de gasit.

Evident, am pus si o poza pe facebook de acolo. Am primit imediat un comentariu de la un amic care nu mai fusese demult si ma intreba daca miroase "tot asa urat?". Cam asta e perceptia oamenilor care n-au mai trecut pragul gradinii zoologice de ceva ani.

Ei bine, exista anumite zone, in dreptul camilelor si ratelor, unde miroase mai urat ("a telemea stricata", asta a fost senzatia), la fel si pe culoarul cu pesti. Insa, per total, este curat atat pe jos cat si in aer.

Am mai vazut ponei obositi, niste pelicani certareti, pasari flamingo, un vultur sur mort de caldura, motaind pe o creanga, un vultur american...si am intrat apoi la racoare la Reptilariu si Acvarii.

Singurele animale pline de viata care se catarau, veneau in dreptul geamului si se agitau au fost...lemurii si maimutele. Le-am facut si cateva poze:

Prea multe garduri

Ca tot am ajuns la capitolul garduri, chiar mi s-au parut prea multe, in conditiile in care anumite animale sau pasari erau inofensive. Spre exemplu, in gradina zoologica din Lisabona paunii mergeau printre noi, iar pasarile flamingo erau extrem de aproape. La Bucuresti, exista acelasi regim "de distanta", indiferent de tipul animalelor: o cusca de fier, spatiu, apoi un gard de lemn si abia din spatele gardului de lemn poti admira frumusetile din lumea animala.

Singurele pe care le-am putut vedea mai indeaproape au fost camilele, insa zaceau pe pamant. Am pus-o pe seama caldurii, insa ele ar trebui sa fie obisnuite cu clima din desert, nu? Poate-si faceau siesta de pranz.

"Sa vina bioloaga, sa vina bioloaga!"

Dupa ce am incheiat "inspectia" prin gradina, m-am gandit sa vorbesc si cu niste angajati despre cum e sa lucrezi la zoo, care e relatia cu animalele si altele "din breasla".

Numai ca oamenii de acolo nu au fost tare comunicativi si au refuzat sa vorbeasca. Nu stiu motivul si nici nu vreau sa emit diverse teorii nefondate, insa parea ca le e teama.

"Buna, scriu un material despre Gradina Zoologica din Bucuresti, ii spun unui tip tanar care lucra acolo la Paza. Il alesesem tocmai pentru ca m-am gandit ca dintre toti cei care ma refuzasera, el ar putea sa fie mai relaxat in legatura cu asta. Imi spui si mie de cat timp lucrezi aici?"

Fastacit, imi zice nu poate sa imi raspunda. Din spate se aude vocea unei femei: Nu ii spune nimic, sa vina bioloaga, sa vina bioloaga sa vorbeasca ea!

Nu ma las.

Dar lucrezi de mult timp?
De vreun an, imi zice el.
Si ai un animal preferat?
Da, zambeste el. Tigrul imi place cel mai mult.

Mai mult nu s-a putut.

Nu exista chioscuri VS Magazinele de suveninuri

Acum, sa nu va suparati pe mine ca tot amintesc de Lisabona, dar e cea mai recenta amintire de la o gradina zoologica. Tin minte si acum ca am intrat in magazinul de suveniruri si nu am putut iesi fara sa cumpar ceva. Erau atatea animale de plus, masti, vederi, pixuri, stiti si voi - genul de lucruri pentru turisti care pacalesc. Am iesit de acolo cu o pasare flamingo pe care o vad in fiecare dimineata de pe noptiera, Ana si-a luat o masca de pisica, iar prietena noastra Carina s-a ales cu un mini pinguin pe care l-a pozat pe tot litoralul portughez.

Sunt genul de amintiri haioase care ne fac sa scoatem banii din portofel. Gradina Zoologica din Bucuresti nu are magazin de suveniruri. Nu are nici macar un chiosc de unde sa poti cumpara apa sau ceva de rontait, in caz ca ti se face foame.

In apararea ei, exista cismele cu apa potabila. Cu toate astea, lipsa celor mentionate mai sus, ii dau un aer de mana a doua si e pacat, caci s-ar putea dezvolta si ar putea castiga mai multi bani.

Bila alba: exista un foisor pentru servit masa

Concluzia mea

Scurt si la obiect: Gradina Zoologica din Bucuresti pare sa fie bucuria copiilor si...cam atat.

Si, pentru ca am mai cerut pareri in acest sens, o sa las la final ceea ce mi-a scris Frantz Diaconescu (lucreaza in media, tocmai a lansat o carte) despre acest subiect:

"Sa stai inchis intr-o cusca atat de mica, asta nu poate face fericit pe nimeni. Maimute, tigri, lei, ursi, caprioare sau orice alt animal s-ar gasi in interior, ma gandesc inclusiv la papagalii privati de zbor din atatea case... toate aceste specii cresc si se reproduc in captivitate, transmitand mai departe o gena "indobitocita", confuza, atat de privata de informatii sanatoase si pretioase evolutiei speciei, o gena de "leguma" ridicata la rang de bibelou.

Cred ca o Gradina Zoologica ar trebui sa fie extinsa pe mai multi kilometri, pentru a reda cat de cat conditiile in care aceste animale traiesc si a le face sa se simta cat mai confortabil. Astfel, grupurile de vizitatori ar trebui plimbate cu o masina, iar intreaga poveste ar necesita o investitie mult mai mare.

Initial, asa m-am gandit, apoi mi-am dat seama ca nu e corect nici asa, ca inca e egoista abordarea. Ar fi ca si cand noi, oamenii, am fi intarcuiti intre niste kilometri de sarma in care am putea trai linistiti, insa in care n-am putea descoperi ca avem un potential mult mai mare de a face tot felul de lucruri noi.

Evolutia nu se poate desfasura decat intr-o deplina libertate, raportata la moralitate, la respect si iubire. Mi-am dat seama ca, de fapt, niciun animal nu trebuie scos din mediul lui, ca natura trebuie lasata sa-si desfasoare cursul ei firesc, iar noi, oamenii, sa ne limitam procesul continuu de "colonizare" ale "noilor teritorii" ce pot aduce noi venituri cu multe zerouri in coada, in cazul in care acesta e dovedit ca poate reprezenta un pericol pentru o anumita specie sau pentru un intreg ecosistem.

Vrei sa vezi animale? Du-te intr-o expeditie bine pusa la punct, in deplina siguranta, prin habitatul lor natural. Nu e deloc placut sa vezi un animal suferind tacit printre gratii, invartindu-se nervos, doar de dragul de a-ti satisface o placere egoista care nici macar nu-ti creaza o impresie corecta asupra lui."

Versiunea Ana Tepsanu

Imi plac gradinile zoologice. Nu sustin animalele chinuite in custi sufocante si neingrijite. Sunt de acord cu gradinile zoologice din simplul motiv ca am posibilitatea sa ma bucur si sa vad anumite animale pe care in mod normal nu as avea cum sa le vad.

E minunat probabil sa mergi in safariuri si sa vezi animalele in libertate, dar trebuie sa recunoastem ca nu este o aventura accesibila pentru toata lumea, iar cea mai apropiata varianta, atat pentru cei mici, cat si pentru cei mari, este sa le vada in spatii special amenajate.

Am fost la gradina zoologica Schönbrunn din Viena, la cea din Londra si la cea din Lisabona. Am descoperit locuri imense, in care animalele stau in spatii ce se aseamana cu mediul lor natural, au loc sa se miste liber si, mai presus de toate, nu stau in custi.

In multe dintre aceste locuri, puteai chiar sa atingi unele animalute si sa simti intreaga experienta ca pe o excursie de o zi. Aveai locuri unde sa mananci, unde sa te odihnesti, aveai harti colorate care-ti spuneau unde sunt animalele sau programul la care puteai sa vezi cum sunt hranite.

Gradinile zoologice de mai sus sunt spatii superbe, care merita vizitate (introducem aici si faptul ca pretul unui bilet, in jur de 20 de euro, este justificat) si care te bucura si-ti lasa un sentiment de bine.

Apoi am vizitat gradina zoologica din Bucuresti. In primul rand, este mult mai mica decat tot ceea ce am vizitat pana acum. In al doilea rand, animalele sunt inca in custi, iar in al treilea rand, in afara de carciumele cu mici de la intrarea in Zoo, in interiorul acesteia nu ai de unde sa-ti iei nici macar o apa.

Nu cred ca este usor sa ai grija de animalute si, in circumstantele date, ingrijitorii si cei care se ocupa de Zoo Bucuresti, fac o treaba buna - animalele sunt ingrijite, nu par apatice si triste si nici nu-ti lasa un sentiment de mila si durere in suflet.

Cu toate astea, ne pare rau sa vedem ca inca din 1959, cand s-a dat startul la programul de vizitare, Gradina Zoologica nu si-a schimbat spatiul, nu s-a largit si nu s-a modernizat astfel incat sa semene cat de cat cu gradinile zoologice din strainatate.

Exista multe bancute si multa verdeata, iar asta este un lucru pozitiv, insa cam atat, in sensul in care nu ai niciun element special sau ceva care sa te incante in mod deosebit.

Noi am fost in timpul saptamanii, cand nu era extrem de aglomerat, dar stim prea bine ca in week-end, pana sa intri in interior, treci printr-un fel de balci, unde se vand tot felul de acareturi, in spiritul specific romanilor.

Am vazut multi copii insotiti de bunici sau parinti, iar pentru ei, Zoo Bucuresti este un elemente de distractie, dar si unul educational.

"Am fost cu cei mici la Muzeul Antipa, unde le-am aratat animalele impaiate, iar apoi i-am adus aici, sa le vada in carne si oase. Este minunata munca pe care o fac cei de la zoo si tare ne mai bucuram ca avem sansa sa vedem aceste animale aici", ne-a spus o educatoarea din Bucuresti, venita in vizita in gradina zoologica.

Da, adevarul este ca Zoo Bucuresti isi are rostul, in special pentru cei mici - ei nu au timp sa se gandeasca la variante pro si contra, sunt pur si simplu fericiti ca au sansa sa vada animale exotice live.

Varianta ideala ar fi ca gradina zoologica din Bucuresti sa fie modificata de la zero, sa se investeasca masiv in ea si sa ajunga macar putin la standardele unei gradini zoologice din capitalele europene.

Pana atunci, este o buna alternativa de week-end, daca vreti sa mai schimbati peisajul, si un loc atractiv pentru micuti.

Scurt Istoric

Gradina Zoologica Bucuresti s-a infiintat in anul 1955, sub forma unui serviciu al Sectunii Gospodariei Comunale din cadrul Sfatului Popular al Capitalei.

In acea perioada, mici efective de animale erau raspandite in parcurile Cismigiu, Carol 1, Herastrau si in Padurea Baneasa. Intre anii 1955-1959 are loc o concentrare progresiva a animalelor in cadrul Coltului Zoologic Baneasa, unde la 1 Mai 1959 s-a deschis primul sezon de vizitare.

Incepand din 1962, titulatura institutiei a devenit Gradina Zoologica Bucuresti si in acelasi an, a fost inclusa in Anuarul International al Gradinilor Zoologice (International Zoo Yearbook, editat de Societatea de Zoologie din Londra).

Programul de vizitare este zilnic, intre orele 9-17, iar pretul unui bilet pentru adulti este de 13 lei, iar pentru studenti sau elevi de 6,5 lei.

Conform unui raport lansat de Ministerul Mediului in 2008, in Romania exista 42 de gradini zoologice:

• 24 gradini zoologice autorizate;
• 6 gradini zoologice in procedura de autorizare;
• 3 gradini zoologice au autorizatia expirata; nu au au depus cerere pentru emiterea unei noi autorizatii;
• 7 gradini zoologice neautorizate din cauza neconformarii acestora la majoritatea criteriilor din Ordinului nr. 1798/2007. APM-urile au recomandat inchiderea lor si instrainarea animalelor catre alte gradini zoologice autorizate sau institutii de profil responsabile care au facilitati corespunzatoare, posibilitati si experienta pentru a asigura bunastarea animalelor;
• 2 gradini zoologice au autorizatia suspendata deoarece nu au indeplinit masurile prevazute in programele de conformare.

Vezi mai multe poze de la Gradina Zoologica din Bucuresti.

Tu iti mai amintesti cand ai mers ultima data la zoo? Cum ti s-a parut?