În culisele filmului SPRE NORD, cu producătorul Radu Stancu (deFilm) și sound designerul Marius Leftărache (Avanpost)

Joel, un marinar credincios filipinez descoperă un pasager român urcat clandestin pe vasul pe care lucrează. Știind că tânărul Dumitru riscă să fie aruncat peste bord dacă va fi descoperit de căpitan și ofițeri, Joel intră într-un joc periculos de a-l salva, implicându-și echipajul, credința în Dumnezeu și deopotrivă, viața unui om nevinovat. Povestea SPRE NORD, în regia lui Mihai Mincan, intră în cinematografele din toată țara pe 17 martie.

Vorbit în cinci limbi (engleză, tagalog, spaniolă, română, bulgară, mandarină), cu un cast internațional (Filipine, Taiwan, Franța, Bulgaria) și un actor tânăr din Timișoara aflat la debut în rol principal în lungmetraj (Niko Becker), filmul are și o echipă de top în post-producție, departamentele de sunet și muzică originală reunindu-i pe Marius Leftărache, Alessandro Cortini (trupa Nine Inch Nails) și câștigătorul premiului Oscar pentru Cel Mai Bun Sunet la Sound Of Metal (2021) - Nicolas Becker.

Aflăm mai multe de la producătorul Radu Stancu și sound designerul Marius Leftărache.

RADU STANCU

După Balaur, lansați în cinematografe un nou lungmetraj produs de DeFilm - „Spre Nord”. Ce te-a atras cel mai mult la acest proiect, cât a durat munca pentru acest lungmetraj și ce resurse au fost implicate (buget, coproducători, resurse umane, logistice etc)

Au fost mai multe lucruri care m-au atras și convins să produc acest film. În primul rând povestea efectivă,  inspirată din fapte reale care au rămas controversate până în ziua de azi. Pilonii narativi ai filmului au puternice accente sociale care au afectat nu doar  istoria recentă a României, ci a multor alte teritorii: imigrația, căutarea necontenită a promisiunii unei vieți mai bune, frica de necunoscut. Sunt multe proiecte care au atins aceste subiecte, însă, pe mine m-a atras foarte mult modul prin care Mihai a ales să ridice miza și să propună un set up cu totul nou, prin concentrarea întregii povești într-un singur spațiu închis - o nava în mijlocul oceanului Atlantic. Acest spațiu devine un no man’s land, ca o navă pierdută în spațiu - în anii ’90, înainte de internet și telefoane mobile, contactul cu exteriorul era foarte limitat și rezervat exclusiv ofițerilor care conduceau navele respective.Toate aceste elemente concurau înspre construcția unui film cu puternice elemente de thriller, cu tensiune puternică, un gen de film de care eram foarte interesat.

Am fost atât de încântat de scenariu, încât am plecat la drum crezând că pregatirea filmului va fi destul de ușoară, având în vedere că aveam nevoie de o singură locație. Însă, după un an în care am căutat să primim acceptul de a filma pe un astfel de vapor transatlantic, m-am convins că procesul va fi mult mai dificil și vom avea nevoie de creativitate în pregătirea filmării efective. Niciun armator, niciun proprietar de vas nu-și dorește să aibă la bord o echipă de filmare, mai ales când transporți mii de containere încărcate cu tot felul de mărfuri.

Ne-a mai luat doi ani sa găsim soluțiile potrivite pentru filmare, astfel încât să putem face filmul pe care ni-l doream. Am găsit o navă docată undeva în portul Constanța, care nu mai era funcțională, cu un design interior blocat in anii ’80-’90, era fix ce aveam nevoie pentru povestea noastră - aici am filmat toate secvențele de interior. Tot în portul Constanța am închiriat un spațiu de câteva hectare, pe care am construit un labirint format din 400 de containere,  astfel încât să recreem într-un mod cât mai realist zona  în care sunt așezate pe vapor containerele. Mai apoi am reușit, prin partenerii din Grecia, să închiriem un vapor, de dimensiuni mai mici, pe care am filmat toate secvențele de exterior, în relație directă cu marea. O adevărată aventură aș putea spune. Iar ultimele elemente au fost filmate din elicopter, în oceanul Atlantic, la aproximativ 40 de km de coasta franceză. Plus o grămadă de VFX cât să putem uni toate aceste locații și să creăm senzația de continuitate perfectă între secvențe, filmate uneori și la cateva mii de kilometri depărtare.

Perioada de finanțare a durat destul de mult, aproape 4 ani. Era atât primul meu proiect ca producător majoritar, cât și debutul regizoral al lui Mihai. Mult timp, feedbackul principal pe care-l primeam era de genul: aveți prea puțină experiență cât să puteți să duceți la capăt un proiect atât de ambițios, atât de scump. Însă am fost foarte încăpățânați și am găsit co-producatorii ideali, care până la urmă au făcut posibilă realizarea acestui film.

Toți partenerii au fost puternic implicați atât în finanțarea și logistica filmului, cât și în procesele creative de pregatire a filmării. Am reușit astfel să strângem finanțări din 5 țări: România, Franța, Grecia, Bulgaria și Cehia, și să beneficiem de unul dintre cele mai mari bugete ale unui film românesc, foarte probabil cel mai scump film de debut autohton, cu un buget de aproximativ 2 milioane de Euro. În România, am primit finanțare din partea Centrului Național al Cinematografiei, Televiziunii Române, Wavemaker România și Sedica. Iar cel mai important sprijin pe care l-am obținut pe plan local, a fost din partea partenerilor de la Avanpost, care au finanțat o parte din etapa de post-producție a filmului și s-au asigurat că finalizăm proiectul în cele mai bune condiții.

Echipa românească a fost formată în mare parte din prieteni cu care lucram deja de ceva timp. Lucru care a făcut ca procesul de pregătire și creație să fie unul exigent, dar plăcut, în același timp. Împreună cu Mihai, i-am avut alături pe Ioana Lascăr și Ramona Grama pe partea de producție, pe  George Chiper-Lillemark, directorul de imagine al filmului, dublat de Laurențiu Răducanu în momente foarte importante, pe Ciprian Nistorescu, asistent de regie fantastic, Iulia și Victor Fulicea pe partea de scenografie și o echipa tehnică dedicată și foarte serioasă. Monteurul filmului, Dragoș Apetri, a călătorit cu noi și s-a asigurat astfel că filmam tot ce trebuie. 😊 Gabi Basalici, împreună cu Carmen Rizac din partea Avanpost, s-au ocupat de supervizarea etapei de post producție a filmului.  Iar la final, Marius Leftărache ne-a oferit touch-ul final de care aveam nevoie prin muzica originală compusă special pentru film.

O tracțiune puternică am primit și din partea colaboratorilor internaționali care s-au alăturat pe parcurs proiectului. I-aș numi aici pe sound designerul francez, Nicolas Becker, câștigător al premiului Oscar pentru sunet în 2021 pentru filmul Sound of Metal. Și pe compozitorul italian de muzica electronică, Alessandro Cortini, membru al trupei americane Nine Inch Nails.

Povestește-ne despre provocările întâmpinate pe parcurs, mai ales având în vedere că s-a filmat într-o perioadă dificilă, cu multe restricții și ați avut cast internațional. În ce măsură ați fost nevoiți să improvizați din mers, din pricina neprevăzutului?

Această echipă solidă ne-a ajutat să trecem peste multe hopuri - unele generate de ambițiile mari ale unor debutanți în relație cu industria cinematografică, fiind alături de noi pe o perioadă de peste 4-5 ani, timp de care am avut nevoie pentru finanțarea bugetului. Iar alte probleme au apărut din cauza pandemiei. În primă fază a trebuit să amânăm filmarea stabilita pentru septembrie - octombrie 2020 - ceea ce nu e plăcut, mai ales când 70% din echipa de filmare trebuie să călătorească din 8 țări, de pe 3 continente.

Am reprogramat filmarea în aprilie - mai 2021, însă, evident, cu multe alte ‘surprize’ generate de pandemie, ce au continuat să apară până la sfârșitul filmării: actori blocati în aeroporturi, întârzieri ale avioanelor de câteva zile, un proces foarte obositor de testare în fiecare dimineață înainte de filmare, schimbări în echipa de producție când cineva era confirmat pozitiv. Iar la final, unii dintre actori au trebuit să rămână la noi în țară chiar și 40 de zile după finalizarea filmărilor, din cauză că dinspre sau înspre Filipine nu mai zburau avioane. Programul de filmare se schimba de la o zi la alta, în funcție de indisponibilitățiile generate de restricțiile covid. A fost stresant, însă, în aceeași măsură și destul de interesant.

Ce ți-ai dori să știe publicul despre acest proiect?

Aș vrea să se știe despre Spre Nord că este un proiect unic în ecosistemul cinematografic românesc, o experiență ce merită trăită într-o proiecție la cinema. Este gândit și realizat pentru marele ecran, atât din punct de vedere al imaginii, cât și al sunetului și muzicii.

Ce filme mai aveți în producție și pe când le așteptăm în cinema?

În acest moment avem un slate destul de bogat, diversificat prin genurile pe care le abordăm și de care sunt foarte bucuros.

Tocmai am obținut finanțare pentru următorul film al lui Bogdan Mirică, MAGNUM OPUS, o comedie neagră de care nu vă pot spune foarte multe în acest moment. DINȚI DE LAPTE, al doilea film al lui Mihai Mincan, un fantasy - coming of age - thriller, cu o poveste foarte puternică (din nou).

După experiența foarte bună pe care am avut-o la proiectul Balaur, voi lucra din nou cu Octav Chelaru pentru următorul lui proiect, RARA AVIS, o comedie ce se transformă în film de acțiune și mai apoi în satiră, ce urmează să fie filmat în Spania, cu dialoguri în limba spaniolă și parțial în română.

Un proiect de care sunt foarte entuziasmat este și ATLASUL UNIVERSULUI, scris de Mihai Mincan, ce urmează să fie regizat de Paul Negoescu. Este primul film pentru copii pe care-l produc, un gen de proiect de care îmi doresc de mult să realizez. Mai ales că am acasă doi copii cărora nu le pot arăta nici unul dintre filmele la care am lucrat pana acum.

Anul acesta co-producem două proiecte internaționale destul de mari: un proiect portughez ce se filmează în Guinea Bissau și Mauritania, greu de încadrat într-un gen, dar foarte interesant, și altul ce se filmează în toamnă în Japonia, un coming of age suprarealist ce se întâmplă într-un colegiu care formează sirene profesioniste - super vizual!

Am început să dezvoltăm și proiecte de serial, însă aici timing-ul este puțin mai necunoscut. Avem 3 proiecte pe masa, în diferite stadii de dezvoltare, încadrate în genuri destul de diferite față de tipul de proiecte de serial abordate până în acest moment în țară: o comedie neagră cu accente de mythic fantasy, un crime-thriller-supernatural și un biopic despre viața Anei Aslan.

Absolvent al UNATC din București, alumni al EAVE Producer’s Workshop, EAVE Ties That Bind, EAVE Marketing Workshop, din 2009 producătorul Radu Stancu deține deFilm - casă de producție și distribuție cinematografică, construind până în prezent un portofoliu divers de producții de film ambițioase: de la scurtmetraje și lungmetraje, de la ficțiune și animație, până la film documentar, videoclipuri și spoturi TV. Cu atenția îndreptată spre inovație, stilistică variată și originalitate, producțiile sale de film au adus împreună producători și colaboratori de succes din Europa, Asia sau America Latină și au fost prezentate și premiate în festivaluri de film internaționale precum: Veneția, Cannes, Berlin, Locarno, IDFA, Karlovy Vary, Busan sau AFI –  ex. „Alis”, regizat de Clare Weiskopf și Nicolas Van Hemelryck – Ursul de Cristal și Teddy Award  la Berlinale 2022  și  „Spre Nord”, regizat de Mihai Mincan, cu premiera mondială la Veneția 2022, în secțiunea competitivă „Orizzonti”, premiat de critica independentă de film cu Premiul Bisato D’Oro pentru Cel Mai Bun Film.

MARIUS LEFTĂRACHE

După peste 40 de filme, seriale și sute de producții publicitare  la care te-ai ocupat de sound design și muzică originală, ce loc ocupă, ca nivel de dificultate, proiectul „Spre Nord”? Cum a fost procesul de lucru? Ce înseamnăm de fapt, toată munca legată de soundtrack-ul acestui film?

A fost și încă este unul dintre cele mai "ușoare" proiecte la care am participat până acum. Nu am foarte des șansa de a participa la un astfel de proiect, în care muzica are acest rol foarte strâns legat de sound design. Și spun că a fost ușor datorită conceptului foarte bine pus la punct de Mihai Mincan. Am lucrat împreună pe majoritatea bucăților muzicale, în studio. Având la dispoziție o colecție de sintetizatoare analog, am construit layer cu layer muzica.

Vorbește-ne despre colaborarea cu Alessandro Cortini (Nine Inch Nails) și Nicolas Becker (câștigătorul premiului Oscar pentru Cel Mai Bun Sunet la Sound Of Metal) - cum s-a născut și cum s-a derulat? Cum ai descrie coloana sonoră a acestui film?

Cu Alessandro Cortini nu am colaborat direct. Majoritatea pieselor din film erau deja alese de către Mihai și editorul filmului, Dragoș Apetri. Dar cu Nicolas am lucrat destul de aproape. În primul rând, un super profesionist, și un om foarte cald și interesant. El a și scris o parte din muzica adițională. Colaborarea dintre sound-design și muzică era importantă de la bun început. Acest concept de presiune sonoră a vasului reprezintă un mecanism principal în film, iar muzica nu trebuia să interfereze cu sunetele ambientale. De cele mai multe ori, nu îți dai seama dacă asculți muzică sau motorul vasului. A trebuit să adaptăm frecvențele joase în funcție de secvențe. În interiorul navei avem aproape constant un bass puternic, a fost delicat să adăugăm încă unul din muzică. Așa că soluția a fost să "compunem" pe note muzicale frecvențele motorului și ale muzicii.

Privind în urmă, care crezi că au fost cei mai importanți pași sau cele mai interesante alegeri și provocări care te-au ajutat în carieră? În ce măsură faptul că ai absolvit cursurile de Imagine, respectiv Relații și Comunicare te-au ajutat în parcursul tău din industria cinematografică?

Am ales imagine deoarece eram pasionat de fotografie. Și pentru Conservator era mult prea târziu, deși produc muzică încă din liceu. M-au ajutat ambele foarte mult să înțeleg limbajul cinematografic și formele de comunicare în general. E o combinație mai ciudată, și sincer nu m-am gândit că voi ajunge să am o carieră în sound design. Am lucrat patru ani în televiziuni, ca operator. În același timp, nu m-am oprit din muzică.

De ce e cea mai mare nevoie în domeniul post producției de film din România? Și ce sfaturi ai oferi tinerilor absolvenți de sunet care sunt interesați de editare și o carieră în domeniu?


Păi în primul rând e nevoie de absolvenți. Pare că interesul pentru acest domeniu este extrem de scăzut. Și nu văd semne că studenții din facultățile de specialitate vor să lucreze exclusiv sunet. Sincer primesc mai multe cereri de internship de la muzicieni tineri. În cinematografie sunt extrem de puține proiecte și cred că asta îi face să urmeze alte cai.

Ce proiecte ați mai pregătit/ mai pregătiți la Avanpost pentru acest an?

Momentan nu pot vorbi despre asta, dar pregătim :)

Pe Marius Leftărache îl întâlnim în studioul de sunet fie că este vorba de sound design, sound sync, mixaj sau compoziții muzică originală. Cu un portofoliu impresionant de proiecte de la scurtmetraje, lungmetraje (Spre Nord – muzică originală), până la seriale (sound design/mixaj pentru producții HBO Europe precum Umbre, Hackerville) și show-uri TV (American Idol - Music Sync, One True Singer – produs de HBO MAX – mixaj și sound design), colaborează cu regizori cunoscuți internațional, iar proiectele la care lucrează sunt frecvent prezentate în festivaluri de renume ca Veneția, Cannes, Berlin, IDFA sau Karlovy Vary. Nominalizat pentru categoriile cel mai bun sunet și cea mai bună muzică la Premiile Gopo, în 2021 primește premiul pentru muzica originală compusă pentru filmul Urma (2019, r. Dorian Boguță). Cele mai recente proiecte în colaborare cu deFilm, Spre Nord, r. Mihai Mincan, și Alis, r. Clare Weiskopf și Nicolas van Hemelryck se lansează în cinematografele din România în luna martie 2023 după un circuit festivalier de success la nivel internațional (ALIS – Crystal Bear Berlinale 2022; SPRE NORD – Cel mai bun film, critica independentă, Veneția 2022)