Despre iubirile fericite - textul lui Andrei Plesu care-ti va schimba viziunea despre dragoste

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

S-a scris si s-a vorbit mult despre iubire. Se va mai scrie si se va mai vorbi.

Fiecare interpreteaza acest sentiment intr-un mod personal, asa ca este destul de greu sa primeasca o definitie exacta si un ghid de utilizare corect si universal valabil.

Cu ceva ani in urma, Andrei Plesu a scris un text in Dilema Veche, ulterior publicat in cartea sa - Despre frumusetea uitata a vietii.

Ne-a placut mult de tot, asa ca ne-am gandit sa-l impartasim cu voi. Pe noi ne-a pus pe ganduri. Voua cum vi se pare?

"Se vorbeste foarte mult despre iubire. Cu o unanimitate uneori suspecta. Toti sunt de acord ca iubirea e un lucru (foarte) mare, ca e rostul si incununarea oricarei vieti, ca rotunjeste si justifica totul.

Toti stiu citate celebre, povesti de dragoste celebre, toti recita, la o adica, capitolul 13 din prima epistola catre Corinteni, sau, daca sunt mai "umblati", pasajul din Paradisul lui Dante despre amorul care "move il sol e l'altre stelle".

Cand se vorbeşte despre iubire, imbujorarea lirică si surasul sublim sunt de rigoare. Problema este ca mai toti, oricata literatura, filozofie si mistica ar invoca, se gandesc, in fond, la cate o poveste romantica de tinerete, la Marioara sau la Ionica, la o traire privata, parcursa exoftalmic, in transa.

Pana la un punct, e normal sa fie asa. Fara experienta nemijlocita a indragostirii, fara episodul, uneori lunatec, al pierderii de sine in silueta celuilalt, iubirea ramane o abstractiune. Accesul direct la "amorul sacru" e rar. Abordabil si distribuit "democratic" e "amorul profan": afectul imediat, incendiul launtric, inflamatia dulce a mintii si a corpului. Nu se poate delimita piezis intre eros si agapé. In firea ambigua a omului "cazut", ele se intrepatrund euforic, uneori primejdios, alteori in chip salutar.

Si totusi, idolatria iubirii, retorica facila a unei siropoase giugiuleli cosmice, nu sunt de natura sa lamureasca nici termenul, nici trairea in sine. Din cand in cand macar, trebuie sa vorbim despre iubire "la rece", oricat de mult am leza, prin asta, "tribul" patetic al Emmei Bovary. Din cand in cand, trebuie sa punem la indoiala gata-facutul temei, poncifele ei si chiar febrele proprii.

O prima tentativa de eliberare din plasa subantelesurilor de duzina ar putea fi demontarea unui binom care paraziteaza de secole - a demonstrat-o Denis de Rougemont - spiritul european: binomul iubire-drama. Cultura europeana a creat, intr-adevar, de la Tristan si Isolda incoace, un model erotic destramator: iubirea e pasiune, deci suferinta, deci nefericire. Ea se asociaza cu irealizabilul si, in cele din urma, cu moartea.

In termenii lui de Rougemont, "iubirea fericita nu are istorie". E anonima si muta. "Vocale", memorabile, exemplare sunt marile esecuri amoroase, neimplinirea, imposibilul.

Mitul acesta, care are inaltimile sale literare, dar si trivialitatile sale caragialesti (Mita Baston, "singura si ambetata") continua sa fie un reper al multor povesti de iubire. Impotriva lui, ar fi de reflectat daca nu cumva iubirea adevarata nu se califica drept "adevarata" tocmai in masura in care provoaca fericirea protagonistilor, in masura in care e resimtita ca o implinire fara bresa, fara sincope, regrete si amaraciuni. Iubirea adevarata e o experienta a bucuriei impartasite si ea iradiază, ca atare, in intregul spatiu din jurul sau.

Evident, nu am in vedere placiditatea bovină a unei nesimtiri in doi, nu cred in utopia unei exaltari de fiecare clipa, sau in convietuirea paradiziaca, in care totul e roz, adorabil, ireprosabil.

Vreau doar sa spun ca daca o intalnire de dragoste devine prea complicata, daca emotia, farmecul si placerea se umplu, dintr-un motiv sau altul, de cearcane, ceva in maruntaiele acestei intalniri e pe cale de a se deteriora. De asemenea, daca frumusetea intalnirii se cuplează cu nefericirea masivă a altora. O mare iubire care sfarseste prin a ruina cariere, caractere, vieti e o iubire mai curand stramba si are putine sanse de happy end.

Sintagme de tipul "sunt îndragostit fara speranta", "sunt indragostit si ma simt vinovat", "sunt indragostit si nu mai sunt bun de nimic" n-au ce cauta in vocabularul iubirii. Iubirea adevarata e creatoare, mobilizatoare, restauratoare.

E tonica, simpla, vitala. Amaraciunile, neincrederea, infernul geloziei, suspiciunile marunte, spaima de viitor si tot alaiul de indispozitii cotidiene care confisca uneori, inflationar, viata cuplului sunt preliminarii si semne ale ratarii.

Iubirea fericita este, dimpotriva, un corelativ al reusitei umane, o binecuvantare care imbogateste si infrumuseteaza inventarul destinului pamantesc. Fericirea se multiplica, atunci cand e atenta la fericirea partenerului, iar fericirea cuplului asază asupra intregii comunitati un cer mai curat si mai hranitor.

Stiu foarte bine ca descrierea de mai sus nu se potriveste tuturor iubirilor, ca iubirile fericite nu se intalnesc pe toate drumurile (desi sunt sigur ca ele sunt mai numeroase decat ne inchipuim).

Dar iubirile nefericite ar trebui sterse din registrul iubirii: admit ca ele sunt curente, aproape inevitabile si ca isi au nimbul lor de tragism si de respectabilitate. Nu sunt insa iubiri adevarate: sunt doar teribile probe existentiale, provocari tainice ale sortii, materie prima pentru o eventuala solutie de intelepciune. Iubirea adevarata e fericire pe termen lung, sau nu e deloc. Asa ceva nu exista? Bine. Atunci nu exista iubire adevarata."




5 comentarii vrei sa comentezi?

Despre iubirile fericite - textul lui Andrei Plesu care-ti va schimba viziunea despre dragoste
Cavalary
#1 -

Comentariu nou

Iubirea tine de o persoana. Reusita si fericirea in iubire, de cel putin doua.
Daca "stergi din registru" sentimentele tale pentru ca, ori din lipsa reciprocitatii ori din diverse alte cauze, rezulta in nefericire, sau conditionezi pastrarea acelor sentimente chiar si in contextul existentei unei relatii de rezultatul obtinut in termeni de fericire personala in aproape fiecare moment, abia AIA NU e iubire.

Despre iubirile fericite - textul lui Andrei Plesu care-ti va schimba viziunea despre dragoste
zaza
#2 -

"neamplinirea"

Salut optiunile de lectura ale autorului, dar cand citezi un scriitor de talia lui Andrei Plesu ar trebui sa faci minimul efort cerut de bun simt sa nu-i pui in gura sau in varful pixului grobianisme de genul "neamplinirea".
Iar daca transcrierea unui text te pune in asa dificultate atunci poate ca nu jurnalismul era calea de urmat...

Despre iubirile fericite - textul lui Andrei Plesu care-ti va schimba viziunea despre dragoste
zaza
#3 -

neancrederea

Aceleasi consideratii sunt valabile si pentru "neancrederea" pe care o manifestati fata de cartea de gramatica.

Despre iubirile fericite - textul lui Andrei Plesu care-ti va schimba viziunea despre dragoste
zoe
#4 -

Comentariu nou

A se citi si articolul "Un gand rapid despre iubire" de acelasi autor. Respect domnule Plesu!

Despre iubirile fericite - textul lui Andrei Plesu care-ti va schimba viziunea despre dragoste
DALIN
#5 -

"iubirile fericite"

Deosebita sintagma! Intalnim aici doi termeni la fel de controversati si greu de definit.
Iubirea - adevarata sau falsa si fericirea - adevarata sau falsa!
Incercand combinatii intre cei 4 termeni distincti pot iesi situatii surprinzatoare!
Iubirea poate fi adevarata atunci cand este creata de sufletul si mintea unui personaj fara sa astepte beneficii sau reciprocitate!
Cand este impartasita fara sa faca victime colaterale, incet incet, chiar si fara voia "persoanei ce a devenit subiect in iubire" devine fericita !
Prin urmare exista "iubire fericita" chiar si cand sau mai ales atunci cand este creatia uneia dintre parti cu stiinta firava a celei de a doua!
VERIFICATI SI VA VETI CONVINGE!
DALIN

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Terasa mea preferata in 2017 este ...
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera