deci: grevă

Orice oprire a unui serviciu public e cumplită pentru cetățean.

Și, în București, cînd se oprește transportul public totul se-ndreaptă spre haos.

De ce s-a ajuns la grevă, dacă e corect să se facă grevă, dacă e corect să se facă grevă acum, dacă e corect să se facă grevă așa… mă privește doar în calitatea de cetățean, pe care obișnuiesc s-o înțeleg cuprinzînd toate aspectele ce-o definesc.

Cetățeanul, vedeți voi, folosește direct și indirect transportul public, îl înțelege: știe că fără el orașu-n care locuiește nu e decît o adunătură de construcții și de străzi; și nu-l privește doar ca pe un serviciu care i se prestează-n calitate de client.

Ca atare orice disfuncționalitate a transportului ne interesează. Iar disfuncționalitatea nu a apărut de-o dată, în dimineața grevei, ci era prezentă mereu, dintotdeauna: din cauza prostiei, rea-voinței, nepriceperii și nepăsării tuturor administrațiilor bucureștene. Cunoaștem asta foarte bine, iar cetățeanul curios n-are decît să parcurgă cele aproape 400 de materiale despre transportul public pe care le-am publicat pentru a înțelege starea de fapt.

Bunînțeles că orice acțiune de forță ce afectează serviciile publice este una politică, și chiar trebuie să fie așa. Bunînțeles, de asemenea, că angajatul care recurge la asemenea acțiune nu are nici un motiv să fie rezonabil – și că sindicalistul nu trebuie să fie nici un om bun și nici simpatic.

Cetățeanul bucureștean n-are de ce să creadă că șoferul care-l conduce la serviciu e dușmanul lui.

Singurul dușman al cetățeanului e cel care-l conduce pe șofer.

Listă de articole selecționate despre transportul public – aici