De vorba cu poetul Marius Aldea - "Bucurestiul este singurul oras din tara in care vezi la tot pasul pe cineva mai daramat decat tine"

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

La telefon, acum 2 minute:

- Cum te trec in titlu, poet sau scriitor? il intreb pe Marius Aldea, autorul volumului Sinistra.
- Nu ma trece nicicum, lasa citatul daca vrei.
- Pai tre' sa stie oamenii cine esti, trebuie sa te introduc cumva, din titlu.
- Zi doar Marius Aldea. Sau zi "De vorba cu cineva". Daca vad oamenii "poet" in titlu, nu o sa mai citeasca nimeni, nu stii ca toata lumea fuge de poeti?

Da, el e Marius Aldea. Scrie poezii. Bune, foarte bune, concise, pe alocuri macabre, cu un punchline de zici ca te afli la un stand-up comedy pe fast forward.

Il stiu de cativa ani, de cand lucra la volumul care nu avea inca titlu. Are-un soi de modestie rara, nu l-am vazut vreodata intruziv, stie sa asculte - fix la polul opus de colericii care se bat in piept ca-s mari poeti/scriitori si-si promoveaza agresiv lucrarile (majoritatea mediocre) pe retelele de socializare(si nu numai).

Ah, si nu are decat 28 de ani. Vorbeste despre moarte cu o lejeritate care iti provoaca un gol in stomac, despre imbalsamari, mortii din familie, iubiri cu gust si arome; atmosfera contine elemente erotice si culinare. Una din poeziile mele preferate este:

 

 
sinistra

un poem din "Sinistra" in lectura lu' Google Translate

Posted by Marius Aldea on Tuesday, 20 October 2015

Volumul Sinistra este structurat in 4 capitole: d'ai casei, d'ale gurii, abateri. la tara, abateri. la oras.

Poet, poet, poet, poet, poet, poet - daca zici cuvantul cu voce tare, de mai multe ori, isi pierde sensul. Si, fun fact, in DEX a doua definitie a cuvantului este "Persoana inzestrata cu imaginatie si sensibilitate de poet". Probabil am ramas indoctrinati din scolile generale ca poeziile/poetii sunt ceva desuet. Ei bine, aruncati o privire in volumul Sinistra si mai vorbim dupa. A aparut la editura Max Blecher si costa 20 lei.

Cat timp ai scris la volum?

Cele mai vechi texte din volum sunt scrise undeva prin 2010, timp in care lucram, in paralel, la un alt volum, Simfonia franei, care a fost publicat prin toamna lui 2011, la editura Herg Benet. Iata ca Sinistra apare tot toamna, 4 ani mai tarziu, la Casa de Editura Max Blecher. Deci aproximativ 5 ani. 5 ani in care mai mult am asteptat decat am scris.

Ce ai mai publicat pana acum?

Am publicat vreo doua cartulii in adolescenta si in studentie. Dupa care a urmat Simfonia franei, care nu a fost rea deloc, iar acum Sinistra, de care sunt foarte multumit. De altfel, planul este sa mai public inca doua-trei care sa ma multumeasca, sa curat rusinea volumelor proaste aparute dintr-un soi de inconstienta hormonala, iar apoi sa o termin cu publicatul. Nu mi se potriveste deloc treaba asta, dar nu am ce face, am comis-o si nu pot lasa in urma doar niste carti proaste. Nu imi permit una ca asta, ma trag dintr-o familie onorabila de mineri si tarani.

Care a fost prima din volum pe care ai scris-o?

Cred ca Tataia, dar poemul nu a intrat in volum.


Foto: Dizmacsek

Cand si cum s-a nascut titlul - Sinistra?

Acum cativa ani. A fost mai degraba o situatie dantesca. Eram intr-o padure si,la un moment dat, s-au facut doua poteci. Stanga sau dreapta? Am ales stanga, evident. Dante stia el ce stia. Sinistra, in italiana, inseamna stanga si eu m-am folosit de sensul ei fatalist, de abatere de la drumul cel drept.

Pe de alta parte, intr-un film de-al lui Lars von Trier am aflat ca cei care isi taie unghiile prima data la mana stanga sunt cei care aleg intotdeauna partea usoara a vietii, sunt hedonistii, comozii.

Eu imi tai unghiile prima data la mana stanga. Dante si von Trier m-au ajutat cumva sa rezolv problema titlului, ambele situatii fiind compatibile cu povestea si filosofia volumului, care este unul dramatic, dar si haios. De altfel, titlul este singura chestie livresca pe care o poti gasi in cartea asta. Detesc livrescul in poezie, dar asa a fost sa fie.


Foto: Dizmacsek

Ai mai avut si alte variante?

Da, multe.Tatal nostru care esti in pamant,  Musca, Nascut la sat mort la oras, Somnul,Zgardane, Blestemul lui Miguel de Andrade, Abateri sunt doar cateva dintre variante. Claudiu Komartin si Ana Toma, cei care tin micuta si cocheta editura Max Blecher, m-au convins ca Sinistra e cel mai bun. Initial nu eram atat de sigur de titltlul asta, dar imi place tot mai mult. E blana, cum se zice.

La cate poezii ai renuntat, pe drum, din acest volum? Crezi ca o sa le reciclezi vreodata?

Destul de multe texte au ramas prin caiete sau in laptop. Probabil ca as fi scos un volum de 500 de pagini, daca intrau chiar toate. Nu cred ca le voi recicla vreodata. Eventual hartia pe care le-am scris.

Exista vreuna care a venit "din prima" si la care nu ai mai modificat nimic?

Nu, insa sunt cateva care s-au “lasat” destul de usor. Acelea sunt printre preferatele mele.

Despre Bucuresti

De cat timp locuiesti aici?

De un an. Am mai locuit o perioada scurta prin 2007-2008. Atunci l-am prins pe Cohen cu primul lui concert in Romania. Tot atunci am mers foarte mult la teatru, erau saptamani in care mergeam aproape zilnic. Prima data l-am vazut pe Dinica, la TNB, in Take, Ianke si Cadir. Apoi pe Rebengiuc, la Bulandra, in Moartea unui comis voiajor. Imi aduc aminte ca-mi luasem bilet in primul rand iar in timp ce Rebengiuc a rostit o replica un pic mai pasional, un strop din saliva lui mi-a aterizat pe obraz.

Locul preferat

Acum locuiesc in Tineretului. Si-mi place sa stau pe dealul ala din parcul Tineretului, dar probabil ca daca m-as muta de aici as gasi alt parc si alt deal.

Un loc ascuns pe care vrei sa il impartasesti cu noi

Cred ca singurele locuri ascunse in Bucuresti sunt camerele si apartamentele in care locuim. Eu recunosc, sunt un om de camera. Da-mi o camera cu ferestre mari si Google Earth si imi ajunge. Ce sa fac? Daca spun ca impartasesc locul meu ascuns cu voi veti crede ca sunt usuratic. Daca va refuz, nu e frumos. Ma aflu intr-o situatie delicata.

Un miros pe care il asociezi cu Bucurestiul

Mirosul din gura cuiva cu proteza. Nu te omori dupa el, dar nici nu iti muta nasul. E mirosul batranetii pe care orice tanar il trage cateodata adanc in piept, in inghesuiala din autobuz, cu speranta si spaima ca va intelege mai bine ce este cu el. 

Cea mai interesanta chestie culinara pe care ai mancat-o aici

Nimic interesant. Mega Image. Dar pot spune ca s-a intamplat sa mananc de pe jos. Era in 2007. Cunoscusem un batran alcoolic pe terasa Argentin. Ne imprieteniseram cumva. Ne plimbam intr-o seara pe Lipscani, a gasit un covrig pe jos. L-a rupt in doua si mi-a dat sa mananc.

Nu mi-era foame, ca stateam la niste fete dragute undeva prin Piata Sudului si aveau ele grija de mine, dar am mancat din covrigul ala mai mult sa nu imi ranesc prietenul. Plus ca ma impresionase gestul. Prietenul meu nu avea dinti si imi spunea ca nici saliva nu mai are, sa mergem naibii sa ne udam gatlejul cu ceva, sa poata sa-si molfaie covrigul, sa manance si el ceva pe ziua aia.

Bucurestiul este...
...singurul oras din tara in care vezi la tot pasul pe cineva mai daramat decat tine. Cum sa nu locuiesti aici, cum sa nu ramai aici? Prinzi curaj.

Pe aceeasi tema:



Nici un comentariu inca vrei sa comentezi?

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ce fructe va place sa mix & match in iaurt?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera