De vorba cu Maren Ade, regizoarea filmului Toni Erdmann castigator la Cannes 2016

Cand era mica isi dorea sa ajunga padurar. Ei bine, a crescut si a devenit regizoare. Se numeste Maren Ade si tocmai ce a castigat Premiul FIPRESCI pentru cel mai bun film din competitia oficiala la Cannes 2016 cu Toni Erdmann, un film care ne-a purtat in mai multe stari si prin care am ajuns la hohote de ras in sala de cinema.

Toni Erdmann spune povestea unui tata excentric, ajuns la pensie si pus mereu pe glume, care hotaraste sa ii faca o vizita surpriza fiice sale, o femeie de cariera care lucreaza la un proiect important ca strateg corporatist in Bucuresti.

Pentru a se apropia de fiica, tatal, pe nume Winfried Conradi, vine din Germania la Bucuresti si se transforma intr-un personaj haios pe nume Toni Erdmann.

Filmul va reprezenta Germania la Oscar 2017. Regizoarea a venit la Bucuresti pentru a se intalni cu publicul in cadrul Festivalului Les Films de Cannes a Bucharest.

M-am intalnit cu Maren Ade la o cafea in Point. Ne-am asezat la geam si-am povestit despre film, momente dificile, Bucuresti, iubire si copii.

Cu o prezenta calda si niste ochi de un albastru-intens, Maren a fost extrem de sincera. Singurul moment in care s-a oprit din discutie si s-a uitat pentru cateva secunde pe geam, a fost cel in care am intrebat-o ce crede despre iubire in 2016. Dar ajungem si acolo.

Surse de inspiratie in crearea si construirea lui Toni Erdmann.

Stai asa, sa il intorc invers, ca se uita la mine, spune regizoarea si intoarce flyerul de pe masa.

Am pornit de la tatal care si-a pierdut fiica in favoarea lumii corporatiste, un tata glumet care se transforma pentru a ajunge mai aproape de ea.

Si pe masura ce scriam si lucram la personaje tot veneam in Bucuresti, ma intorceam, mai scriam. Un lung proces de documentare.

M-am intalnit si am stat de vorba cu o groaza de expate, femei de afaceri si m-a impresionat modul in care traiesc aici, cum isi petrec timpul. E ca o bula. Le e foarte greu sa se adapteze.

Tot venind aici mi s-a parut interesant cum oamenii bogati simt nevoia sa-si arate opulenta. Adica si in Germania sunt oameni bogati, dar nu arata asta. Serios, nu am vazut atatea modele de masini scumpe nicaieri in lume. Si limuzine. Rade. Da, e o experienta interesanta care a influentat si modul in care am construit personajele.

Despre Bucuresti

Ada Solomon (n.r. producatoarea) m-a incurajat foarte mult sa folosesc Bucurestiul in filmul meu, i-a placut perspectiva unui strain asupra orasului.

Eu aveam rezerve, mai ales pentru ca imi place foarte mult cinematografia romaneasca si aveam rezerve legate de modul in care as putea sa o ilustrez. Cine sunt eu sa va arat voua propriul oras, voua care traiti aici si il simtiti in fiecare zi?

Despre actorul din rolul principal - Peter Simonischek. Cat de greu l-ai gasit?

A durat ceva pana mi s-au aliniat planetele. Adica unii erau buni pentru Toni, dar nu se potriveau pentru Winfried si invers. A fost un proces indelungat pana am ajuns la Peter Simonischek, care e un actor extrem de bun si cunoscut.

Iubire. Ce crezi tu despre iubirea din 2016.

Pauza. Se uita pe geam. Mda, merita sa lupti pentru iubire, asta e sigur - dar ai atatea variante. Vreau sa zic, poti sa iubesti in atat de multe contexte, cunosc persoane care isi IUBESC munca, pur si simplu. E si asta o forma de iubire. 

Cel mai important e sa gasesti un echilibru. Eu m-am axat in film pe relatia dintre fiica si tata - la ei iubirea e ascunsa undeva intr-o cutie, trebuie accesata, activata.

Naked Party. Scena cea mai memorabila din film.  (*exista o scena in care regula de acces la petrecere este sa nu ai nicio haina pe tine.)

Treaba cu Naked Party e un fel de "boule de neige" care se tot rostogoleste si creste si despre care nu stii unde o sa ajunga. Legat de Ines (n.r. personajul feminin, fiica) - eu cred ca ea face asta robotic in prima faza, nu e neaparat constienta de ce presupune si ce se va intampla mai departe - dar stie ca "GATA, m-am saturat de voi si de mastile astea, de pielea asta, de haine, de tot, vreau sa scap de aici." Si e modalitatea ei de a evada. Naked Party.

Ai facut ceva similar vreodata?

Rade, ah nu...din pacate nu sunt atat de curajoasa.

Despre Momente Dificile

15 zile de filmare. Mult stres. O echipa mai mare decat am avut vreodata. Un proiect mare. Am fost atat de stresata incat pe toata durata filmarilor nu am reusit sa visez absolut nimic.

Apropo de vise, care e relatia ta cu ele?

Reusesc sa visez atunci cand sunt bine. E un barometru important al tensiunii din mintea si corpul meu. Dupa ce am incheiat filmarile, am reinceput sa visez. Tot chestii legate de filmare, rade.

Oricum, e placut sa visezi, ma bucur ca noi, oamenii, ne putem bucura de asta si putem evada intr-o alta realitate in care unele lucruri sunt deja rezolvate. Sau unele probleme nici nu exista.

Cel mai important lucru pe care l-ai facut pana acum.

Raspunde imediat, fara vreo ezitare: Copiii mei, faptul ca am ales sa devin mama de 2 ori. E cel mai important lucru pe care l-am facut in aceasta viata."This is something that is NEVER a mistake"

Am doi baieti: cel mic are 1 an si cel mare 5 ani - daca astepti momentul potrivit sa faci un copil, nu o sa vina niciodata. Important este sa iti gasesti echilibrul si sa nu astepti ziua in care vei avea timp, mereu va interveni ceva. 

PS: Opresc reportofonul si Maren imi face sugestii legate de filmele proiectate la Les Films de Cannes a Bucarest.  Mai ai timp sa te uiti la filme? o intreb.

Rade cu subinteles. Face o mica pauza. "Nu."

Puteti vedea Toni Erdmann in cadrul Les Films de Cannes a Bucarest.