De vorbă cu Delia Riciu, performer & trainer | Despre puterea transformatoare a improvizației

Delia Riciu face improvizație de 14 ani, fiind performer și trainer deopotrivă. Ține cursuri de începători și intermediari la The Fool și predă programe speciale de training pentru cei din mediul corporate.
A predat improvizație în penitenciare, a fost trainer pentru grupuri vulnerabile și și-a antrenat colegii actori din spectacolul “InstaShakespeare”. A conceput “Improv Club” – un online improv meeting pe timpul pandemiei; “Stage Fighting” – workshop de lupte scenice-n improv; a reinterpretat, adaptat și predat Zoom – spectacol de long form în care descoperi poveștile din spatele unui tablou și a creat Playzilla – un improv game show cu viață scurtă, dar idei mărețe.

A gândit, creat și produs alături de colegii și colegele ei spectacolele: ”The Secret Life of Housewives“, “InstaShakespeare“, “Boom“,”Zoom“, un număr de sketch-comedy-uri și  “Așa mi-a venit!”
A predat la Bruxelles și în cadrul festivalurilor din Italia și Polonia.

Iar în perioada următoare, vă puteți întâlni cu ea în cadrul Festivalului Național de Improvizație.

Astăzi, stăm de vorbă cu ea despre copilările, improvizație, obstacole și multe altele.

1. Ce voiai să devii în copilărie?
Acrobat la circ.

2. Cum ai ajuns la drumul din prezent?
Am început în 2008 cu Comedypunctshow. Ei mi-au oferit baza și mi-au hrănit dragostea pentru fenomen. Patru ani jumătate mai târziu, înființam, alături de colegele mele, trupa iELE, singura trupă feminină de la noi. Aici mi-am rafinat calitățile organizatorice și de MC și a fost una dintre cele mai dureroase, dar valoroase experiențe din viața mea.

Apoi am fost membru al teatrului Recul, locul în care s-a produs un boom al improvizației și unde am experimentat pentru prima oară cum e să joci și cu alți improvizatori în afară de cei din trupa ta. Am prins gustul diversificării și al acestui tip de colaborare și de atunci și până în prezent am lucrat și lucrez cu mulți alții, cum sunt compania de teatru Jamais Vu, clubul The Fool sau Comics Club. Una din cele mai creative colaborări pe care le am este cu colegul și bunul meu prieten Sever Andrei. Alături de el am dezvoltat tot felul de proiecte cum ar fi: improvizație în penitenciare, cu grupuri vulnerabile sau spectacole de improvizație în stil Shakespeare. Și sper că lista va continua.

În 2016-2017 a luat naștere în cadrul unei competiții de la Recul trupa Jinx. Adică eu, Dan Birtaș și George Dumitru. Spectacolul nostru, “Road Trip”, s-a plimbat prin multe festivaluri europene și este cel mai frumos spectacol în care am jucat vreodată. De asemenea, Jinx marchează pentru mine atât o nouă etapă în improvizație, cât și una din cele mai frumoase experiențe umane pe care le-am avut.

Prin 2018 clădeam Improteca, unde m-am îngrijit mai mult de direcția artistică și unde am creat cu o mână de colege foarte dragi și cu regizorul Radu Dragomirescu, spectacolul “The Secret Life of Housewives”. Unde mi s-a confirmat că și procesul poate fi fun, nu numai rezultatul și unde m-am bucurat să mă aflu într-un mediu lipsit de orgolii și de încrâncenare.

Între toate aceste proiecte și colaborări, am tot cercetat, citit și încercat lucruri pe pielea mea, pentru că îmi doresc foarte mult să excelez în domeniul teatrului de improvizație. Așa am ajuns să predau în țară și pe-afară, să dezvolt un workshop de stage fighting și să propun spectacole în toate spațiile care mă primeau. Și sper să îmi mențin curiozitatea, deschiderea și entuziasmul față de acest fenomen cât mai mult de acum înainte.

3. Ce obstacole ai întâmpinat? Cum le-ai depășit, care a fost procesul tău?
Cele mai multe au avut de-a face cu orgoliul, cu lipsa de încredere și chiar cu prostia. În primul rând ale mele, apoi ale celor cu care am colaborat. Am ieșit din trupe și am terminat colaborări din cauza asta. Iar aici timpul și experiența mi-au adus înțelepciunea de a înțelege că erau etape firești. Pentru că eram “mici și proști” și ne grăbeam “să fim mari, deștepți și faimoși”. Iar procesul meu a fost să plâng, să mă plâng, să mă revolt pe univers în general, să-mi revin și să mai caut.

Alte obstacole au venit din lipsa de experiență în manageriat spații, din încăpățânare și din idealism. E un lucru deja știut că în domeniul artistic, dacă vrei să reziști, trebuie să te descurci, să înveți să faci cât mai multe lucruri. Am crezut că pot să deschid, să gestionez sau să manageriez spații. Ei bine, m-am înșelat. Am încercat partea asta cu gestionarea unui spațiu într-o formă sau alta de 3 ori. După fiecare eșec mi-a fost rușine cu mine. Acum aș ști să o fac. Nu excelent, dar îndeajuns de bine. Numai că acum nu mai vreau. Acum am înțeles cât de greu e să pornești, să ridici și să întreții un spațiu cultural. Și pentru mine nu mai merită. Îmi place să organizez sau să manageriez anumite lucruri în continuare, am o aplecare nativă către asta. Plus că nu mă dau în spate de la muncă. Și am avut și ocazia să îmi mai fac mâna cu diverse proiecte culturale finanțate. Dar acum selectez. Pentru că pot. Și pentru că s-a râs de nepriceperea mea îndeajuns de mult încât să mă facă să vreau să demonstrez că pot. Ceea ce nu e deloc cea mai bună metodă de a face lucrurile. Și nu e un proces plăcut. Dar mă bucur că am tras concluziile bune pentru mine și pentru drumul meu în improvizație.

4. Ce înseamnă improvizația pentru tine?
Poate pare ușor patetic, dar pentru mine e perechea de ochelari prin care aleg să văd lumea.
 

5. Cel mai important lucru pe care l-ai învățat în improvizație.
Că orgoliul nostru e mult mai mare decât credem. Asta am învățat până acum. Sigur mai urmează.
 

6. Cel mai important lucru din improvizație care te-a ajutat în viața personală.
Faptul că în improvizație testezi mai multe scenarii sau posibilități pornind de la sugestii care uneori se repetă, mi-a oferit această capacitate de a vedea mai multe posibilități pentru o singură situație.
 

7. Se poate trăi din improvizație sau este nevoie de un venit stabil care să o susțină?
Nu se poate trăi din improvizație dacă vrei să câștigi din spectacole. E un fenomen de nișă, cu public mic. Nici dacă îmbini asta cu predatul. Eu una, însă, sunt dintre cei norocoși din mai multe puncte de vedere: nu locuiesc în chirie, nu am cheltuieli foarte mari, sunt destul de recomandată ca profă și colaborez cu două firme de evenimente, Starfish Events și Foxifiers, care recunosc valoarea improvizației ca instrument și au încredere în mine ca trainer. Cu toate astea, și eu mai fac alte lucruri ca să pot să trăiesc așa cum îmi doresc.

8. La ce lucrezi în prezent?
Primul ar fi spectacolul pe care-l coordonez pentru ediția de anul acesta a Festivalului Naționala de !MPRO. Care se numește “Shhh!” și în care îmi propun să explorez mai mult ideea de silent scene.
Al doilea este spectacolul “Așa mi-a venit!”, care se află la al doilea sezon și care este găzduit de clubul The Fool. Aici coordonez și prezint. Al treilea este “Happy Impro”, un proiect în care joc alături de o parte din colegii cu care am început improv.
Iar din septembrie urmează să reîncep cursurile și de fiecare dată înainte de a o face, revizuiesc ce și cum am predat până acum, mai trec o dată prin cărțile mele de căpătâi și prin agendele cu notițe, ca să văd ce mai adaug sau ce mai scad.

9. Ce crezi că îi atrage pe oameni în a se apuca de improvizație? Există o tipologie a candidatului ideal, trăsături de personalitate care îi sunt de folos pe acest drum?
Ce-i atrage pe oameni la improvizație e faptul că aceasta le creează un cadru în care se simt în largul lor, fără să fie judecați, liberi să-și testeze ideile și să-și exploreze fricile.
Există două tipologii ale candidatului ideal, din punctul meu de vedere. Una a cursantului ideal și cealaltă a improvizatorului ideal. Câteva particularități este posibil să se suprapună, dar ele sunt diferite. Prima, a cursantului ideal este: timidul creativ, un pic antisocial, extrem de sensibil, care caută un grup în care să se simtă acceptat și care caută să-și confrunte măcar o parte din frici.
Iar improvizatorul ideal este: creativ, atent, își gestionează bine ego-ul, are un bagaj bogat de experiențe și știe să le traducă pe scenă, este empatic, adaptabil, spontan, charismatic și neapărat cu un simț al umorului bine dezvoltat.