De vorbă cu Bogdan Apetri: "Treaba unui regizor e să investigheze natura umană și să o descopere spectatorului"

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Neidentificat, cel de-al doilea lungmetraj al regizorului Bogdan Apetri, a avut în prima parte a lunii august mai multe proiecții în prezența echipei și a altor invitați speciali, urmate de dezbateri cu publicul, în câteva orașe din țară – Timișoara, București, Constanța, Sibiu, Iași, Eforie Sud.

După premiera națională, care a avut loc în cadrul competiției oficiale a Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF), unde a fost recompensat cu Premiul FIPRESCI, filmul a fost prezent și în competiția Festivalului de Film Independent ANONIMUL, unde a fost votat de public ca fiind cel mai bun lungmetraj, adjudecându-și astfel trofeul celei de-a 18-a ediții.

Am stat de vorbă cu regizorul Bogdan Apetri despre filmări, provocări, industria cinematografică din România și fascinația lui față de lumea filmului.

Cât timp a durat de la momentul în care ideea acestui subiect a încolțit în mintea ta până la ziua în care ați filmat prima secvență?

E greu de estimat pentru că am preluat un scenariu excelent scris de Iulian Postelnicu. E drept că l-am modificat foarte mult să îl aduc mai aproape de ce voiam eu să fac, dar mi-e imposibil să spun cât timp a scris și Iulian la el înainte să ajungă la mine – mai mult ca sigur a lucrat și el mult, din greu și cu multă pasiune.

Dacă mă refer doar la mine, de la momentul când am început să scriu și până la prima zi de filmare... a durat cam doi ani și ceva, cred. Bineînțeles, nu e doar scris - a fost nevoie de timp și pentru strângerea bugetului, pentru casting, căutare de locații, alcătuirea echipei. În orice caz, în cel mai bun caz, un film îți ia în totalitate cel puțin trei ani cap coada (dacă nu și mai mult), de la scris, filmat, montat, pana la post-producție, lansare și distribuție. De asta sunt și foarte atent la ce filme fac, pentru că dacă îmi dau seama că nu pot trăi cu un film sau cu o poveste, zi de zi, timp de câțiva ani, aleg să mă concentrez pe un alt proiect.

Care a fost prima secvență filmată?

A fost una dintre secvențele de sfârșit, de la hotel. O scenă exact la climaxul filmului. În mod normal, aș fi făcut orice să nu încep cu o scena așa de grea, mai ales că Bogdan Farcaș a trebuit să pornească filmarea cu sfârșitul arcului lui ca personaj. A început direct pe vârful muntelui ca să zic așa, ca apoi, în zilele următoare, să fie nevoie să se recalibreze și să continue cu începutul, adică să escaladeze iar muntele de la poale. Pentru asta îi mulțumesc, nu e deloc ușor unui actor să facă asta, iar spectatorii care au văzut deja filmul știu foarte bine despre ce vorbesc. La orice film, depinzi de locații, de programul actorilor, de vreme, de o mie și una de chestii, e aproape imposibil să filmezi scenele în ordinea scenariului. Pentru că noi am filmat două filme în același timp, Neidentificat si Miracol, am avut un program cu mult mai greu decât al unui film obișnuit. Trebuie sa îi mulțumesc lui Costache Donici, asistentul meu de regie (și fost coleg de liceu la Piatra Neamț) care, cu experiența lui, a făcut realmente ca imposibilul să devina posibil în ceea ce privește programul de filmare.

Filmul face parte dintr-o trilogie. Ideea trilogiei ai avut-o din start, sau e ceva ce s-a conturat după ce ai început să lucrezi la Neidentificat?

Ideea unei trilogii filmate la Piatra Neamț exista de mult timp în capul meu, dar într-adevăr, am început lucrul la Neidentificat separat, ca la un proiect de sine-stătător. Abia după ce mi-a venit brusc ideea filmului Miracol, mi-am dat seama că s-ar potrivi extrem de bine în paradigma unei trilogii informale, la care mă gândeam de ceva timp. Zic informală, pentru că poveștile nu au neapărat legătura unele cu altele în cele trei filme – sunt separate, nu trebuie să vezi una ca să le înțelegi pe celelalte. Iar stilistica e și ea extrem de diferită de la film la film, pentru că se pliază organic pe poveștile respective, pe nevoia de a spune ceva într-un fel anume, unic, ce ține de acel proiect și nu de alte chestii exterioare. Doar orașul e același, lumea, universul, personajele. E un demers interesant, pentru că personajele principale dintr-un film apar și în celelalte,  devin secundare. Uneori, vedem sfârșituri sau frânturi de poveste unindu-se peste granițele propriu-zise ale filmelor. Diferența artistică enorma între filme, pe de o parte, și legăturile strânse dintre ele ca părți componente ale unui tot unitar, pe de altă parte, mă intrigă mult. Scriind acum al treilea film, aștept cu mare nerăbdare să văd cum vor funcționa aceste trei filme la sfârșit. Eu cred că cel care le va vedea împreună va remarca foarte multe conexiuni între cele trei povești – uneori evidente, uneori mult mai ascunse și greu de reperat. Dar sunt acolo, peste tot.

Dacă ar fi să faci un Top 3 al provocărilor pe care filmul acesta ți le-a adus în față, ție ca regizor, cum ar suna acesta?

La orice film, indiferent de subiect sau abordare, un regizor se izbește de aceleași provocări uriașe: să găsești adevărul din poveste și să fie interesantă, să cauți adevărul în jocul actorilor (împreună cu ei) și să fie interesanți, să cristalizezi și să povestești cinematic, într-un mod care e unic doar acelui film, și se mulează pe ce vrei să spui. Provocările astea nu se schimba și nu devin mai ușoare pe măsură ce capeți mai multă experiență.

La filmul ăsta, în particular, provocările mari aduse în plus ar fi gestionarea filmării simultane a două lung-metraje diferite, programul extrem de strâns ca număr de zile (din nou, alocate pentru două filme, nu unul), și nu în ultimul rând, filmarea separată a exterioarelor la Piatra Neamț, și interioarelor la București – tot din motive bugetare și logistice. A fost un puzzle imens în care nu am avut voie să punem nici măcar o piesă greșit, și mă refer aici nu doar la mine, ci la toți actorii și oamenii din echipă, pe care îi iubesc.

Dacă ar trebui să dai un titlu alternativ filmului, care ar fi el?

Am pierdut cam trei-patru săptămâni gândindu-mă încontinuu la un titlu potrivit filmului, după ce l-am montat. A fost o ușurare când l-am găsit, așa că prefer să nu mă mai întorc acolo de unde am plecat. Sincer, acum nici nu îmi mai amintesc care era varianta de rezerva pentru titlu, dacă am avut așa ceva. Spre deosebire de Neidentificat, scenariul filmului Miracol l-am scris de la bun început cu acest titlu în minte, a fost mult mai ușor.

Personajul interpretat de Bogdan Farcaș este, în fapt, un anti-erou. Complex și intrigant, este însă un personaj care însumează multe trăsături detestabile. Care ai zice, însă, că este acea trăsătură care l-ar face demn de iubire?

Am sa spun ceva oarecum controversat, dar eu nu vad nimic detestabil în personajul scris de mine și făcut de Bogdan. Personajul ăsta fictiv e un om ca noi toți. El ajunge să facă lucruri detestabile, până la urmă, e adevărat, dar asta e o chestiune foarte diferită. Treaba unui regizor e să investigheze natura umană și să o descopere spectatorului, să-i arate că – în anumite circumstanțe extreme, bineînțeles – toți suntem la fel, fie că ne place sau nu, fie că acceptăm treaba asta mai lesne sau nu. Bărbați sau femei, avem cu toții ceva din Florin Iespas în noi – unii ascund partea asta foarte bine și o țin sub control, alții nu. În lumea asta nu există eroi, suntem cu toții anti-eroi. Suntem capabili în același timp de cel mai frumos bine și de cel mai urât rău.

Așa că, îl iubesc sincer pentru toate trăsăturile sale, pentru că e ca mine și ca tine, deși e destul de greu să spun asta așa direct, ținând cont de ce ajunge polițistul să facă în film. Dacă nu îl iubeam, nu puteam spune povestea asta.

Cum ți se pare că este filmul primit în România?

În momentul ăstă încă ca mai este în sălile de cinema, abia și-a început aventura în țară. Am fost deocamdată prin mai multe orașe pentru câteva proiecții speciale, am fost și la TIFF Cluj, am fost și la Anonimul. Peste tot a fost primit foarte bine, lumea spune că e ceva diferit în cinematografia românească. Lucrul acesta mă surprinde, pentru că eu nu am căutat să fac ceva diferit, ci pur și simplu am încercat să spun povestea asta în modul potrivit ei, să găsesc împreună cu Oleg Mutu, directorul de imagine, felul cinematic unic și irepetabil în care să povestim Neidentificat. Multa lume îl privește ca un thriller sau ca un film polițist, dar noi nu l-am pus în nicio categorie când l-am filmat, ci pur și simplu am încercat să urmărim traseul acestui polițist și să relevăm cât mai bine, pas cu pas, esența fiecărui moment din traiectoria lui. Pentru mine, este un film de personaj. De asta mă și bucură enorm faptul că lumea apreciază munca uriașă și migăloasă cu care Bogdan Farcaș a creat acest personaj extrem de complex care este polițistul Florin Iespas.

Dacă nu ai fi fost regizor (și/sau profesor de regie), ce altceva te-ai fi văzut făcând?

Aș vrea să cred că aș fi fost într-un fel sau altul implicat în cinema. Am vrut să fac film de când eram foarte tânăr, așa că absolut sincer nu mă pot imagina făcând altceva. Dacă nu aș fi fost regizor, cred că mă făceam monteur, pentru că e un act de creație acolo care mă pasionează aproape la fel de mult. Dacă aveam talent, poate director de imagine – dar când văd ce poate face Oleg, de exemplu, îmi dau seama că trebuie să fii făcut pentru asta. În alta ordine de idei, îmi place să fiu pe platou, îmi place să discut cu actorii, cu oamenii din echipă, îmi place colaborarea fără de care cinemaul nu se poate face cum trebuie. Aproape sigur nu scenarist (și atât), pentru că etapa de scriere a unui film mi se pare de departe cea mai singuratică. Și nu am ales să fac film ca să fiu singur.




2 comentarii

De vorbă cu Bogdan Apetri
jason expert
#1 -

Comentariu nou
As a director, you have the power to influence the viewer in ways they may not have considered. This is true of any medium, but perhaps most true of film.  Whether explicitly or implicitly, you work with story and character to create an experience that interprets human nature for the viewer. Dubai Classifieds
De vorbă cu Bogdan Apetri
Jacklin Albert
#2 -

Comentariu nou
To read and understand human psychology is not an easy task. So the ecommerce web developers are helping a lot in defining the causes and bringing the essential features to create a better vision. The post discusses all the significant and significant points to let the people know about the current requirements.

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera