De vorba cu actorul Gabriel Sandu care joaca rolul principal intr-un film danez despre Rosia Montana

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Imediat cum am aflat ca actorul Gabriel Sandu joaca rolul principal intr-un film danez, in care apare si Oana Pellea, l-am luat la intrebari, caci stim cat de greu este pentru actorii romani sa ajunga in productii din afara granitelor tarii.

Gabriel Sandu are 26 de ani si este un actor pasionat atat de film, cat si de teatru. Ne-a povestit ca isi cultiva pe cat de mult aptitudinile muzicale, cultura cinematografica si pasiunea pentru scris. A dezvoltat o legatura speciala cu filmul, jucand in zeci de scurt metraje independente sau de facultate.

De ceea ce inseamna teatru l-au apropiat proiectele “Europes”, regia Armel Roussel, Teatrul National din Bruxelles, intalnirea cu Radu Afrim prin proiectul “Hai iu iu Nu hi you you”, dar si musicalul “West Side Story”, regia Razvan Mazilu, productie FNT la Teatrul Odeon. 


Foto: Dani Ionita (West Side Story)

Prin proiectul “lucrator 2.0”, regia Ioana Paun, prezentat in cadrul turneului national s-a apropiat de zona de teatru politic.

In 2013 a jucat in mini-seria produsa de NISI MASA in Franta, “Déjà vu Darling”. Anul acesta a insemnat rolul principal in mediu metrajul Dristor, despre care am povestit acum ceva vreme.

De aceasta data, am stat de vorba despre productia “United, we save”, realizata in Danemarca, in orasul Aarhus.


Foto: Arthur Mustafa

“United, we save” – “uniti, salvam”. Inteleg ca e vorba de un film cu trimiteri politice?

Da, absolut, dar este un film profund legat de natura umana a personajului central, Vlad, in jurul caruia se tese actiunea.

Pe mine m-a cucerit din start scenariul pe toate partile: ca idee, ca tratare a subiectului, ca abordare a perspectivei umane.

Pe scurt, e vorba despre un tip, Vlad, pe care-l joc eu, care pleaca in Danemarca la studii (nu-i asa?) si care se trezeste, acolo fiind, ca mama lui (jucata superb de Oana Pellea intr-o sesiune familiala de skype) a vandut casa bunicilor din zona Rosia Montana unei celebre corporatii.

Atunci el simte un impuls de a se alatura valului deja existent de proteste,  cu privire la potentialul dezastru de la Rosia Montana, si sa organizeze el insusi “o miscare” in orasul danez Aarhus.

Filmul, practic, urmareste ziua cea mare a protestului organizat de el, cand lucrurile nu se intampla intocmai cum ar fi vrut el, ceea ce este o lovitura fatala pentru egoul lui. Mai multe nu spun, ca stric surpriza celor care vor urmari filmul.


Filmare Aarhus, Danemarca

Inteleg ca sunt mai multi actori romani in acest film. Cum s-a facut castingul si cum de ai fost ales tu?

Da, pai in primul rand apar actori romani in film… pentru ca este vorba despre povestea unui roman si ar fi fost greu sa se faca filmul cu niste actori danezi. Cred ca s-au gandit si la versiunea asta, dar au avut probleme sa prinda accentul romanesc. Glumesc.

In film apar eu, doamna Oana Pellea in rolul mamei mele, cu care am colaborat minunat pentru scena noastra, si Dan Lupu in rolul prietenului cel mai bun al personajului meu. Restul actorilor sunt danezi sau de alte nationalitati.

Casting-ul s-a facut, in principiu, pe skype si pe baza showreel-ului meu. Mi-au spus ca au cautat pe google “young romanian actors” si am fost unul dintre cei care au aparut si de care au fost interesati.  Pe mine m-a bucurat sa aud asta, pentru ca ador sa fac film, unul din visele mele cele mai tainice e sa calatoresc cu primavara si cu proiecte incredibile in toate partile lumii.


Foto: Radu Afrim

Iar eu am investit putin in felul in care ma prezint, in sensul in care am un site (www.gabrielsandu.eu), unde am centralizate toate informatiile despre mine si asta in principiu pentru ca in toate contactele cu oameni din afara din breasla mi se zicea “in loc sa ne trimiti zeci de atasamente pe un email nu ai si tu un site, un blog, de unde sa ne luam noi ce avem nevoie?”

Bine, asta in contextul in care la noi in tara sa ai un site acum ceva vreme era un gest de maxima aroganta. Site-ul, oriunde in lume unde exista o industrie de un fel, este o carte de vizita. Din fericire au inceput si la noi sa fie vazute lucrurile asa.

Cred ca, in parte, si asta a contat cand am fost ales pentru rol. Apoi, desigur, a fost momentul de cateva ore pe skype in care am citit scenariul cap-coada.

Atunci am avut un feeling ca ce e acolo mi se potriveste manusa. Cumva, nu ma puteam vedea altfel decat facand rolul asta. Luasem parte la protestele din Bucuresti si Cluj “Uniti, salvam”, fusesem km intregi prin cartiere, urlasem la portavoce, simtisem emotia si fiorul schimbarii.


Scena din film cu Marie Kristine Marschner

Cum e personajul tau?

Este un tip ambitios care, in fond, vrea sa schimbe lucrurile in bine, dar, undeva pe drumul asta, reuseste sa faca totul sa fie despre el si mult mai putin despre… cauza “Uniti, salvam”.

Mi-a fost frica de aceasta latura profund egoista a personajului meu, pentru ca un pericol al personajelor negative este sa-l tratezi cliseistic si linear. Ori eu m-am gandit cat am putut de mult la toate partile lui bune, frumoase si umane, pentru ca oricum, actiunile pe care le face il caracterizau de la sine.

Am avut ca model genul de anti-eroi pe care ajungi sa-i iubesti si care, desi fac lucruri oribile, in mod absurd esti de partea lor. Ma refer aici, de exemplu,  la Kevin Spacey in “House of Cards” sau la Jessica Lange in “American Horror Story”.

Nu stiu ce-o sa iasa. Sper ca ceva bun, pentru ca am fost acolo trup si suflet si m-am pregatit pentru film cu o luna inainte.

Spune-ne despre lucrul cu echipa. Ce e diferit fata de filmarile din Romania?

Nu e nimic diferit. Absolut nimic. Micile “hic-uri” prin care trece o echipa la inceput de drum au fost acolo, micile sincope produse de stres si de prea putinul timp.

Au fost vreo 3 sau 4 zile la rand in care s-au filmat exclusiv scenele cu mine din film. Ori pentru mine asta a fost premiera, la niciunul din filmele in care lucrasem nu avusesem atentia tuturor exclusiv asupra mea pentru mai multe zile la rand. 

Mai intervenea oboseala, dar ma tinea in priza adrenalina responsabilitatii ca filmam, de exemplu,  sfarsitul filmului in primele zile. Stiam ca trebuie sa fie totul sus ca intensitate, pentru ca altfel nu se mai justifica actiunea propriu-zisa a filmului care urma sa fie trasa ulterior.


Foto: Aylin Cadir

Vreun moment memorabil?

Momentele frumoase erau cand, dupa 14 ore de filmare, stateam cu echipa la masa, eram atat de obositi ca nu mai putea nimeni nici sa manance si ne apuca pe cate unul o criza molipsitoare de ras. Apoi ne ridicam si mergeam mai departe, la inca un cadru.

Unde ai filmat? Care e scena ta preferata?

In diferite locatii in orasul danez Aarhus. Scena mea preferata este scena efectiva a protestului Uniti, salvam, o scena foarte complicata, si cu mari emotii, pentru ca a fost o desfasurare de forte mare pentru un film relativ independent. Nu stiu cum va iesi in final, dar scena aia are si din scriitura si din realizare o incarcatura aparte.

Unde putem vedea filmul, ce se intampla cu el?

Nu pot decat sa sper ca va iesi bine si va rupe gura targului in festivaluri. Asta e cel mai important pas pentru un film de genul asta, restul vine de la sine dupa. Sau nu vine. Depinde.


Foto: Adi Bulboaca

Unde te mai putem vedea, ce se mai intampla cu tine intre timp?

Momentan am avut premiera cu un spectacol la care am lucrat intr-un mod cu totul aparte, e vorba de “West Side Story”, regia Razvan Mazilu. Este un musical, produs in cadrul Festivalului National de Teatru, la care impreuna cu colegii mei extrem de talentati am muncit pe branci in ultimele doua luni jumatate.

Alaturi de noi e si Orchestra de Tineret, dirijata de Gabriel Bebeselea. Urmatorul spectacol e pe 23 noiembrie la Teatrul Odeon. Am senzatia ca fac parte, alaturi de acesti oameni, la un eveniment foarte important pentru Romania ca spatiu cultural, si ma simt privilegiat sa fiu printre ei.

Voi mai filma un scurt metraj si un mediu-metraj in Romania, dar inca nu sunt confirmate perioadele.  Continuam din fericire cu performance-ul “Hai iu iu NU Hi you you”, regia Radu Afrim, si sper sa fim invitati sa concertam in continuare.

As vrea sa pun pe picioare proiectul  pe textul scris de mine,  “Caprioare”, care a fost ales unul din cele mai bune texte la DramAcum in 2008 si cu care am castigat si Premiul “Mari Sperante” la Festivalul Comediei Romanesti. E un proiect care mi-e foarte drag.  Eu incerc si imi doresc. Mai departe, ce se va intampla… Se va intampla.

Pe aceeasi tema:



Nici un comentariu inca

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera